KorAP: Find »[drukola/base=henri & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...229 >

5,715 matches

Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856

București, 1981, p. 14. 107 Paul Hazard, Gândirea europeană în secolul al XVIII-lea, p. 214. 108 Ernst Cassirer, op. cit., p. 266. 109 Philippe van Tieghem, Marile doctrine literare în Franța, p. 72. 110 Ernst Cassirer, op. cit., p. 265. 111Cf. Henri Peyre, op. cit., p. 47 ș.u. 112 Ibidem, p. 46. 113 Cf. T.S. Eliot, Ce este un clasic? în volumul Eseuri, traducere de Petru Creția, Editura Univers, București, 1974. 114 Cf. Henri Peyre, op. cit., p.44. 115 Edgar Papu, op. cit

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
72. 110 Ernst Cassirer, op. cit., p. 265. 111Cf. Henri Peyre, op. cit., p. 47 ș.u. 112 Ibidem, p. 46. 113 Cf. T.S. Eliot, Ce este un clasic? în volumul Eseuri, traducere de Petru Creția, Editura Univers, București, 1974. 114 Cf. Henri Peyre, op. cit., p.44. 115 Edgar Papu, op. cit., p. 61. 116 Paul Hazard, Gândirea europeană în secolul al XVIII-lea, p. 211. 117 Cf. Henri Peyre, op. cit., p.37. 118 Paul Hazard, Criza conștiinței europene 1680-1715, p. 362. 119 Ion

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
un clasic? în volumul Eseuri, traducere de Petru Creția, Editura Univers, București, 1974. 114 Cf. Henri Peyre, op. cit., p.44. 115 Edgar Papu, op. cit., p. 61. 116 Paul Hazard, Gândirea europeană în secolul al XVIII-lea, p. 211. 117 Cf. Henri Peyre, op. cit., p.37. 118 Paul Hazard, Criza conștiinței europene 1680-1715, p. 362. 119 Ion Zamfirescu, op. cit., p. 13. 120 Ibidem, p. 14. 121 Voltaire, Secolul lui Ludovic al XIV-lea, traducere de Alexandru George, editura Minerva, București, 1983, vol

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
literare moderne, traducere de Rodica Tiniș, Editura Univers, București, 1974, vol.1, p. 65. 136 Cf. Matei Călinescu, Clasicismul european, p. 94. 137 Ibidem, p.99. 138 Cf. Oliver Elton, The Augustan Ages, Edimbourg, Blackwood, 1899, p. 313. 139 Cf. Henri Peyre, op. cit., p. 214 ș.u. 140 T. S. Eliot, op. cit, p. 74. 141 Cf. Ion Constantinescu, op. cit., p. 63. 142 Cf. John Dryden, Of Dramatic Poesy, în Literay Criticism of John Dryden, antologie de Arthur C. Kirsch, University

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
p. 318. 173 Apud Tudor Vianu, op. cit., p. 414. 174 Gottsched, op. cit., p. 320. 175 Cf. Erika Fischer Lichte, History of European Drama and Theatre, Routledge Publisher, London, 2001, pp. 147-148. 176 Cf. Ion Constantinescu, op. cit., p. 67. 177 Cf. Henri Peyre, op. cit., p. 206. 178 Apud J.G. Robertson, Studies in the Genesis of Romantic Theory in the Eighteenth Century, Cambridge, 1923, p. 67. ("I should like to show what is good taste in Italian poetry, and perhaps I will eventually

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
a degree of perfection that it may not have to envy other nations, not to fear their criticism") 185 Cf. J.G. Robertson, op. cit., p. 222. 186 Palmira Arnaiz, Andrei Ionescu, Silvia Vîscan, Ioana Pătrașcu, Domnița Dumitrescu, op. cit., p. 880. 187 Henri Peyre, op. cit., p. 47. 188 Paul Hazard, Gândirea europeană în secolul al XVIII-lea, pp. 211-212. 189 Neagu Djuvara, Între Orient și Occident Țările Române la începutul epocii moderne, Editura Humanitas, București, 2002, p. 364. 190 Cf. Neagu Djuvara, op. cit

