2,606 matches
-
entuziasm ce, e drept, i-a zăpăcit și chiar derutat pe firavii și neexperimentații ei beneficiari. Includerea, adică, În programele economice și administrative ale partidelor care se află În parlament și a „problemei naționale”, o „temă”, e drept, maculată de grotesca politică finală a lui Ceaușescu și ocolită de vârfurile intelectuale sau de guvernanții efectivi, de vreo 15 ani, În frunte cu dl Iliescu, care militează mai nou pentru un fel de „socialism de tip suedez”, uitând că avem foarte puțini
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
doi l-am ascultat fermecați. Spre deosebire de Marin Sorescu, care a făcut eforturi dizgrațioase pentru a reintra În bunul plac al partidului - ambii fuseseră interziși de semnătură! -, Andrei declara și noi Îl credeam că nu face prea mare caz de acel grotesc incident al meditației transcendentale, unul din semnele tot mai clare ale paranoiei perechii prezidențiale. Ne-am Împrietenit apoi și am rămas prieteni până azi, deși el, după revoluție, a trecut prin câteva Învestituri oficiale, de două ori ministru etc. Spre deosebire de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
această variantă pentru a Înțelege un anume „caz special” care ieșise brutal din „normă”. Din norma acelei vremi, a acelui stat, a acelei „victorii a clasei muncitoare”, a „istoriei”, ce mai! Și.... ei au „Înțeles”, au acceptat-o, această, cam grotescă explicație, că... un scriitor tânăr, talentat și care reușise să publice sub nasul cenzurii atotputernice și al partidului câteva romane nu prea „realist-socialiste”, ba, dacă te uitai mai cu atenție, se pare că erau chiar Îmbibate, aceste pagini masive, de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
românești, instalat de un imperiu străin, nu va cădea definitiv decât odată cu surparea marelui imperiu de la Răsărit. Criticam doar noua linie afirmată de Ceaușescu În iulie ’71, care cerea impetuos și drastic reîntoarcerea la unele criterii de tip stalinist, ce, grotesc, se opuneau propriilor sale măsuri și principii cu care-și cucerise, din ’65 cînd luase puterea ca secretar-general, un Început de popularitate și, cu siguranță, atenția și stima-interesul unor mari puteri străine și ale unor mari personalități precum Willy Brandt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ar fi fost posibile, În toată amplitudinea lor incomparabilă, cu nimic din ceea ce se Întîmplase În Europa post-renascentistă, fără adeziunea reală, afectivă și nu rareori totală a mii și mii de tineri, femei, intelectuali, muncitori, artiști etc. Care, la modul grotesc, dar asta s-a văzut abia mai târziu - prea târziu, mult prea târziu! -, au Început „să viseze” alături de niște „proști” atipici, nu numai lipsiți de complexele firești ale oricărui ins cu o inteligență sub-medie, dar făcându-și din acest invizibil
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tratament, de o privire mai Îngăduitoare, oricum, mai puțin biciuitoare, mai umană. Deoarece râsul gros pe care-l provoacă schițele și dramele caragialiene nu Îi biciuiesc numai pe cei așa-ziși proști, dar și pe cei care fac un caz grotesc, grosolan aș zice, cu evidentă autosatisfacție, de aceștia. O autosatisfacție ce Îi unește pe unii În corul râsetelor batjocoritoare Într-o „masă umană” care, prin aceasta chiar, se auto-desemnează În tabăra de care face haz - În tabăra largă, mișcătoare, bălțată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rămânea cuplului dictatorial decât fuga. Un elicopter i-a ridicat de pe terasa Comitetului Central. Au fost prinși, Închiși Într-o cazarmă din Târgoviște, judecați de un tribunal improvizat, condamnați la moarte și Împușcați În ziua de Crăciun. Procesul a fost grotesc, sfidând legalitatea și decența. Avocații apărării și-au acuzat clienții la fel de vehement ca procurorul. Poate că nici nu li s-ar fi cuvenit un alt sfârșit. Își bătuseră joc ani de zile de milioane de oameni. Parodia procesului Încheia parodia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
