13,415 matches
-
inventar al reacțiilor pe care Dragul meu turnător le-a provocat până acum în presa culturală de la noi. N-am s-o fac însă, nu doar din motive de spațiu, ci și pentru că eu unul mă simt rătăcit în subteranele ideologice care animă de fapt (dincolo de argumente) dezbaterea aceasta incipientă. Iar când intervin ideologiile, cărțile ies din tipar „gata citite”. Nu m-au mirat, de aceea, cele câteva „lecturi indispuse” de care s-a întâmplat să mă lovesc. Era cumva de
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
Rogozanu, și Ovidiu Șimonca să se situeze de cealaltă parte a baricadei. Ce m-a surprins era caracterul sofistic al demonstrațiilor lor. Repet, mă lasă rece înverșunarea politică a ultimelor luni. Sunt cu totul lipsit de ceea ce se numește bosă ideologică și mi se pare cel puțin indecent pentru un critic literar să împartă verdicte în funcție de eventuale afilieri. Nu știu și nici nu mă interesează ce „culoare” au autorii pe care-i comentez. Unii sunt, fără îndoială, de stânga, alții de
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
Mulți erau împotriva marxismului, materie obligatorie, la care timp de patru semestre trebuia să dai examen. Mai trebuia să urmezi un curs de A.L.A., adică apărare contra atacurilor aeriene și a gazelor nocive. Cu siguranță se făcea din cauze ideologice, cu scopul de a induce frica, și nu din cauza unor primejdii reale. Mîncarea mizerabilă de la cantină era alt motiv. Pe mine mă deranja mai puțin, fiindcă de pe atunci mă obișnuisem să mănînc pîine goală, care era atît de moale încît
Ioan Holender: Ultimii ani în România by Magdalena Mărculescu () [Corola-journal/Imaginative/14725_a_16050]
-
secol defunct, în care au încremenit mințile și sufletele resentimentare ale autorilor acestor atrocități. 11 septembrie 2001 ne-a modificat imaginea pe care o aveam asupra existenței comunitare și asta pentru că atacurile au depășit orice precedent în materie de violență ideologică pe timp de pace. Am descoperit cu oroare că lumea în care trăim este mult mai complicată decît credeam și că erorile noastre de înțelegere au neglijat tocmai infernalul potențial destructiv al societăților închise, represive, totalitare, într-un cuvînt nemoderne
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]
-
neconvenționale? Este vocația universalistă a Islamului identică sau diferită de cea a oricărei alte religii? Și dacă da, care este atunci diferența specifică? Există o incompatibilitate fundamentală între valorile democrației și cele ale Islamului? Reprezintă atentatele de la New York falimentul modelelor ideologice care au încercat să aproximeze, în înțelegere, această epocă a modernității tîrzii (sau a contemporaneității)? Este necesară elaborarea unui nou context de reprezentare? Și dacă da, care paradigmă a schimbării lumii este cea adecvată: cea "constructivistă" (care interpretează atentatele drept
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]
-
perioada războiului și în primii trei ani de după război, când libertatea scrisului nu fusese încă sugrumată ci numai amenințată. Ei au ieșit din scenă, forțat, la începutul anului funest 1948 (unii mai înainte) când începea o eră sumbră de îngheț ideologic, de aliniere fără excepție la normele realismului socialist, instituit ca metodă unică de creație de partidul comunist. Deținător absolut al puterii politice, după abdicarea silită a Regelui, partidul comunist nu va întârzia să declanșeze un proces pustiitor care poate fi
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
informațional este întotdeauna dublat de satisfacția estetică. Niciodată vehement în asumarea propriilor sale opțiuni politice (aflate în zona unui liberalism care nu respinge valorile decente ale conservatorismului sau ale social-democrației), Vladimir Tismăneanu are inteligența de a da curs oricărei provocări ideologice sau intelectuale. Fiecare afirmație pe care o face are la bază argumente de ordin istoric, filozofic, politic și chiar, acolo unde e cazul, literar. Demersul său este unul deplin rațional, perfect articulat din punct de vedere logic și stilistic. Un
Spectacolul democrației by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/15003_a_16328]
-