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
Originile, p. 524. 239 Dan Grigorescu, Direcții în poezia secolului XX, p. 9. 240 Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, traducere de Tatiana Pătruleasa și Radu Țurcanu, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 18. 241 Apud Henri Peyre, op. cit., p. 253. 242 Apud Milton A. Cohen, Movement, Manifesto, Melee: the Modernist Group 1910-1914, Lexington Books, 2004, p. 181. 243 John Crowe Ransom apud Matei Călinescu, op. cit., p. 90. 244 Hugo Friedrich, Structura liricii moderne, traducere de Dietr

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
Neoclasicismul, în Dicționarul avangardelor, Editura Enciclopedică, București, 2003, p. 470. 246 Apud Eugen Weber, Action Française: Royalism and Reaction in the Twentieth Century France, Standford University, 1962, p. 9. 247 Cf Eugen Weber, op. cit., p. 9 ș. u. 248 Cf. Henri Peyre, op. cit., p. 239. 249 Ibidem, p. 247. 250 Apud Henri Peyre, op. cit., p.252. 251 Jean Cocteau, Jurnalul unui necunoscut, traducere de Valentin Protopopescu, Editura Pandora-M, 2005, p. 17. 252 Jean Cocteau, Le Rappel à l'ordre, Librairie

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
Apud Eugen Weber, Action Française: Royalism and Reaction in the Twentieth Century France, Standford University, 1962, p. 9. 247 Cf Eugen Weber, op. cit., p. 9 ș. u. 248 Cf. Henri Peyre, op. cit., p. 239. 249 Ibidem, p. 247. 250 Apud Henri Peyre, op. cit., p.252. 251 Jean Cocteau, Jurnalul unui necunoscut, traducere de Valentin Protopopescu, Editura Pandora-M, 2005, p. 17. 252 Jean Cocteau, Le Rappel à l'ordre, Librairie Stock, Paris, 1926, p. 205. ("Or comme les édifices, une oeuvre

[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676

Lamennais s-a raliat ideii de guvern format din reprezentanții poporului, fidel, prin aceasta, propriei sale filosofii a bunului simț, conform căreia consimțămîntul universal este criteriul adevărului. În 1830 el a fondat săptămînalul L'Avenir, făcînd din acesta, împreună cu părintele Henri Lacordaire și Charles de Montalembert, bastionul catolicismului liberal. Se urmărea reconcilierea Bisericii cu societatea rezultată în urma Revoluției, recunoașterea inspirației creștine a principiilor de la 1789, inoportunitatea supunerii Bisericii în fața Statului și chiar revendicarea unei separări eliberatoare pentru Biserică. El chema la

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
Sociale, animată de Monseniorul Mermillod începînd cu 1884. Ideile sale s-au răspîndit în Europa datorită catolicilor sociali elvețieni (Gaspar Decurtins), austrieci (Karl de Kuefstein ambasadorul Austriei în Franța între 1895-1903), germani (Gustav von Blome și iezuitul Augustin Lehmkülh), francezi (Henri Lorin, prieten al lui La Tour du Pin, Léon Harmel, de Mun) italieni (Medolago Albani și Giuseppe Toniolo) belgieni (Georges Helleputte, apărătorul corporatismului și fondatorul, la Louvain, al Breslei Meseriilor și Comerțului). Uniunea de la Fribourg era un loc de întîlnire

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
Germania după înfrîngerea de la Sedan, au cunoscut activitatea Monseniorului von Ketteler. 150 de cercuri erau răspîndite pe întreg teritoriul, regrupînd 40.000 de muncitori în 1880; în 1886, de Mun a fondat Asociația Catolică a Tineretului Francez, a cărui președinte, Henri Bazire, avea să creeze formula "sociali deoarece catolici". Aceste organizații erau fondate pe noțiunea de caritate a burgheziei sau aristocrației față de clasele "inferioare". Desprinse din Acțiunea Cercurilor de Léon Harmel în 1891, care se considera "democrat din instinct", Cercurile de