e supărat, zise Sarah, țuguiindu-și buzele. Terby era o pasăre-păpușă pe care i-o cumpărasem de ziua ei de naștere. Era o jucărie monstruoasă dar foarte populară, pe care Sarah și-o dorise la nebunie, dar chestia era atât de grotescă și de prost concepută - pene negre și cărămizii, ochi bulbucați, cioc galben, ascuțit, care gângurea în continuu -, că nici eu, nici Jayne n-am vrut să i-o cumpărăm până când implorările fetei ne-au topit toată rezistența. Cum arătarea fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că Sarah activase cumva păpușa, dar a trebuit să-mi încleștez pumnii pentru a mă abține să scot un urlet și să plec de-acolo, pentru că păpușa părea atât de interesată să ne asculte. Sarah zâmbi abătută și duse ciocul grotesc al păpușii (ciocul care forfeca flori în miez de noapte și spinteca veverițele găsite pe verandă - dar nu era decât un sistem de senzori și cipuri, nu?) la ureche, de parcă asta ar fi rugat-o să facă. Îmbrățișă păpușa cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mult după aceea (poate și azi, ca inerție sau un recul la acea perioadă blestemată, de dublă ocupație, de dinlăuntru și dinafară!Ă - în provincie deci, o carieră înseamnă în primul rând „salvarea aparențelor”. E adevărat însă că la modul grotesc, în acei ani, deceniul șase, a salva aparențele însemna pentru mulți „a fi afară”, a nu fi prins de mașina oarbă și grosolană a securității. Sau a fi tocmai „între”, deoarece foarte mulți, și nu puțini scriitori, mai ales tineri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-și schimonosească talentul, arta, psihologia în volume penibile, autocalomniatoare. Geo Dumitrescu a fost interzis de semnătură și a trăit ani de zile ca fotograf amator, deși se „acomodase” la începuturile regimului, dar, spre ghinionul lui, a observat repede trișeria penibilă, grotescă a „stării de fapt”, iar A.E. Baconsky, după câteva volumașe unde demascase cu asprime burjuii și chiaburii, a „aruncat mănușa”, și-a regăsit arta și uneltele literare, dar a fost prompt și brutal „evacuat” de la conducerea revistei Steaua, la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de căpătâi ale generației noastre, ale generațiilor europene care ieșeau din al doilea război. Am spus „în sine” deoarece nu era doar o solidaritate cu acele revoluții, care, unele, s-au dovedit criminale, barbare până în cele din urmă, culminând cu grotesca și abominabila revoltă a lui Pol Pot, școlit și el la Sorbona! Nu, mai degrabă cred că era nevoie „în sine” de protest vehement, anarhic și ultraradical față de ordinea instituită, am putea spune, dacă nu am părea subit cinici, că
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în grotesc, e adevărat, dar... mai suntem noi, azi, noi, „oamenii moderni”, capabili de Tragic?! Nu e oare Grotescul - tragicul zilelor noastre, orizontul singur al capacității noastre de visare și acțiune?! Grotescul, în metafora literară, care începe, e adevărat, cu groteasca aventură a unui Don Quijote sau zvârcolirile verbioase ale tânărului Hamlet! Ce putem „învăța”, oricum, noi, scriitorii care am „traversat” ciudatul, „grotescul” secol XX, de fapt, nu noi, ci cei care urmează în această „meserie”? Că Politicul și Esteticul sunt două
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noastre, orizontul singur al capacității noastre de visare și acțiune?! Grotescul, în metafora literară, care începe, e adevărat, cu groteasca aventură a unui Don Quijote sau zvârcolirile verbioase ale tânărului Hamlet! Ce putem „învăța”, oricum, noi, scriitorii care am „traversat” ciudatul, „grotescul” secol XX, de fapt, nu noi, ci cei care urmează în această „meserie”? Că Politicul și Esteticul sunt două zone autonome și majore ale existenței și „expresiei” sociale și, oricât ar fi de ademenitor Politicul pentru tinerii și mai puțin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în Germania, la Frankfurt deveniserăm calzi și apropiați prieteni, ne-am văzut apoi la București și, cum el mă rugase, încă din Germania, să-l caut în țară pe Andrei Pleșu, aflat în situație dificilă politică din cauza acelei obscure și grotești afaceri a „meditației transcendentale”, ne-am împrietenit toți trei. De la Paris, în ’88, am trimis ultima mea apariție în presa literară „a lui Ceaușescu” - și n-aș mai fi publicat dacă nu era vorba de un amic valoros! -, un amplu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
estetice, subsumându-le pe ultimele primelor, adică politicului. Se află, cum spuneam, în siajul grupului doamnei Monica Lovinescu și al soțului ei - grup susținut în țară de un G. Liiceanu sau G. Grigurcu, printre alți câțiva! -, ce au lansat termenul grotesc de „estetică”, enunțând cu pompă ideea după care orice operă, oricât de expresivă, de înaltă, suferă de amprenta morală, de „concesiile sociale” făcute de autorul ei. Nu pot să nu observ că această „idee”, seducătoare în pura ei formă și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
puțini literați, înainte de a deveni ei înșiși, la rândul lor, „modele perfecte”, traversând generațiile, în ciuda gustului schimbător și uneori tiranic, iconoclast, care e și el, se pare, o regulă a „înaintării”. Evident, după ce Ceaușescu a jucat vreo două decenii farsa grotescă a „omului providențial”, mulți au oroare de această „postură” și de epitetele care o acompaniază, atacându-se chiar și la mitul lui Eminescu. Dar lumea, națiunile au nevoie de mit, de legendă. De modele absolute care, cum o spuneam, trec