sau Const. Virgil Gheorghiu în anii șaizeci, nu numai din proza lui Mircea Eliade; cum cred că era evident pentru noi toți, oficialitatea încerca să atragă orice personalitate cu o statură importantă din străinătate, cu condiția să nu deranjeze tabuurile ideologice ale regimului, și în acest scop făcea unele investiții, unele gesturi calculate și prudente: celor două volume din 1967 le-a urmat o lungă epocă de interzicere a cărților lui Eliade ca o consecință a refuzului de a veni în
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
de jurnal de călătorie: geografia prin biblioteci, iar în toamna lui 2001 Matei Călinescu anticipă o problemă care ne preocupă azi pe toți, generația '27. Studiul, elaborat între 1998 și 2001, face o extrem de interesantă incursiune în prieteniile și despărțirile ideologice ale celor trei eroi ai exilului românesc. La acest număr aniversar Lettre Internationale nu se dezminte: în spiritul binecunoscut anti-festivist și anti-provincial alege să nu insiste prea mult asupra evenimentului. în loc de asta, cîteva personalități sînt chemate să scrie despre cele
"Lettre internationale" la 10 ani by Luminița Marcu () [Corola-journal/Imaginative/15198_a_16523]
-
pe care o slujise cu tot atîta talent și în țară, Petru Dumitriu își dezvăluie disponibilitatea pentru orice ideologie profitabilă și totodată uriașa lui slăbiciune, ca scriitor. Aceea că după experiența din România, în care scriitorul a descoperit avantajele umbrelei ideologice pentru ambițiile sale de putere, Petru Dumitriu va căuta, tot timpul, o altă umbrelă, la fel de avantajoasă. Nu s-a mai întîlnit niciodată cu onoruri comparabile acelora din România, în toată cariera sa de scriitor. Nu vreau să șochez pe nimeni
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
căuta, tot timpul, o altă umbrelă, la fel de avantajoasă. Nu s-a mai întîlnit niciodată cu onoruri comparabile acelora din România, în toată cariera sa de scriitor. Nu vreau să șochez pe nimeni, dar Petru Dumitriu a confundat condiția de slugă ideologică de lux în care s-a complăcut în România cu părerea lui despre sine că era un condotier infailibil care s-a lăsat cumpărat mai întîi la el în țară. N-a fost singurul care a descoperit în Occident că
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
străduindu-se să-și confecționeze propria sa legendă. În convorbiri care au devenit cărți, Petru Dumitriu îmi dă o imagine a marelui scriitor care ar fi putut fi, dacă n-ar fi simțit, pînă în ultima clipă, nevoia unor cîrje ideologice care să-i dea și puterea de care un scriitor n-are nevoie. Obsedat de puterea politică, Petru Dumitriu a ratat puterea inefabilă și greu trecătoare la care pot ajunge scriitorii care nu își dau coate cu Puterea.
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
în sensul prozei tradiționale și de a urma îndeaproape liniile ei sigure și solide fusese recucerit cu ajutorul clasei boierești de curînd lichidate, pe care scriitorii dobîndiseră permisiunea de a o descrie amplu, fără menajamente, dar și fără o ostilitate ațîțată ideologic, tocmai pentru că ea nu mai constituia un pericol politic pentru regim. Complexitatea personajelor aparținînd apusei lumi bune - și nu numai, ca pînă atunci, clasei muncitoare conduse de P.M.R. pe un "drum nou" - a îmbogățit cu substanță umană romanul românesc, compus
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
intelectual ascet care își pusese în gînd să întoarcă spatele vieții imediate pentru a trăi exclusiv în domeniul ideilor. E cartea unui anahoret, și nu cea a unui militant setos de revoluții sociale. Așadar, să lăsăm deoparte etichetele și catalogările ideologice, mai ales cînd e vorba de românii noștri, altminteri chiar ajungem într-o stare care, abia ea, începe să fie cu adevărat una ,chinuitoare". Cuceritor articolul lui Ioan T. Morar din Suplimentul de cultură nr. 52 din săptămîna 19-25 noiembrie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11085_a_12410]
-
dată deoparte, de critici și ,popor", de îndată ce noul regim a radicalizat, în propriu-i folos, acuzele din interbelic. Ținînd, cîndva, de vioiciunea unei literaturi, încăierările de moravuri între pudibonzi și libertini (mai mult sau mai puțin erudiți...) ajung, repede, baricade ideologice de pe care cad, direct în groapa cu lei, autori de felul celei care-a scris Zilele nu se întorc niciodată. Jurnalul ei nu e, în asemenea condiții, o supapă de ratare (nici la Jeni Acterian nu era), ci, spune Liana
