3,902 matches
-
nu se mai dărui decât, la început, copilului său, apoi copiilor săi. Mai încercă și acum să-l ajute pe Jonas, dar nu mai avea când. Îi părea rău că nu se mai poate îngriji de el, dar firea ei hotărâtă nu-i îngăduia să stăruieprea mult asupra acestor păreri de rău. "N-avem încotro. Fiecare cu meseria lui". Vorbă de care de altfel Jonas se declara încântat; căci el ținea, ca toți artiștii epocii sale, să treacă drept un meșter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din pricina caselor scunde aflate jur-împrejur. Deși ploaia nu se întețise, apa curgea acum șiroaie pe tencuiala zidurilor. Prin văzduhul spongios, vuietul fluviului și al copacilor ajungea, înăbușit, până la ei. Înaintau cot la cot, d'Arrast, călcând greoi, bucătarul, cu pasul hotărât și elastic. Acesta ridica din când în când capul și surâdea către tovarășul său. O apucară înspre biserică, ce se vedea pe deasupra caselor, ajunseră la marginea pieței, străbătură apoi alte străzi pline de noroi, peste care stăruia un miros agresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nevoie de toată puterea brațelor sale uriașe. Când ajunse la primele străzi de pe povârnișul lunecos, umerii îi înțepeniseră cu totul. Se opri și ascultă. Era singur. Își potrivi bine piatra pe foaia de plută și coborî cu pași prevăzători, dar hotărâți, spre cartierul colibelor. Când ajunse, gâfâia și brațele îi tremurau în jurul pietrei. Grăbi pasul, sosi, în sfârșit, în mica piață, unde se înălța coliba bucătarului, alergă către ea, deschise ușa izbind-o cu piciorul și, cu o smucitură puternică, azvârli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
voi fiți gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiți. 45. Care este deci robul credincios și înțelept, pe care l-a pus stăpînul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărîtă? 46. Ferice de robul acela, pe care stăpînul său, la venirea lui, îl va găsi făcînd așa! 47. Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. 48. Dar dacă este un rob rău, care zice în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
atunci mă miră rugămintea d-tale... foarte mult... Mi se pare că d-ta faci deosebire între dușmanii patriei... Apostol Bologa se uita în ochii scânteietori ai generalului cu o seninătate care îl minună pe el însuși. Se simțea însă hotărât și neclintit, ca în asalturile cele mai năprasnice. Acuma se încăpățîna să convingă pe dușman, deși înțelegea bine că silințele lui sunt de prisos. Se pomeni vorbind calm, fără umbră de emoție sau șovăire, parc-ar fi discutat cu un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o fi. Îndată după masă se culcă, dând de grijă ordonanței să-l scoale negreșit la unu după miezul nopții. Vrea să se odihnească, zicîndu-și iar că dincolo cine știe cum și unde va mai afla odihnă... Petre îl deșteptă la ceasul hotărât și Apostol se sculă voios, sprinten. În câteva clipe fu gata de drum. Se uită împrejur în adăpostul tăcut, chibzuind ce anume să ia cu dânsul din ce avea aici. Șovăi puțin și nu mai luă nimic. Cel mult de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
țării, oricare ar fi! vorbi Varga, puțin mai aspru. În clipa aceasta tu, prietene, ești dezertor în gândul și sufletul tău! Apostol Bologa tresări scurt, apoi zise repede, cu glas mai cald, apucîndu-l de mânecă și împlîntîndu-i în ochi privirea hotărîtă: ― Ascultă, Varga... Tu ai fost odinioară om și te lăudai că, sub mundirul militar, vei purta veșnic o inimă! De aceea îți zic acuma: dă la o parte rațiunea cazonă și spune ce-ai face tu dacă, de pildă, fiind
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
toată lumea îl condamnă, cu drept cuvânt, fiindcă un bărbat nu trebuie să-și bată joc de o biată fetiță fără minte, ba că locotenentul ungur o să-i ceară socoteală... Apostol asculta liniștit și chiar zâmbind toate veștile, arătîndu-se nepăsător și hotărât. Numai în sufletul său se revolta: cum se amestecă niște străini într-o afacere care-i privește numai pe ei doi, pe Marta și pe el? Peste câteva zile doamna Bologa se așeză la masă cu ochii roșii de lacrimi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îl așteaptă ceva îngrozitor, ceva ce îi amenință însăși temelia ființei... Se opri în dosul ușii, cu ochii în gol, și deodată îi răsări creanga groasă din copacul spânzuratului singuratic, ca un braț care arată înainte, în viitor, o țintă hotărâtă... Îi veni să țipe, să se apere și anevoie izbuti să pornească de colo până colo, din ce în ce mai grăbit, frămîntîndu-și mâinile încrucișate la spate... Se silea să găsească o apărare împotriva pretorului și o găsi în faptele din trecut. " O rătăcire