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de prim rang și renume - într-un sistem care era și trebuia să-mi fie ostil! -, am „stricat” totul, într-o singură vară, având, e drept, o justificare uriașă, istorică, începutul dictaturii personale a șefului statului, una dintre cele mai grotești din istoria modernă a României, ce va aduce, până azi, ruina instituțiilor și perversiunea mentalităților! Dar... care, în fapt, nu mă atingea direct: bine instalat ca redactor-șef la România Literară, prima revistă literară a țării, cu un tiraj de peste
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Nicolae este exclus din comitetul central, din partid și din Biroul U. Scriitorilor. Ce m-a uimit cu adevărat și m-a umplut de amărăciune a fost nu excluderea mea din partidul ce devenea tot mai mult o simplă fațadă grotescă a unei dictaturi decupate parcă din medievalitatea românească târzie, ci „raportul” Biroului U. Scriitorilor către partid, cu aceeași dată, 16 februarie 1972, în care conducerea Uniunii, colegii și prietenii mei propun lui Ceaușescu și zbirilor lui să fiu dat afară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Jardin de Luxembourg când, prinzându-și capul cărunt în mâini, patetic, exclama: Ich schäme mich!, J’ai honte!, obosit, extenuat de acuzele ce se aduceau României văzută de unii ca o țară lașă, de-o inadmisibilă pasivitate față de ultimul deceniu, grotesc, ceaușist. „Noi, ardelenii, îi spuneam, am luptat în forme directe, frontale, cu ungurii și calviniștii, iar sudicii, sub turci, au luptat, e adevărat, cu armele lor, dar au luptat! Dovada?! Existența noastră, azi, în istorie, faptul că suntem aici, o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
absolut nimeni, nici înlăuntrul și nici în afara „lagărului comunist”, nu-l credea atât de aproape de prăbușire. (Fapt tipic și într-un fel scandalos, care arată cât de convinse erau marile puteri occidentale de rezistența istorică a comunismului, este episodul aproape grotesc întâmplat în cele vreo trei zile în care generalul Ianaev și complicii săi l-au luat ostatic pe Gorbaciov și au anunțat dictatura militară; ei, bine, Franța, dacă mi-aduc bine aminte, s-a grăbit să-i recunoască pe putchiștii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe tensiunea dintre „blocuri”!Ă Credința nostră, a scriitorilor, dar și a unei mari părți a populației, că nu e posibilă o întoarcere la barbarele vremuri staliniste s-a adeverit; nu, Ceaușescu nu s-a „restalinizat”, de tipul ciudatului și grotescului insurgent din chiar mijlocul lagărului comunist, al albanezului Enver-Hodja, dar... a creat totuși o simetrie cu acesta, instaurând, încet-încet, o dictatură personală, modelând-o pe „desenul” domniilor târzii românești de la sfârșitul Evului Mediu, în care Domnul și o clică de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Evului Mediu, în care Domnul și o clică de slugi, legată de el prin interese absolute, domneau „prin fier și sânge” asupra unei populații ținute rigid în interiorul frontierelor. Oricât ar fi părut atunci unora, din interiorul țării sau din exterior, grotesc acest improvizat și anacronic nou tip de domnie, el nu era atât de stupid cum putea să pară unor minți ce judecau logic și normal. Deoarece Ceaușescu se drapa, e adevărat, în faldurile unor glorii trecute - de tipul Mircea sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mijloace simple, e drept, dar noi totuși, neașteptate, nu numai în „cadrul lagărului”, dar și în lumea modernă europeană: recursul la istoria națională pe care tot partidul comunist, în „prima perioadă”, stalinistă, a vestejit-o, în numele „intenaționalismului stalinisto-comunist”, reușind efecte grotești de operetă, ca și mișcări mari de mase destabilizate ca la rândul lor, dislocau întreg echilibrul nu numai între sat și oraș, dar și pe cel din interiorul orașelor mari și medii. Toate acestea, îmbinate cu atacuri și zeflemele la adresa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
francezi ce fuseserăm invitați la Belgrad, am constatat, cu spaimă, această „apatie”, „renunțare”, „deconcertare” a vârfurilor culturii ce păreau nu numai să se împăce cu dictatura, dar și cu ideea „continuării ei”, în forma unei dinastii ceaușiste. O resemnare ce, grotesc, lua la unii forme „vesele”, aer pe care l-am botezat imediat „cinism vesel”, deoarece răul social, profund, insidios, nu mai era văzut ca un „dușman” al firii noastre individuale și istorice, ci... ca o formă posibilă de existență! Dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]