2,577 matches
-
Forma de guvernământ este un concept din științele politice care se referă la modul în care este organizată puterea executivă în stat, în principal la modul cum este numit și legitimat conducătorul statului. Se diferențiază astfel două mari forme de guvernământ: monarhia, cu
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
Forma de guvernământ este un concept din științele politice care se referă la modul în care este organizată puterea executivă în stat, în principal la modul cum este numit și legitimat conducătorul statului. Se diferențiază astfel două mari forme de guvernământ: monarhia, cu un conducător cu mandat transmis ereditar, și republica, în care conducerea statală este aleasă prin vot. În această formă de guvernământ, monarhul deține puterea absolută in stat. Parlamentul are rol decorativ (daca există), iar puterea executivă este exercitată
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
principal la modul cum este numit și legitimat conducătorul statului. Se diferențiază astfel două mari forme de guvernământ: monarhia, cu un conducător cu mandat transmis ereditar, și republica, în care conducerea statală este aleasă prin vot. În această formă de guvernământ, monarhul deține puterea absolută in stat. Parlamentul are rol decorativ (daca există), iar puterea executivă este exercitată în totalitate de monarh. În prezent, state în care există monarhie absolută sunt Vaticanul, unele monarhii musulmane, Swaziland,Arabia Saudita,cele din Asia etc.
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
1945, rolul acestora fiind mai mult simbolic. Cu toate acestea, există "puteri de rezervă" pe care aceștia le pot folosi (mai ales în Marea Britanie), însă acest lucru ar putea duce la o criză puternică în statul respectiv. Această formă de guvernământ este considerată stabilă, întrucât șeful statului, deși nu este ales direct de către cetățeni, este imparțial din punct de vedere politic și nici nu se implică la nivel public în politica statului (de exemplu, Regina Marii Britanii nu face niciodată afirmații publice
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
întâlnire săptămânală cu primul-ministru în care își exprimă punctul de vedere legat de acțiunile acestuia). Constituția României din 1923, acceptată, în general, ca ultima constituție democratică a țării, asignează astfel cele trei puteri ale Statului: În statele cu formă de guvernământ parlamentară (ex: Germania), prim-ministrul (sau cancelarul) este șeful guvernului, autoritatea executivă în stat, șeful statului (monarh sau președinte) având, cu mici excepții, funcții simbolice. Guvernul este numit de către Parlament, iar în unele cazuri Parlamentul alege și Președintele țării. În
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
este numit de către Parlament, iar în unele cazuri Parlamentul alege și Președintele țării. În majoritatea cazurilor, Președintele are rolul de a media conflictele politice și de a reprezenta pe plan extern țara, neavând atribuții executive. În cele cu formă de guvernământ semiprezidențială (de exemplu, Franța sau România), prim-ministrul este șeful guvernului, împărțind, totuși, puterea executivă cu președintele statului. Acesta din urmă are atribuțiuni importante mai ales în domeniul politicii externe, de apărare și celei de securitate. De asemenea, președintele propune
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
penale. Miniștrii sunt numiți de președinte, la propunerea prim-ministrului. În republicile semiprezidențiale, șeful statului este ales direct de către cetățeni, acest fapt conferindu-i o legitimitate sporită. Există controverse legate de recunoașterea oficială a "republicii semiprezidențiale" ca formă oficială de guvernământ, unii juriști afirmând că aceasta nu există în realitate. În statele cu formă de guvernământ prezidențială (ex: SUA), nu există prim-ministru, atât funcția de șef al guvernului, cât și cea de șef al statului fiind îndeplinită de președintele statului
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
este ales direct de către cetățeni, acest fapt conferindu-i o legitimitate sporită. Există controverse legate de recunoașterea oficială a "republicii semiprezidențiale" ca formă oficială de guvernământ, unii juriști afirmând că aceasta nu există în realitate. În statele cu formă de guvernământ prezidențială (ex: SUA), nu există prim-ministru, atât funcția de șef al guvernului, cât și cea de șef al statului fiind îndeplinită de președintele statului. În republicile prezidențiale, Președintele țării (ales direct de către cetățeni) exercită întreaga putere executivă, însă acțiunile
Formă de guvernământ () [Corola-website/Science/298866_a_300195]
-
unui voievod „voloh”, Ioan de Onut, prin preajma Hotinului. Istoricul rus Nikolai Karamzin scria în 1892 în volumul al IV-lea al Istoriei Imperiului Rus, că orașul „Bolohov” menționat în cronica lui Nestor Cronicarul (v. Cronica vremurilor trecute), se afla în guvernământul Podoliei, pe drumul de la Kiev la Halici. În 1587, domnitorul Petru Șchiopul a trimis în pașalâcul turcesc Edisanului (în care se includea și partea central-sudică a Transnistriei), peste 15.000 de salahori și 3.000 de care pentru ridicarea cetății