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
acțiunile antisemite și naționaliste odată cu afacerea Dreyfus. Ea s-a pierdut în Acțiunea Liberală Populară condusă de Jacques Piou, ale cărui poziții erau moderate, dar nu lipsite de preocupări sociale (drept dovadă, prezența lui Albert de Mun și a lui Henri Bazire în conducerea partidului), în timp ce deputații catolici republicani, ca lyonezii Edouard Aynard și Auguste Isaac se găseau în Federația Republicană, iar alții în Grupul celor de Dreapta, de orientare conservatoare, condus de Denys Cochin. La începutul secolului, democrația creștină politică

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
căderea guvernului catolic conservator al lui Smet, doi dintre reprezentanții săi au intrat în cabinetul numit "de concentrație catolică" format de J. de Trooz împreună cu Jules Renkin, care a primit portofoliul Justiției, și Georges Helleputte la Căile Ferate. În 1911, Henri Carton de Wiart și Michel Levie au intrat și ei în guvern. Prin integrarea în sistemul politic, intrarea într-un fel de coaliție catolică impusă de superiorii Bisericii, a căror influență era mare, și prin experiența guvernamentală, se pot măsura

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
adesea amestecate, ale straturilor succesive din care desprindem Evangheliile și textele sfinte, Sfinții Părinți și învățații Bisericii, magisteriului pontifical, gînditorii și politicienii catolici din secolul al XIX-lea, filozofii secolului XX, cum ar fi Jacques Maritain, Emmanuel Mounier, Maurice Blondel, Henri Bergson, Etienne Gilson, Etienne Borne, Nicolae Berdiaev și mulți alții, experiențele politice, cum ar fi popularismul lui Luigi Sturzo, și aporturile filosofiei protestante, atît de importantă mai ales în domeniul gîndirii economice. La aceste aporturi, adesea contradictorii, dar avînd același

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
a fost membru în Comisia executivă, a condus revista Terre humaine între 1950-1953, a fost membru în Comitetul Director al Forces nouvelles între 1951-1961, secretar general al Centrului Catolic al Intelectualilor francezi în 1953. În 1957 a fondat France-Forum împreună cu Henri Bourbon, Joseph Fontanet, Jean Lecanuet, Maurice-René Simonnet. Director al Centrului Democrat și al CDS, a colaborat la publicația sa oficială, Démocratie moderne. Angajarea mai multor generații în democrația creștină s-a făcut înainte și după Eliberare sub semnul "Umanismului integral

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
au refuzat să identifice Europa cu credința creștină și să asocieze creștinismul cu Occidentul, ei nu și-au dorit mai puțin să insufle principiile creștinismului în relațiile dintre State. Citatele în acest sens sînt deosebit de numeroase, dar amintim intervenția lui Henri Teitgen în 1953 la Congresul Uniunii Feminine Civice și Sociale: "Europa trebuie construită pentru că în ciuda egoismelor, a nedreptăților, a urii și crimelor al căror spectacol mizerabil Europa l-a expus, ea rămîne paznicul paznicul infidel al izvoarelor creștine de la care

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
în doctrina socială a Bisericii preluată din enciclicile care furnizau principii de politică economică și în catolicismul social, care a fost mult mai atent cu aceste probleme decît s-a spus, așa după cum o demonstrează preocupările exprimate în 1905 de Henri Bazire, președintele Asociației Catolice a Tineretului francez: " Cînd am cerut justiției sociale să ne lumineze calea nu a fost suficient. Noi nu împărtășim nici disprețul, nici indiferența multora în ceea ce privește științele economice și sociologia. Mai ales în acest domeniu, bunăvoința nu

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
zona neocupată, a dus o activitate intensă împreună cu alții, ca Gilbert Dru sau Jean-Marie Domenach, pentru a dezvolta rezistența spirituală. În noiembrie 1943, Gilbert Dru a fondat, împreună cu Simonnet, mișcarea Tineretului Creștin Luptător. Mulți dintre acești tineri, ca de exemple Henri Bourbon, care ulterior avea să conducă France-Forum împreună cu Étienne Borne, au difuzat Cahiers du Témoignage chrétien, elaborate la Fourvière de părinții iezuiți Pierre Chaillet, Gaston Fessard, Henri de Lubac. Angajările în Rezistență sînt atît de numeroase și diverse, încît este

