3,251 matches
-
care l-au solicitat. Plată? A dat fiecare cât l-a lăsat inima. Paolina - odinioară croitoresă de lux într-un mic orășel din țara ei, i-a îmbrăcat aproape pe toți, unora transformându-le mantalele ostășești în haine de lucru, halate, sau, chiar, haine de-alea bune. Se simțeau bine aici, deși dorul de țara lor le măcina sufletele. Au venit, apoi, copiii: Angelo, Maria, Iosefina și Nico, fiecare din ei o nouă rădăcină înfiptă în acest pământ nou, dar cald
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să-i povestească din gândurile ei - și era suficient s-o privești și să înțelegi. Alături de ea, pe aceeași terasă, lată și joasă, înaintând spre parcul neîngrijit, într-un șezlong identic, ședea altă femeie, pe umeri cu același fel de halat vișiniu, probabil o altă pacientă a clinicii. I l-a prezentat pe Andrei Vlădescu drept băiatul ei cel mic și cealaltă femeie l-a privit câteva clipe, apoi interesul i-a pierit și a continuat să povestească despre un doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în jurul unei măsuțe joase, pe taburete sau pe perne, cu picioarele adunate sub noi, ca Ileana Roman, sau întinse înainte, sub masă, ca Andrei Vlădescu. „Știam și eu ce mi-ai spus. Dar trebuia totuși“, insista Ileana Roman strângându-și halatul călduros peste bluză. „Cu ce? Cum să faci asta?“, întreba Sofronie. „Dar nu vezi că până și acum nu-i e gândul decât la petreceri?“, spunea mai departe Ileana Roman. „Nu cred asta, suferă“, întrevenea Andrei Vlădescu, cu aceeași voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ioana Sandi. Într-o absolută singurătate, i se părea. Durerile de cap și de ochi deveniseră înfiorătoare și medicul a vrut să-l interneze. Pricepuse ce se întâmpla cu el? A refuzat categoric, știa că sălile albe și culoarele și halatele albe și zâmbetele stereotipe sau chiar calde ale surorilor ar fi fost inutile și s-ar fi simțit într-o cușcă monstruoasă, lipsit de nesfârșirea trotuarelor pe care continua să le străbată. Fuma în neștire și întorcea pe toate fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prezinte. Că ar fi trebuit să fie un gentleman și să-și recunoască vina și să se retragă fără să insiste s-o mai recucerească. Nu se mai uita la ochii ei mici și apoși, își coborâse privirile spre buzunarul halatului alb deasupra căruia erau țesute cu sânge literele numelui ei. I se părea că alunecă peste ceva spongios, moale, simțea o ușoară greață și vorbele femeii continuau să se audă ca sub un clopot de sticlă. Nu voia să reacționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ultima monedă. Am vândut cărțile să-mi plătesc hotelul, și m-am despărțit pentru totdeauna de buldogii mei, după ce postiserăm laolaltă două zile împlinite. Cățelul a fost chiar surprins de portar scormonind gunoaiele de la bucătărie, în vreme ce cățelușa, ghemuită în poala halatului meu, suferea de foame fără să scâncească. Cocota elegantă care mi i-a cumpărat, i-a sărutat pe bot, strângându-i pasionat în brațe. Zitta, sârboaica mea cu părul cânepiu, înaltă și dreaptă, întoarse capul cu dispreț către mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cunoștință cu un băiețaș oacheș și ceva mai răsărit, care avea un genunchi albastru și umflat cât o pâine. A doua zi furăm amândoi aduși în sala de operație. Mi-aduc aminte de chipul unui medic bătrân, cu tichia și halatul alb, cu trupul gros și mare, pe care purta un cap zbârcit de câine mops. Băiețașul fu întins pe masă. Din locul de unde mi se punea brațul în ghips, putui să observ operația și să aud vorba tărăgănată și blajină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alb, clătinându-și violent tichia. „Au” te cheamă?”, surâse el apoi cu ochii de înger... „Sică”, răspunse băiețașul, scâncind și împăcat pe jumătate, în vreme ce asistenții ridicau tampoane mari de vată de pe tăietură. „Și mai cum?”, ținea să afle bătrânul cu halatul alb, tremurându-i încă o dată mâna înarmată pe deasupra beteșugului... „Aaau!”, mai zise băiatul, când din genunchiul înroșit, plin cu lapte cenușiu, curse afară toată răutatea. Buldogul alb se supără de-a binelea: „Sică Au” te cheamă? Cine dracu’ te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și e mult de atunci; dar ceea ce nu mi s-a întâmplat nicicând, visez de-a pururi: În noaptea în care câțiva oameni m-au trezit din somn, deschisei ușa cuprins de o emoție legitimă. Oamenii îngenuncheați îmi sărutară marginea halatului și exclamară cu toții deodată „Bravo, Ferdinand!”. ... „Vezi, Gloria?”, mă adresai iubitei. Îmi simțea gâtlejul strâns de surpriza fericirii ce mă copleșise. Gloria trezită din somn, pricepuse, în sfârșit, că Ferdinand Sinidis devenise, peste noapte, om celebru. „În numele domnului Președinte...”, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