Transnistria () [Corola-website/Science/297748_a_299077]
-
până atunci, "cruzeiro", cu cea nouă, denumită "real", la început fixată ca valoare la paritate cu dolarul american. Președintele actual al Braziliei este Dilma Rousseff, aleasă în 2010. Conform constituției din 1988, Brazilia este o republică federativă prezidențială. Forma de guvernământ a fost inspirată de modelul Statelor Unite ale Americii, însă sistemul juridic brazilian urmează tradiția romano-germanică a dreptului pozitiv. Unitățile federative ale Braziliei nu se bucură de aceeași autonomie ca cele ale Statelor Unite, prerogativele de autoguvernare fiind extrem de limitate prin puterea lor redusă
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
referitoare la evrei, descrise în raportul lui Heydrich. (Această organizație nu trebuie confundată cu Rasse und Siedlungshauptamt sau Biroul central pentru Rase și Relocări, RuSHA, a cărei misiune era deportarea evreilor.) Evreii erau înghesuiți în ghetouri, mai ales în regiunea Guvernământului General din Polonia centrală, unde erau puși la muncă de Biroul de Muncă al Reichului condus de Fritz Saukel. Aici, multe mii de oameni au fost uciși în diverse feluri, și mai mulți au murit de boli, înfometare, și epuizare
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
au reușit să supraviețuiască Holocaustului în ascunzători (este o ironie că tocmai Berlin, capitala Germaniei Naziste. a fost unul din puținele locuri unde acest lucru a fost posibil). Până în decembrie 1939, 3,5 milioane de evrei erau masați în regiunea Guvernământului General. Guvernatorul general, Hans Frank, a notat că atât de mulți oameni nu puteau fi împușcați pur și simplu. Va trebui, totuși, să luăm măsuri gândite în așa fel încât să îi eliminăm." Această dilemă a condus SS la a
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
nazist. Bazele pentru opoziție erau, în principal, economice, nu umanitare. Hermann Göring, care avea frâiele industriei germane de război, și departamentul economic al armatei germane, reprezentând industria de armament, au susținut că imensa forță de muncă evreiască adunată în regiunea Guvernământului General (peste un milion de muncitori) era un bun prea valoros pentru a fi irosit în timp ce Germania se pregătea să invadeze Uniunea Sovietică. Unele părți din armata germană, din principiu, dezaprobau atrocitățile împotriva evreilor și pe această perioadă erau conflicte
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
efectuate la Auschwitz în septembrie 1941. Până la sfârșitul lui 1941, Himmler și Heydrich deveniseră din ce în ce mai nerăbdători în ce privește progresul Soluției finale. Principalul lor adversar era Göring, care reușise să scutească muncitorii industriali evrei de ordinele de deportare a tuturor evreilor în Guvernământul General și care se aliase cu comandanții Armatei care se opuneau exterminării evreilor din diverse motive, inclusiv rațiuni economice, aversiune față de SS și (în unele cazuri) sentimente umanitare. Deși puterea lui Göring era în declin după înfrângerea Luftwaffe în Bătălia
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
a devenit cunoscut drept "Aktion Reinhard" (Operațiunea Reinhard, după Reinhard Heydrich). Au fost prezenți Heydrich, Eichmann, Heinrich Müller (liderul Gestapo), și reprezentanți ai Ministerului pentru Teritoriile Ocupate din Est, Ministerului de Interne, Biroului pentru planul pe patru ani, Ministerului Justiției, Guvernământului General din Polonia (unde încă mai trăiau peste două milioane de evrei), Ministerului de Externe, Biroului pentru Rase și Strămutări, ai Partidului Nazist, și ai biroului responsabil de distribuirea proprietăților evreiești. A fost prezent și SS-"Sturmbannführer" Rudolf Lange, comandantul SD
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
est. Această operațiune ar trebui privită doar ca opțiune provizorie, deși, în lumina viitoarei soluții finale a problemei evreiești, ne furnizează deja experiență practică de importanță vitală." Oficialilor li s-a spus că există 2,3 milioane de evrei în Guvernământul General, 850.000 în Ungaria, 1,1 milioane în celelalte țări ocupate, și până la 5 milioane în Uniunea Sovietică (deși doar 3 milioane dintre aceștia erau în regiuni ocupate de germani) — un total de aproximativ 6,5 milioane. Aceștia urmau
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
cu trenul din aproape toate țările aflate în sfera de influență germană. La Auschwitz, până la 6.000 de oameni erau gazați în fiecare zi până în primăvara anului 1944. În ciuda productivității mari a industriilor de război bazate pe ghetourile evreiești din Guvernământul General, în 1943 acestea au fost lichidate și populațiile lor au fost trimise în lagăre pentru exterminare. Cea mai mare operație de acest gen, deportarea a 100.000 de oameni din ghetoul Varșovia la începutul lui 1943, a provocat revolta