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
împreună cu Simonnet, mișcarea Tineretului Creștin Luptător. Mulți dintre acești tineri, ca de exemple Henri Bourbon, care ulterior avea să conducă France-Forum împreună cu Étienne Borne, au difuzat Cahiers du Témoignage chrétien, elaborate la Fourvière de părinții iezuiți Pierre Chaillet, Gaston Fessard, Henri de Lubac. Angajările în Rezistență sînt atît de numeroase și diverse, încît este imposibil să le amintim pe toate. Importanța lor în istoria democrației creștine constă în contrabalansarea compromisurilor făcute de ierarhie cu regimul, a caracterului tardiv al luărilor de

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
întărită de o puternică experiență. Această generație a reușit să strîngă la un loc partidele de mase, unitare, ce cuprindeau electoratul moderat, cele interconfesionale și laice. Rolul direct al ecleziasticilor era redus, iar preoții parlamentari erau rari: în Franța, abații Henri Grouès (numit și abatele Pierre) și Albert Gau (canonicul Kir se găsea printre Independenți); în Italia, don Sturzo era marginalizat. Această generație era confruntată cu expansiunea comunismului adus în camioanele Armatei Roșii și răspîndit în Europa de Est. Orice speranță de a

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
3 august 1958). Autor al raportului doctrinal la cel de-al X-lea Congres din 1954, el identifica MRP-ul cu democrația de inspirație creștină ale cărei teme erau aprofundate în Terre humaine, apoi în France-Forum, fondat în 1957 împreună cu Henri Bourbon, Joseph Fontanet, Jean Lecanuet și Maurice-René Simonnet. El a contribuit astfel la perpetuarea tradiției de cercetare intelectuală proprie democrației de inspirație creștină din Franța. MRP-ul, care se intitula cu mîndrie în 1945 "Partidul celei de a IV-a

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
foarte bine rezumată de rolul pe care îl atribuia France-Forum-ului, al cărei caracter original trebuie subliniat, fiind o revistă a DC, însă independentă de forurile conducătoare ale partidului. Ea trebuia, spune el într-o scrisoare adresată lui Étienne Borne și Henri Bourbon în iulie 196610, "să ocrotească libera exprimare a deosebirilor autentice și să permită confruntări loiale, înfruntări lipsite de sectarism", să fie un loc pentru dialog, acel "dialog care ajută la descoperirea posibilităților de convegență și limitele lor". Dar Centrul

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
depășească gîlcevile naționale iscate de problema reparațiilor. La Congresul din 1928, ideea unei adevărate Internaționale Creștin-Democrate, avansată de italieni, a fost respinsă. Dar mai ales SIPDIC nu a știut să reacționeze împotriva hitlerismului. În 1935, într-o scrisoare adresată lui Henri Simondet, directorul său, Sturzo cerea un angajament ferm pentru apărarea "civilizației creștine" definită astfel: "Apărarea principiilor moralității și de drept care se găsesc în concepția politică și în organizarea practică a statelor civilizate, mai ales în ceea ce privește respectarea personalității și a libertății

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
6 Winfried BECKER, " La place des valeurs chrétiennes dans la théorie de l'économie sociale selon Ludwig Erhard", in Les chrétiens et l'économie, op. cit., pp.157-178. 7 Jean-Louis LOUBET DEL BAYLE, Les Non-Conformistes des anneés '30, Paris, 1969. 8 Henri Bergson, Les deux sources de la morale et de la religion, Paris, 1932, p. 304. 9 Roberto PAPINI (coord.), L'apporto del personalismo alla costruzione dell' Europa, Milano, 1981, pp. 141-205. 10 Jean-Marie MAYEUR, Des partis catholiques, op. cit., p. 153. 11 Ibid.

Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand (2004) [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]