8,202 matches
-
lumină. Un oarecare, din te miri ce, a încropit o bandă și a împrejmuit zona trotuarului; de sus pot să cadă cărămizi și să facă noi victime. A existat una. * Albert a avut aceeași reacție, cu a celor strânși în holul clădirii noi a Academiei de Studii Economice, atunci când s-a văzut într-o oglindă. Chiar și până să ajungă aici, în autobuz avusese senzația că, după ce era reperat, privirea celor în cauză devenea împietrită.Nimeni nu avea starea de a
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
din pepeni. - Bine... Am să termin afară de cusut ! Și-a luat scaunul, nădragii, acul și ața, mișcându-se cu încetineala unui fotbalist, care trage de timp pentru a păstra rezultatul meciului, schimbat fiind către sfârșitul partidei și a ieșit pe holul barăcii pentru a-și termina lucrarea. A continuat să împungă cu acul chiar și atunci când profesorul Mălușel, îndrumătorul din partea Academiei, i s-a adresat cu voce gravă : - Prietenește îți spun, ai comis-o ! Situația este cotoiasă ; poți fi eliminat din
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > XXX ECOU RĂTĂCIT Autor: Adrian Lițu Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Întâlnirea din holul mare al academiei a are darul de a-l tulbura. Gabi are o stare ce poate fi apreciată ca fiind între descumpănire și răvășire. A intrat în colimatorul securității după ce și-a înaintat dosarul pentru a pleca, definitiv, din țară
XXX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365519_a_366848]
-
mă întristez. - De fapt, cred că ai dreptate. Ni se dă drumul în viață într-o lume pe care o credem cu totul altfel... - Destul de trist, nu? - Retrag totuși întrebarea care te-a întristat. - Atunci, dă-mi voie să zâmbesc. * Holurile Spitalului Municipal erau străbătute de un bărbat și o femeie; o pereche. Femeii i se păreau nesfârșite, cu fiecare pas umilința devenind din ce în ce mai apăsătoare. Loviturile care le îndurase nu însemnau nimic. Privea în stănga și în dreapta. Nu mai știa la
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
să confirme - mâncăm și felul doi din farfuria de supă, că n-are rost să murdărim atâta veselă! O firimitură de cade de pe masă sau de ajunge pe covor un firicel de praf, îndată-l ridicăm. La mine acasă, pe hol, nu este loc de pantofi. Așa că suntem obligați să-i punem la locul lor, imediat ce ne descălțăm. Iar musafirii ... Când ne vine cineva în vizită, îl invit în beci! Am rezolvat cu vecinu' din stânga și din dreapta, de mi-au cedat
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
unor copii, în vreme ce fetele păreau pe cât de emoționate pe atât de timide. - Seamănă cu fratele meu, despre care vă povestesc mereu. Doamne, ce dor mi-e de el! Albert avea să-și amintească deseori de gustul acelor cireșe; gustul vieții... * * * Holurile Spitalului Municipal erau străbătute de un bărbat și o femeie; o pereche. Femeii i se păreau nesfârșite, cu fiecare pas umilința devenind din ce în ce mai apăsătoare. Loviturile care le îndurase nu însemnau nimic. Privea în stănga și în dreapta. Nu mai știa la
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
niciodată când s-a speriat mai tare; atunci când a fost trezit sau după aceea. Cei mari nu s-au grăbit să-i explice ce se întâmplă. Erau mai speriați decât el. A adormit din nou, de această dată într-un hol fără ferestre, pe o saltea trasă la repezeală din dormitor. A doua zi a văzut prăpădul și a aflat că Bică le bătuse casa cu pietre. Geamurile de la ferestre erau făcute țăndări. O echipă de cercetare a poliției făcea măsurători
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
jos i-a prins bine. Plutea parcă. Totuși a pierdut prima oră cu dirigintele, ora de franceză. Aveau în continuare ora de dirigenție și nici prin minte nu-i trecea să-și formuleze obișnuita scuză pentru proaspăta absență. Aștepta pe hol, într-o visare desăvârșită. Ușa clasei s-a deschis brusc, înainte de a se suna de recreație. De dincolo de ea și-a făcut apariția statura înaltă, voinică, a profesorului: - Ce-i cu tine Albert? - Am întârziat domn’ profesor. - De ce n-ai
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