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
ani, Franklin a fost președintele Consiliului Local din Pennsylvania, timp de 3 ani, post egal cu acela de guvernator. În acest timp a fost membru al convenției constituției, care uneori nu se înțelegeau, iar Franklin îi calma. Planul său de guvernământ, cu o singură cameră a Parlamentului, a fost respins, dar a fost unul dintre semnatarii Constituției. Franklin și-a petrecut ultimii cinci ani din viață în Philadelphia. A inventat un dispozitiv prin care să ia cărți de pe rafturile de sus
Benjamin Franklin () [Corola-website/Science/296535_a_297864]
-
încă acest masacru. În 1941, forțele române, aliate la Axă, recuceresc nordul Bucovinei. După eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, provinciile recuperate nu au fost imediat alipite statului român, ci au funcționat ca regiuni conexe, conduse de câte un guvernator. În guvernământul Bucovinei au intrat cele 5 județe din Bucovina (Câmpulung, Suceava, Rădăuți, Storojineț și Cernăuți), județul Hotin din nordul Basarabiei, iar din octombrie 1941 și judetul Dorohoi. Guvernamântul Bucovinei a avut trei guvernatori: locotenent-colonelul Alexandru Rioșanu, mort în urma unei operații nereușite
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
de suporteri. În alte țari ale lumii a treia, ideile troțkiste sunt mai difuze și în general limitate la lumea intelectualilor, dar pot fi găsite forme diluate de troțkism în ideologiile unor mișcări progresiste din Africa de Sud. Nici un partid comunist de guvernământ (sau vreo revoluție comunistă reușită) nu a recunoscut în mod deschis legăturile cu ideile troțkiste, deși influența lor în câteva mișcări sociale importante este foarte evidentă.
Troțkism () [Corola-website/Science/298421_a_299750]
-
grad de rudenie, bărbații vor avea prioritate față de femei; iar în cadrul aceluiași sex, cei mai în vârstă vor avea prioritate față de cei mai tineri." Noul Statut a fost considerat de unii editorialiști ca fiind nedemocratic având pe durata formei de guvernământ republicane și în absența aprobării Parlamentului o însemnătate eminamente simbolică, prin comparație cu Legea vechiului Statut din 1884, pe care încearcă să o înlocuiască. Cu aceeași ocazie, Mihai a cerut Parlamentului ca, în cazul în care națiunea română și Parlamentul
Ordinea de succesiune la tronul României () [Corola-website/Science/307335_a_308664]
-
îndeplinit funcția de primar al municipiului Iași. În perioada refugiului guvernamental de la Iași, a fost un permanent colaborator al lui Ion I. C. Brătianu, pe care l-a susținut în toate acțiunile întreprinse pentru apărarea integrității țării și a formei de guvernământ, pentru realizarea reformelor vizând modernizarea structurală a societății românești. După spusele lui Ion Gh. Duca, a fost "„singura personalitate populară din acele vremuri deoarece, în calitate de primar al Iașului (27 aprilie 1914 - 14 decembrie 1916) și de șef al organizației liberale
George G. Mârzescu () [Corola-website/Science/307343_a_308672]
-
la Catedrala din Salisbury și rector al St Andrew's Boscomb în Wiltshire. În 1595 a devenit rector al parohiei Bishopsbourne în Kent. A murit pe 3 noiembrie la Bishopsbourne. Cea mai cunoscută lucrare a lui Hooker este "Despre legile guvernământului ecleziastic", ale cărei prime patru cărți au fost publicate în 1594. Acestea propuneau o cale de mijloc (o "via media") între pozițiile romano-catolicilor și puritanilor. Hooker susținea că rațiunea și tradiția erau ambele importante în interpretarea Scripturilor și că e
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
și că e crucială recunoașterea faptului că Biblia a fost scrisă într-un anume context istoric, ca răspuns la situații specifice: "vorbele trebuie înțelese după pricina pentru care au fost rostite." Este o lucrare masivă, al cărei subiect principal e guvernământul bisericilor. Puritanii, cunoscuți pe atunci ca "Biserica Genevei", datorită reformei lui Ioan Calvin, sprijineau înlăturarea privilegiilor clericilor și înlăturarea ecleziasticismului, iar Hooker a încercat să stabilească ce metode de organizare a bisericilor sunt cele mai bune. La mijloc, în spatele disputei
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
Când a văzut că avertismentele sale sunt deșarte, el a început, împreună cu Pinhas Rutenberg, să se ocupe în mod deschis cu antrenamentul militar a 600 tineri evrei, între care locuitori ai Ierusalimului și veterani ai „Legiunii evreiești”. Jabotinski a propus guvernământului militar britanic să recruteze evrei în poliție. De sărbătoarea Nabi Musa și de Paștele evreiesc (Pesah),în aprilie 1920 au izbucnit tulburări antievreiești la Ierusalim. Jabotinski și organizația lui de auto-apărare a încercat să-i apere pe evreii din Orașul
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]