strâns de surpriza fericirii ce mă copleșise. Gloria trezită din somn, pricepuse, în sfârșit, că Ferdinand Sinidis devenise, peste noapte, om celebru. „În numele domnului Președinte...”, începu unul dintre musafiri, agățându-mi un fel de gologan cu panglică scurtă, de poala halatului. ... „Vezi, Gloria, mai putui să articulez, mișcat de realitatea faptului, în vreme ce iubita mea îmi șopti să trecem dincolo, ca să-și pună camizonul de mătase. „Vanitatea vanităților, domnule Sinidis!”. Intervenisem de astă dată atât de categoric, încât îl amuțisem pentru treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cambrate, se prelungesc, destinse și larg desfăcute, deoparte și de cealaltă a colțului de masă. Eva zice că se cunună duminică și laudă virtuțile logodnicului ei. „Ce cauți aici?” o întreb dezolat. Trec apoi în camera de baie, îmi pun halatul și strig prin ușa întredeschisă: „Vreau să știu de ce râzi de bunătatea celuilalt?” Gândurile mi se duc spre Gloria, însă, de care mă leagă o sârmă subțire și roșie, un fir electric supraîncărcat, din pricina căruia voi muri odată trăsnit. Recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
face bine să duci aparatul acesta înapoi la magazin. — Abia l-am adus înapoi săptămâna aceasta de la New Orleans, spuse domnul Levy, suflând în firele negre din părul de pe piept pe care le putea vedea prin decolteul în V al halatului său de pluș. Tocmai făcuse o baie de aburi și voia să se usuce complet. Chiar și cu o instalație de aer condiționat care funcționa tot anul și un calorifer, nu puteai fi niciodată sigur. — Ei și ce? Du-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zilnică, purtând o pungă mare de plastic care i-o lua înainte. — Domnișoară Trixie! exclamă domnul Gonzalez cu un ton care pentru el era foarte aspru. — Cine? strigă speriată domnișoara Trixie. Privi în jos la cămașa de noapte peticită și halatul de flanelă. — O, Doamne, gâfâi ea, m-am gândit eu că e puțin cam frig afară. — Întoarce-te imediat acasă. — E frig afară, Gomez. — Nu poți rămâne la Levy Pants așa cum ești. Îmi pare rău. — Sunt pensionată? întrebă domnișoara Trixie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe care fiecare bucățică de sandviș îl punea în mișcare. — Ți-a trebuit mult timp ca să te schimbi, îi spuse șeful de birou domnișoarei Trixie, observând cu amărăciune că noul ei ansamblu vestimentar era doar cu puțin mai prezentabil decât halatul și cămașa de noapte. — Cine? întrebă domnișoara Trixie, lăsând să se vadă o limbă plină cu pâine și carne mestecată. — Am spus că ți-a trebuit mult timp să te schimbi. — Mie? Abia am plecat de aici. Vrei să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Keller și pe Billy Graham. — Maică Doamne! bolborosi Ignatius. Nu-i de mirare că ești atât de rătăcit. — Uite, spuse bătrânul, deschizând un dulap de metal de lângă sobă. Pune-ți asta. Scoase din dulap ceva ce părea să fie un halat alb și i-l înmână lui Ignatius. — Dar ce e? întrebă fericit Ignatius. Pare o mantie de academician. Ignatius îmbrăcă halatul, trecându-l peste cap. Pus pe deasupra pardesiului, îl făcea să arate ca un ou de dinozaur din care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
deschizând un dulap de metal de lângă sobă. Pune-ți asta. Scoase din dulap ceva ce părea să fie un halat alb și i-l înmână lui Ignatius. — Dar ce e? întrebă fericit Ignatius. Pare o mantie de academician. Ignatius îmbrăcă halatul, trecându-l peste cap. Pus pe deasupra pardesiului, îl făcea să arate ca un ou de dinozaur din care e gata să iasă puiul. — Leagă-l la talie cu cordonul. — Nici nu mă gândesc. Chestiile astea sunt făcute să fâlfâie libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