tare pe dl. Constantin: - Derbedeule, mai ești și obraznic! Vei fi primul pe care am să-l dau la gazeta de perete. - Dar.... pentru ce? - Mai și întrebi?; l-a apostrofat, pornind către cancelarie... Albert a rămas singur, înlemnit, pe hol. Din nefericire sunetul clopoțelului i-a stârnit furia, nesimțindu-se vinovat cu nimic. A intrat pe ușă tot așa cum ieșise dl. Constantin, trântind-o. Nu i-a fost îndeajuns. De la intrare și-a aruncat servieta în zbor rotit, pe propriul
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
cum să o dau, fiind exmatriculat. - Nu poți sta însă nici la ora asta! - Am s-o rog pe d-na Iacobini să mă primească la oră .... Nu au mai avut timp de discuții. D-na Iacobini apăruse în capătul holului având catalogul imens sub braț. Au dispărut cu toții în clasă, cu excepția lui Albert, penibil surprins, fără să-și fi pregătit cuvintele ce avea să i le adreseze. Abia a reușit să îngaime un “bună seara” la care, d-na Iacobini
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
na Iacobini i-a răspuns din obișnuință, intrând în clasă aproape fără să-l observe. Abia după ce a închis ușa clasei scena i s-a derulat din nou în minte, percepând existența unei anomalii: - Aveți cumva un coleg rămas pe hol? - s-a adresat clasei. - Da, Albert. A rămas fiindcă dorea să vă roage ceva. - Chemați-l în clasă, vă rog. A intrat șovăielnic, încercând să pară hotărât, fapt ce a amuzat-o pe d-na Iacobini: - Am înțeles că vrei
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
în clasă, vă rog. A intrat șovăielnic, încercând să pară hotărât, fapt ce a amuzat-o pe d-na Iacobini: - Am înțeles că vrei să mă rogi ceva. O poți face în fața clasei, sau este cazul să ies eu pe hol? - Nu,...doream doar...să vă rog...să mă primiți la ora dumneavoastră. - Aaa...poftim te rog; ești invitatul meu în seara asta. Ia loc te rog unde dorești, chiar și aici...- vorbele fiindu-i însoțite de tragerea ușoară a scaunului
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
nu avea cui să dea socoteală pentru asta. Încasase destul, cât pentru toate notele proaste pe care ar fi putut să le ia într-o viață, și chiar dacă ar mai fi încasat ceva pe deasupra, nu mai conta. În fața lui,pe hol, se desfășura gazeta de perete. Îi fusese rezervat locul de frunte. Cele petrecute îi merseseră atât de tare la suflet d-lui Constantin încât nu avusese liniște pănă nu îi scrisese o poezie, cu dedicație: “Cine e-‘ncăpățânat Prost crescut
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
în mașină și au plecat. Eu am ieșit din ascunzătoare simțind că mă sufoc și am fost disperată când am văzut fumul. Am coborât în fugă treptele și l am văzut pe Luca legat de scaun. L am tras spre holul care ducea la ușa din spate a castelului, deoarece cea de la intrare era în flăcări și trosnea. Focul cuprinsese salonul și eu am închis ușa holului, apoi am continuat să târăsc scaunul cu Luca. Am luat cheile din cui și
ILUZII DE FEMEIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364784_a_366113]
-
treptele și l am văzut pe Luca legat de scaun. L am tras spre holul care ducea la ușa din spate a castelului, deoarece cea de la intrare era în flăcări și trosnea. Focul cuprinsese salonul și eu am închis ușa holului, apoi am continuat să târăsc scaunul cu Luca. Am luat cheile din cui și am deschis ușa. Când am ieșit afară, am încercat să ne îndepărtăm cât mai mult de castel, deși simțeam că nu mai aveam putere. L am
ILUZII DE FEMEIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364784_a_366113]
-
în graba lor, când îi goliseră rezervorul, nemernicii uitaseră să controleze portbagajul și asta a fost salvarea noastră. Am ajuns la spital și Luca a primit imediat ajutor. Doctorul care îl operase venea abia dimineața. Am vrut să ies pe hol, dar Luca mi a spus. - Nu pot să dorm. Mă simt mai bine și vreau să vorbim. M am așezat pe un scaun lângă patul lui și i am luat mâna, privindu l cu dragoste. El m a rugat să
ILUZII DE FEMEIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364784_a_366113]
-
dumneavoastră? Se uită la cei din compartiment, se uită la cel ce a întrebat și răspunse fără convingere: - Daa... este liber. - Mulțumesc. Tânărul încercă să-și ridice geanta pe suportul de bagaje de deasupra capetelor, apoi ieși din nou pe hol, răsuflând greoi din cauza efortului. Era un tânăr brunet, cu un corp atletic, cu ochii albaștri, înalt, cu părul ondulat într-o bluză de un roșu carmin, cu gulerul larg răsfrânt peste umerii săi atletici. Mâinile lungi, suple și puternice stăteau
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
