60,329 matches
-
cancelarului Imperiului, dl. de Bethmann-Hollweg17. Dar, (în ajunul războiului), sub lovitura puternicei impresii pe care a resimțit-o văzând cum Anglia a trecut neașteptat de repede de partea noastră, el a calificat (față de Sir Edward Goschen 18) drept "petec de hârtie" tratatul semnat de Prusia, tratat care îi garanta Belgiei neutralitatea. Atunci el nu a mai fost (în mod evident) stăpânul propriei sale emoții, cuvântul "petec de hârtie" contând foarte mult în echilibrul istoriei, pentru țara lui. Uneori, ambasadorul se poate
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
partea noastră, el a calificat (față de Sir Edward Goschen 18) drept "petec de hârtie" tratatul semnat de Prusia, tratat care îi garanta Belgiei neutralitatea. Atunci el nu a mai fost (în mod evident) stăpânul propriei sale emoții, cuvântul "petec de hârtie" contând foarte mult în echilibrul istoriei, pentru țara lui. Uneori, ambasadorul se poate găsi într-o "pasă" dificilă, însă, tocmai atunci va trebui să fie complet stăpân pe el însuși. Un vechi autor spaniol citează, referindu-se la acest subiect
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de strălucire. Are loc apoi un schimb de discursuri și complimente, amabil, dar solemn, totodată. S-a ăntâmplat pe vremuri ca un ambasador distrat și-și fi uitat scrisorile acasă. El i-a remis atunci regelui doar o foaie de hârtie, împăturită cu grijă, ceremonia nu a fost mai puțin impozantă. Nu este nevoie să mai spunem că acel ambasador, de îndată ce a revenit la ambasadă, s-a grăbit să repare gafa făcută, aranjând lucrurile cu secretarul de stat. Pentru a sfârși
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Poate descriind evenimentul pas cu pas, în cuvinte, reușea să-și dea seama cine era cel care apăruse în viața ei. Doar gândindu-se, putea pierde din vedere anumite detalii importante pentru completarea puzzle-lui. Poate că întrebările odată așternute pe hârtie își găseau mai ușor răspuns. Era din ce în ce mai agitată și mai nerăbdătoare să vină Ana pentru a se întoarce acasă. În timp ce se plimba dintr-un capăt al altuia al încăperii, fără o țintă anume, auzi motorul unei mașini. „- Ana!” exclamă bucuroasă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ordonat. Plicul nu avea nici destinatar, nici expeditor, era complet alb, dar era lipit. Karina îl răsuci distrată când pe o parte, când pe alta de câteva ori, apoi îl rupse cu grijă la un capăt. Scoase din interior o hârtie la fel de albă ca și plicul, pe care erau scrise câteva rânduri. Se sprijini de peretele din spatele ei după ce le citi. Mâna în care ținea hârtia căzu inertă pe lângă corp. Inima pulsa sângele în vene cu o viteză nebună. Pieptul părea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de câteva ori, apoi îl rupse cu grijă la un capăt. Scoase din interior o hârtie la fel de albă ca și plicul, pe care erau scrise câteva rânduri. Se sprijini de peretele din spatele ei după ce le citi. Mâna în care ținea hârtia căzu inertă pe lângă corp. Inima pulsa sângele în vene cu o viteză nebună. Pieptul părea mult prea mic pentru forța ei, de parcă ar fi vrut să evadeze din închisoarea aceea incomodă. Lacrimile își făcură brusc apariția în ochii care-și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în mână, nu îndrăznea să o recitească, dar nici să o arunce. Stătea pierdută în fotoliu fără să fie în stare să se gândească la nimic. Nu reacționa nici într-un fel, era mult prea afectată de cuvintele scrise pe hârtia albă din mâna ei. Lacrimile se opriră treptat, dar tristețea insista să mai rămână. Privea în gol și avea senzația că viața ei insista să-și urmeze propriul curs, independent de voința ei. Că dorințele ei nu corespundeau cu planurile
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
la începutul acestei povești care însă nu se sfârșise acolo. Cuvintele lui încă îi răsunau în urechi de parcă erau rostite chiar atunci: „- Mă voi întoarce, promit!” „- Deocamdată așa e mai bine pentru tine, pentru mine, pentru noi.” Cuvintele tipărite pe hârtia albă se întipăriseră și în memorie și nu le mai putea șterge nici dacă voia. Se întoarse spre dreapta și porni prin oraș fără o țintă anume. Avea nevoie să-și pună ordine în gânduri, să elibereze toată acea tensiune