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să scrie un testament definitiv... Acuma, din moment în moment, poate să vie pretorul, să-i citească niște paragrafe și să-l anunțe că la ora cutare va muri negreșit, cu deplină siguranță, fără pic de nădejde. Iar la ora hotărâtă, precis, niște oameni vor sili sufletul său tânăr să se despartă de trup pentru totdeauna, la o oră precisă... Acuma, când va sfârși scrisoarea, va ști că mâinile care au scris-o nu vor mai rupe-o și nici ochii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pretenții are. Vax, fără un ciurcil e greu. Măcar un dancherc să avem și noi... Se face liniște. Până și Ploieșteanu pare a o fi lăsat mai moale. Gicu se uită la Gore. Gore se uită la Gicu. Amândoi par hotărâți să-i dea cu halbele-n cap lui Sandu. Dar nu apucă să-și duc planul la Îndeplinire, fiindcă respectivul Începe să râdă În hohote. Hai, dragilor, că dau eu un rând, v-am făcut, parcă stăteați pe coji de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
obișnuite la Ierusalim ca pietrele, și cedrii tot atît de obișnuiți ca sicomorii care cresc în cîmpie. 16. Solomon își aducea caii din Egipt; o ceată de negustori ai împăratului se duceau și-i luau în cete pe un preț hotărît; 17. se duceau și aduceau din Egipt un car cu șase sute de sicli de argint și un cal cu o sută cincizeci de sicli. Tot așa aduceau și pentru toți împărații Hetiților și pentru împărații Siriei. $2 1. Solomon a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
autentică. Apoi, Marietta și-a cumpărat o rochie, un costum, lenjerie de corp, accesorii și pantofi. Când a ieșit din magazin, deși tremura la gândul că a îndrăznit să pună pe ea asemenea haine nerușinate, era cât se poate de hotărâtă. Se simțea ostenită, așa încât s-a întors acasă și apoi, în vremea ei. Zilele treceau și ea devenea din ce în ce mai îndrăzneață. Nu prea înțelegea exact care sunt intențiile soțului ei și, deci, era bănuitoare. Nu avea nici un punct de reper după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
cugetare, maximă din maximă. Prin urmare filozoful nu susține numai simpliciter sau absolute, ci totdeauna relative, [... ]. Rămâne acuma să vorbim despre obiectul metafizicei: Există metafizică? Pân -acuma încă nu. Căci, daca ar exista, atunci ea ar fi o știință bine hotărâtă, cari n-ar avea nici nevoie de apărători, nici frică de contrari, precum nu are fizica nevoie de a i se arăta evidenta importanță, nici frică de vreun caraghioz care ar voi s-o nege... Pe lângă aceea metafizicii cei mai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
alta, dar rezultate pozitive despre "ființa lumei sau lucrul în sine" nu conține nici filozoful cel mai adânc. Simțurile omului nu sunt făcute decât pentru calitățile lucrurilor, adică, viind în atingere mediată sau imediată c-un obiect într-un mod hotărât, lăsând cu totul nedezlegată cestiunea dacă acele calități sunt inerente lucrurilor. Căci simțurile produc fiecare din ele o serie de fenomene, oricare ar fi impulsul. Față cu orice atingere ochiul produce numai fenomene de lumină (colori), urechea numai sunete, gustul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
notă nici să i se cuvină, nici să nu i se cuvină. Căci atuncea ar rămânea obiectul în oricare privire încă nehotărât, ceea ce se împrotivește cerutei îndeplin hotărâri. Deci lege este: a fieșcărui obiect ce se cugetă ca un deplin hotărât fieșcare hotărâre cu putință sau să i se cuvină sau să nu i se cuvină. Această lege care urmează din principiul contrapunerei se numește principiul // îndeplinei hotărâri (principium determinationis omnimodae) sau principiul scoaterei terminului celui de mijloc sau celui al
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mare decât a aceluia dintâi. Fiindcă tot conceptul răsare din unirea feliurimilor în conștiință, //pentru aceea nici un concept nu este în sine sau și în cumpănire cu altul chiar simplu, ci numai în privire cu mintea noastră cea îngrădită cu hotărâte margini. Concepturile întocmai potrivite fiindcă se pot pune unul în locul altuia, nici se pot altmintrelea deosăbi de cătrăolaltă decât sau numai încît se cugetă de cătră subiecturi deosebite sau în deosebite timpuri; pentru aceea se numesc nedeosebite (indiscernabilia) și alcătuiesc