însuși când a avut grijă ce cameră să le ofere. Era cu fereastra spre șoseaua principală, cu un balcon imens, o locuință elegantă, ca un apartament de vilă, cu mobilă veche, dar de calitate, în stil baroc. Intrai într-un hol, apoi într-un living, și de acolo în dormitorul propriu-zis și într-o baie mare și deosebit dotată, pe jos cu marmură și cu pereții complet placați numai în faianță cu model floral, fondul fiind de culoarea cerului senin, iar
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
planetă. Oamenii din jur, triști și grăbiți spre treburie lor, păreau niște marionete legănându-se agățate de curelele negre din cauciuc de sub plafon. Ajuns acasă Doru-Sorin puse costumul în dulap, umbrela pe cuier și geamantanul îl aranjă deasupra șifonierului de pe hol. Își aranjă masa, fără să mai încălzească ciorba de fasole, pe care o mâncă într-un automatism de care nu-și dădea seama. Primele zile s-au scurs ca niște reptile ce se târăsc pe un teren nisipos. Până la urmă
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
colegi de facultate, dar și cu al palincii de la socru-său, s-au descurcat. În același an, într-o seară, pe la începutul lui decembrie, tocmai dăduse prima zăpadă, cei doi soți erau în bucătărie, iar copilul se juca undeva pe hol, nu l-au văzut. La un moment dat, soția a zis către Marian: - Ia uite, măi, ce țâțe are fata colonelului, nu ca mine! - De, măi, muiere, ce să-ți fac, fata colonelului e mai de rasă decât tine!... - Ești
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
ca și știință, ca și prim ministru, în total dispreț pentru regulile gramaticale datorită profundei inculturi de astăzi, fiind folosit de „intelectualii” contemporani și devenind astfel „eticheta” inculturii lor începând, evident, chiar cu conducătorii bolșevici ai țării. Altă expresie: „pe hol” în loc de în hol (caută în hol), căci atunci ar trebui să caut pe sufragerie sau pe dormitor și iată cum limba devine ilogică și nu mai exprimă gândirea, realitatea: cum poți sta pe hol sau pe sufragerie?! Amărăciunea pentru stricarea
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
ca și prim ministru, în total dispreț pentru regulile gramaticale datorită profundei inculturi de astăzi, fiind folosit de „intelectualii” contemporani și devenind astfel „eticheta” inculturii lor începând, evident, chiar cu conducătorii bolșevici ai țării. Altă expresie: „pe hol” în loc de în hol (caută în hol), căci atunci ar trebui să caut pe sufragerie sau pe dormitor și iată cum limba devine ilogică și nu mai exprimă gândirea, realitatea: cum poți sta pe hol sau pe sufragerie?! Amărăciunea pentru stricarea limbii și-a
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
ministru, în total dispreț pentru regulile gramaticale datorită profundei inculturi de astăzi, fiind folosit de „intelectualii” contemporani și devenind astfel „eticheta” inculturii lor începând, evident, chiar cu conducătorii bolșevici ai țării. Altă expresie: „pe hol” în loc de în hol (caută în hol), căci atunci ar trebui să caut pe sufragerie sau pe dormitor și iată cum limba devine ilogică și nu mai exprimă gândirea, realitatea: cum poți sta pe hol sau pe sufragerie?! Amărăciunea pentru stricarea limbii și-a exprimat-o și
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
bolșevici ai țării. Altă expresie: „pe hol” în loc de în hol (caută în hol), căci atunci ar trebui să caut pe sufragerie sau pe dormitor și iată cum limba devine ilogică și nu mai exprimă gândirea, realitatea: cum poți sta pe hol sau pe sufragerie?! Amărăciunea pentru stricarea limbii și-a exprimat-o și prin scoaterea în evidență cu (sic) a „limbii de lemn” folosită și în textele de specialitate: „Pe această linie (sic) a căutărilor se înscrie (sic) și pictura bisericii
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
ar merita mai mult. Fiecare întâlnire radiofonică ar putea deveni o povestire. O mică istorie trăită la microfon, prin mărturia cuvintelor rostite. Încerc să spun schematic... De pildă, interviul cu poetul Ioan Alexandru realizat într-o zi de duminică, pe holul hotelului unde era cazat, din motive de timp. Era grăbit poetul și regret, s-a grăbit apoi spre veșnicii. Se suprapuneau sunetele clopotelor Catedralei Mitropolitane din Timișoara peste vocea lui. A fost diferit. Să mai amintesc întâlnirea cu Nichita, în
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]