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ușurință, le puneau ei înșiși în practică? Se aștepta să primească niște explicații care să îndepărteze cât de cât secretul din jurul lui, iar el îi oferise sfaturi. Niciodată ceea ce primea nu corespundea cu așteptările ei. Strângea în pumn bucata de hârtie, care risca să se transforme într-un ghemotoc alb numai bun de aruncat la coșul de gunoi. În momentul acela ar fi acționat la fel dacă în mâinile ei ar fi fost însuși expeditorul scrisorii. Toți i-au oferit sfaturi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o cerea, sfaturi care uneori erau utile, alteori erau trecute cu vederea căci nu tot ce credea ea că poate fi o rezolvare a unei probleme, chiar era. A da sfaturi devenise un sport național la care toți erau campioni. Hârtia pe care o strângea în pumn îi rănea palma. Îl deschise încercând să netezească foaia șifonată. „- Tot ce vine din partea ta pare să mă rănească. Și atunci, de ce-ți mai doresc prezența? De ce te simt ca pe un drog
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
te simt ca pe un drog care mi-a pătruns în sânge după care corpul meu tânjește și suferă când nu ești aproape? Îmi place să sufăr? Îmi place să-mi mutilez sufletul?” Karina își punea aceste întrebări în timp ce împăturea hârtia chinuită de accesul ei de furie, străduindu-se să o aducă la forma inițială pentru a o pune în plicul de unde o scosese cu câteva minute în urmă. Sfaturile lui se întorceau înapoi de unde fuseseră luate. Spera ca măcar el
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
puterea de rezistență față de el, de a întârzia cât mai mult ceva ce-și dorea să afle, ce nu suferea amânare. Apropie plicul fără destinatar și expeditor necunoscut de buze și nas. Nu avea miros de parfum, ci doar de hârtie. Voia să-i simtă atingerea palmelor lui, parfumul pielii care nu se imprimase pe hârtia albă ci în mintea ei. Inspiră adânc până când nările se umplură cu parfumul înțepător. Duse plicul la piept și-l ținu câteva clipe acolo, cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să afle, ce nu suferea amânare. Apropie plicul fără destinatar și expeditor necunoscut de buze și nas. Nu avea miros de parfum, ci doar de hârtie. Voia să-i simtă atingerea palmelor lui, parfumul pielii care nu se imprimase pe hârtia albă ci în mintea ei. Inspiră adânc până când nările se umplură cu parfumul înțepător. Duse plicul la piept și-l ținu câteva clipe acolo, cu ambele mâini, cu ochii închiși, cu gândurile departe. Un val de aer cald îi cuprinse
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
îi veniră în minte cuvintele unui medic atunci când făcuse o consultație din cauza durerilor repetate. „- Nici eu nu vreau să te mai simt. De ce te simt? Vreau să încetezi să mai bați.” Ridică pleoapele grele, umede, iar privirea îi căzu pe hârtia albă pe care erau scrise cu litere de tipar, cuvintele lui. Întinse mâna spre ea, dar distanța era mult prea mare pentru a ajunge să o atingă, să o ia. „- Ești departe. Nu-mi poți fi aproape când am nevoie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se părea și singura, era aceea de a-l întreba chiar pe el. Cum? Exact așa cum proceda și el. Cu emoțiile care o sugrumau și pe care cu greu reușea să le stăpânească, scrise cu litere de mână pe o hârtie albă de dimensiuni mici: „Cine ești tu?” Nu reuși să scrie mai mult de atât, dar era suficient dacă primea un răspuns. O împături cu grijă și cu inima bătându-i de să-i iasă din piept și o puse
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se năpustesc asupra semenilor lor, vrând parcă astfel să-și răzbune neputința de care, în fond, ei înșiși se fac vinovați. Prin poezie, romanticii (dar și unii moderni...) cată să gândească demn și liber, încredințând dorurile inimii lor paginii de hârtie (ori calculatorului!) ce lesne se poate transforma în cenușă. Uneori poezia e doar un simplu suspin; ascultă-l de vrei să-ți înțelegi inima! Colbul amintirilor-sălaș al gândurilor în căutarea fericirii din copilăria de mulți ani pierdută. Poveștile cu lumea
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cum mor... vai!.... nu vreau să mor... Don Antonio... cloroformul este un lucru odios... vai! Să mor.... Sau se va anticipa bine în mod științific acest act și apoi incubatorul... Taci, taci, taci.... Își trage pe furiș o fâșie de hârtie, făcută sul, fâșie în care se află imprimată o orație scurtă în distih latin, și apoi altă hârtie mică pe care se află o imagine a Sfintei Fecioare a Ajutorului Permanent. Sunt cloroformul ei. Sosește clipa, scoate capul viitorul geniu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