moartea decât dezonoarea sau boala. — Bine, fie ș-așa, spuse bătrânul oftând. Vino și ia căruciorul ăsta de-aici. — Crezi că accept să mă las văzut pe stradă cu hodoroaga aia de cărucior? întrebă furios Ignatius, netezindu-și pe trup halatul de vânzător. Dă-mi-l pe celălalt, care strălucește și are bandă albă pe anvelope. — Bine, bine, spuse țâfnos bătrânul. Scoase capacul unui mic rezervor de pe cărucior și începu să transfere încet în el cu furculița crenvurștii din oală. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cum a putut să-i care cu el pe toți. — N-aș putea să-ți spun, zise Ignatius. Apoi adăugă cu indignare: Când m-am trezit, am găsit capacul dat la o parte. Firește că nu m-a ajutat nimeni. Halatul alb mă trăda; au știut toți că eu sunt vânzătorul, adică un paria. — Ce-ai zice să mai încerci o dată? — Cum? în halul în care mă vezi că sunt, te aștepți să o pornesc din nou pe străzi? Cei zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai puțin, te poți aștepta să mă vezi. — Îmi pare tare bine, băiete. Spune-mi domnu’ Clyde. — Așa voi face, răspunse Ignatius, adunând cu limba o firimitură descoperită în colțul gurii. Și uite ce, domnule Clyde, vreau să duc acasă halatul acesta ca să-i dovedesc mamei că am o slujbă. Vedeți, ea e alcoolică și are nevoie de certitudinea că muncesc și aduc bani acasă, ca să aibă cu ce-și procura băutura. Viața mea este destul de dificilă. Într-o zi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai importante proiecte ale mele și sunt nerăbdătoare să știu în ce condiție psihică te afli acum. Te rog deci, ridică-te dintre perne și scrie. M. Minkoff Ceva mai târziu, cu pielea lui trandafirie numai cute, învelit într-un halat de flanelă pe care un ac de siguranță îl ținea strâns în jurul șoldurilor, Ignatius stătea la biroul din camera sa și își umplea stiloul cu cerneală. În hol, mama lui vorbea la telefon cu cineva, spunând: — Ș-am folosit pân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zău, dacă-i place ceva. M-am cam săturat de el, chiar dacă-i fi-miu. Am făcut o salată bună de cartofi. Bătrânu’ ăla mi-a spus că-i place salata de cartofi. — Aș vra să vezi și tu ce halate mari mi-aduce la spălat. Și ce sfaturi îmi dă cum să le spăl. Ai zice că vinde fulgi de săpun la televizor. Vorbește de parcă-i cine știe ce mare scofală să-mpingă căruciorul pe străzile din centru. — Ia uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de băut. Așteaptă să vină bătrânu’. O să ne simțim bine. Tu și cu dânsu’ puteți dansa după patefon. — Să dansez? Nu-mi arde să dansez cu nici un bătrân. Ș-afară de asta, mi s-au umflat picioarele azi după-masă, în timp ce călcam halatele alea. — Irene, nu se poate să-i strici chefu’, fetițo. Să-i fi văzut mutra când l-am invitat, în fața bisericii. Bietu’ bătrân! Pun pariu că nime’ nu-l invită. — Zi, a vrut să vină? — Cum să nu vra! Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
televizor ursul Yogi. În pauzele dintre paharele cu vin, să-mi aduci o gustare. Valva mea plânge după o consolare. — Voi de colo, ia mai tăceți din gură! țipă domnișoara Annie de dincolo de jaluzele, pe când Ignatius își adună în jurul trupului halatul și trecu în hol, preocupat de problema lui cea mai importantă: să organizeze un nou atac cu care să răspundă afrontului pe care i-l făcuse fufa. Asaltu prin drepturile civile eșuase, deoarece oamenii părăsiseră rândurile. Existau desigur alte asalturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lobul urechii stângi mi-am prins un cercel mare de aur, în formă de cerc, pe care l-am găsit la un magazin de noutăți. Am fixat cu un ac de siguranță hangerul din plastic negru de o parte a halatului meu de vânzător. Un pirat nu prea impresionant, veți spune. Și totuși, când m-am privit în oglindă, a trebuit să admit că arătam destul de bine și aveam un aer dramatic. Am fluturat sabia de abordaj spre Clyde și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
patinoar? O sală de gimnastică? O catedrală pentru negri? Apoi se întrebă ce s-ar întâmpla dacă ar duce pe dig planșeta pentru exerciții fizice a doamnei Levy și ar arunca-o în golf. Se șterse cu grijă, își puse halatul de pluș și se duse din nou în camera de gimnastică. Domnișoara Trixie stătea în capul oaselor pe divan. Obrazul îi fusese șters de cremă. Gura îi era mânjită cu ruj portocaliu. Ochii ei miopi erau accentuați cu fard de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]