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
atâtea note câte se cer spre hotărârea lor, adică sunt deajuns pentru a le îngrădi în margini, așa ca să se cuvină tuturor și singure numai înfățișărilor celor sub sine cuprinse; de unde se și numesc concepturi depline (perfecte), 569 {EminescuOpXV 570} hotărâte; altmintrelea, de nu ar cuprinde note de ajuns, pentru a se hotărî marginele lor, se numesc concepturi nedepline, cu scădere, iară de ar cuprinde și mai multe note pre cât se cer spre hotărâre, se numesc concepturi îmbelșugate sau abundante
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cea de comun sau în știință și măiestrii le întrebuințăm, pentru a împărtăși altora cugetele noastre. 570 {EminescuOpXV 571} Legile folosirei terminilor. În genere la întrebuințarea terminilor în chip de lege ne poate sluji: ca să întrebuințăm terminii însemnători, nu săci, hotărâți, proprii și lămuriți. Îndeosebit în privire cătră noi înșine la întrebuințarea terminilor se cuvine să ni aducem aminte cumcă numai potrivit este să însemnăm unul și tot acelaș concept cu unul și tot același termin. Iară în privire cătră alții
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și părțile alcătuitoare ale județurilor. Priceperea județurilor. - Noi nu numai formăm reprezentații și județuri, ci și hotărâm cum se au ele între sine când se rapoartă cătră acel obiect pre care îl înfățoșăm și așa ni le închipuim cu această hotărâtă relație. Făcând aceasta ni zicem a judeca. Puterea sufletului prin care lucrează aceasta se numește puterea judecărei, iar productul acestei puteri județ. Daca am reprezentația Petru și conceptul învățătură, acum de aș hotărî eu cum se au acestea între sine
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
lucrează aceasta se numește puterea judecărei, iar productul acestei puteri județ. Daca am reprezentația Petru și conceptul învățătură, acum de aș hotărî eu cum se au acestea între sine raportîndu-se către obiectul pe care ni-l arată și cu această hotărâtă raportare mi le-aș înfățoșa într-acest chip: Petru este învățat sau Petru nu este învățat, atuncea judec eu sau formez o judecată. Așadar județul îndeobște este acea lucrare a minții, prin care hotărâm obiectiva cuviință a două sau mai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
se tăgăduiește subiectului predicatul după toată extensia lui, pentru ex[emplu]: Toți oamenii sunt muritori sau Nici un om nu este fără de minte. Particular județ este în care predicatul i se însușește sau i se tăgăduiește subiectului numai după oareșicare și hotărâtă parte a extensiei sale, p[entru] ex[emplu]: Unii oameni sunt buni, Unii oameni sunt nu buni. Singular județ este în care predicatul se însușește sau se tăgăduiește așa unui subiect // care este numai o înfățoșare singulară, p[entru] ex
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Radu? - La grădiniță, trebuie să vină. - Eu o să mă mărit cu Radu! Spuse hotârâtă Sonia, - Dar l-ai întrebat? Poate el nu-i de acord. - Și care-i problema ta! Iar râsete. Apare în sfârșit Radu și Sonia îi spune hotărâtă: - Radu, te măriți cu mine! Radu, puțin derutat în eu-l lui, răspunde: - Nu vreau! Eu mă mărit cu Claudia! - Ba nu, o să te măriți cu mine! Radu, cu ochii în lacrimi, îi spune maică-si încet: - Nu-i așa
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Radu? - La grădiniță, trebuie să vină. - Eu o să mă mărit cu Radu! Spuse hotârâtă Sonia, - Dar l-ai întrebat? Poate el nu-i de acord. - Și care-i problema ta! Iar râsete. Apare în sfârșit Radu și Sonia îi spune hotărâtă: - Radu, te măriți cu mine! Radu, puțin derutat în eu-l lui, răspunde: - Nu vreau! Eu mă mărit cu Claudia! - Ba nu, o să te măriți cu mine! Radu, cu ochii în lacrimi, îi spune maică-si încet: - Nu-i așa
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o liră. Supus, abia atingându-i corzile se întinse spre ea cu-n sărut. În timp ce ofta surprinsă... mulțumită de pacea ei, simți cum își clasifică viața însă același gând irepresibil o tulbură adânc. Brusc, într-o buclă, întoarse mașina și hotărâtă trase în parcarea unui motel ce-l bănuise de departe ca o frontieră, având la o extremitate intersecția mai multor trasee nepietruite, limitând astfel șoseaua. S-au trezit în vecinătatea nemărginirii deșertice a oceanului și-n zgomotul asurzitor al valurilor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]