se va anticipa bine în mod științific acest act și apoi incubatorul... Taci, taci, taci.... Își trage pe furiș o fâșie de hârtie, făcută sul, fâșie în care se află imprimată o orație scurtă în distih latin, și apoi altă hârtie mică pe care se află o imagine a Sfintei Fecioare a Ajutorului Permanent. Sunt cloroformul ei. Sosește clipa, scoate capul viitorul geniu pentru a privi lumea, intră în scenariu și începe să răcnească. Este singurul lucru pe care îl face
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
acum crezi în Dumnezeu? întreabă alarmat celălalt. În timp ce El crede în mine... și ridicând episcopal mâna dreaptă, adaugă: ai răbdare puțin, Avito. Strânge buzele și coboară ochii, simptome clare ale unei părți dintr-un aforism, și, luând o bucată de hârtie scrie ceva, poate, un fragment din Tatăl nostru, sau vreo mâzgălitură fără sens. Între timp, vocea interioară îi spune lui Carrascal: "Cazi... te-ai întors să cazi și vei cădea de o sută de ori... acesta este un mistic, acest om
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
trebuie să intrăm în vârsta pozitivă". Îl pune să învețe desenul din care dobândește sentimentul formei, singurul drum pentru a ajunge să dobândească fondul. Și metoda de învățare este ingenioasă pentru a le avea. Îl face să deseneze păsărele de hârtie în toate pozițiile și proiecțiile, căci păsărelele, înafară de a fi obiecte de volum, sunt forme geometrice. Și plimbări zilnice, căci mergând te instruiești mai bine. Se oprește imediat, don Avito, ridică o piatră de jos și zice: Privește, Apolodoro
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a ridicat repede, exclamând: "Cine merge pe aici?" și a intrat el, complet confuz. Așa se face că maestrul nedându-i atunci nicio atenție, Apolodoro se visează acum cu doña Edelmira. * L-a însărcinat tatăl său să-și pună pe hârtie concepția sa despre univers, și din mai multe zboruri ale lucrurilor care îi trec prin cap, nu iese nimic. În primul rând, are oare vreo concepție despre un asemenea univers? Să-l conceapă? Dacă acesta este tocmai ceea ce abia acum
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
reflectă, că pare că cerul se continuă în râu și că este dedublată imaginea orașului, friză în marmură albastru-deschis încrustat, email fără volum. Este o carte deschisă. Și își amintește când de copii prindeau muște și le presau într-o hârtie îndoită pentru a obține o figură simetrică, principiul caleidoscopic. Și privește plopii reflectați în ape, și-și amintește versurile lui Menaguti: În cristalul fluidului limfatic se profilează în margine plopii care în ape se unduiesc, și nicio clipă tremurătoarea imagine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
poate fi mai mult decât sociologic și poezia este o artă a tranziției, în mod pur provizoriu... Și concepția ta despre univers, cum merge? Puțin câte puțin, tată. Dar toată precauția este inutilă; don Avito surprinde la sfârșitul cărților însemnări, hârtii, desene și rămâne perplex. Iar Marina este mamă, săraca, Materia somnoroasă, cea care între somnuri, zice: Asta e, băiatul e îndrăgostit! Îndrăgostit? Fiul meu îndrăgostit? Nu spune nesăbuințe! Nu poate fi... Și cum săraca mamă surâde tristă și liniștită, tatăl
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
bătrânul se îmbrățișează plângând. Vai, ce fantezii! Ce iluzii! Ce iluzii acestea ale morții vieții și cele ale vieții morții! Avem dreptul la viață? Avem datoria să murim? Existența zeilor! Existența zeilor! Ființă nemuritoare! Moartea! Mira! Și îi arată o hârtie în care sunt scrise nume de înțelepți, filosofi, gânditori, urmate de o cifră: Kant, 80; Newton, 85; Hegel, 61; Hume, 65; Rouseeau, 66; Schopenhauer, 72; Spinoza, 45; Descartes, 54; Leibnitz, 70; și mulți alții, urmate de o cifră. Știi tu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
54; Leibnitz, 70; și mulți alții, urmate de o cifră. Știi tu ce e asta? Anii pe care i-au trăit, fiule, anii trăiți de acesti mari gânditori, pentru a ieși media și a face viața mea probabilă. Vezi aceste hârtii din celălalt sertar? Proiecte de lucrări. Și eu îmi spuneam: Până ce nu le duc la bun sfârșit, nu mor". Și nu puteam crede... nu puteam crede în nemurirea mea! De ce să nu fiu eu primul om care nu moare? Este
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]