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
pe bună dreptate, cenzorii vremii nu s-au înșelat. Romanul lui Augustin Buzura conținea o radiografie drastică a degradării și înjosirii individului în lumea comunistă. Moartea psihică, anihilarea voinței, disoluția intelectuală, omogenizarea socială în primitivism erau, în Absenții, rezultatele opresiunii ideologice și ale terorii sistemului. Interzicerea cărții nu l-a demoralizat însă pe Augustin Buzura, următorul lui roman, Fețele tăcerii, având aspectul unui manifest insurgent îndreptat împotriva tăcerii axfisiante așternute peste zbuciumata și însângerata istorie românească de după al doilea război mondial
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
consumatori de cărți și spectacole, în punți de legătură între culturi. O situație supărătoare e și absența unor instrumente moderne de învățare a limbii. Manualele mai vechi, foarte corecte din punctul de vedere al conținutului gramatical, erau marcate de clișeizarea ideologică a textelor (frumusețile României, luminoase apartamente de bloc, optimiste conversații la cantină etc.); în plus, ele vizau un anume tip - intensiv - de ore și studenți. Oricum, tendințele actuale în învățarea limbilor străine impun conversații, situații cît mai autentice, dezvoltarea capacităților
Limba română în lume by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11140_a_12465]
-
cercuri foarte largi valori ale poeziei contemporane. Desigur, comporta și derapaje pe linia înregimentării gregare (chiar dacă aparent răzvrătite). Oficialitatea îl supraveghea atent, tolerîndu-l totuși de vreme ce organizatorii recurgeau la oficierea cultului lui Nicolae Ceaușescu." Dar în aceste afirmații stă toată grozăvia ideologică a cenaclului, numai că N. Bîrna se face că plouă, așteptînd, probabil, mulțumiri că nu l-a făcut pe A. Păunescu de-a dreptul disident sau, vegheat vigilent de coordonator, ne sugerează să citim printre rînduri. Nimic surprinzător însă pentru
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
atitudine și creînd iluzia exprimării nerestrictive. Cine avea impertinența morală de a-și ,încărca" versurile în anii '80, cei mai debili ani ai naționalismului ceaușist, cu vorbe precum ,democrație", ,demnitate", ,libertate" e limpede că folosea poezia ca pe o armă ideologică. Cristina Martha Balinte scrie un medalion Anton Holban relativ corect, dar insuficient, cam redundant, fără nerv și, din păcate, fără perspectivă. Nimic despre pasiunea pentru muzică și pentru călătorii, și oricum prea puțin despre obsesia morții - aspecte fundamentale pentru înțelegerea
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
Mai trebuie afirmat că ideologiile totalitare și chiar cele religioase 1 au pierdut deja războiul cu ideologiile libertății. Cele din urmă au permis cunoașterii, creativității și ingeniozității umane acumularea celei mai mari cantități de forță ca principal argument de legitimitate ideologică în lupta cu celelalte. În cele ce urmeaza voi încerca să arăt că o cauză a eșecului ideologiilor totalitare a fost reprimarea, controlul și cenzură ideologică exercitată asupra producției de bunuri simbolice. Prin această a fost suprimata libertatea de gândire
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
ingeniozității umane acumularea celei mai mari cantități de forță ca principal argument de legitimitate ideologică în lupta cu celelalte. În cele ce urmeaza voi încerca să arăt că o cauză a eșecului ideologiilor totalitare a fost reprimarea, controlul și cenzură ideologică exercitată asupra producției de bunuri simbolice. Prin această a fost suprimata libertatea de gândire și de exprimare în favoarea unei coeziuni și solidarități sociale crescute în jurul grupului de putere politică oficial, care, deținând exclusiv privilegiul de a produce bunuri simbolice sau
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Prin această a fost suprimata libertatea de gândire și de exprimare în favoarea unei coeziuni și solidarități sociale crescute în jurul grupului de putere politică oficial, care, deținând exclusiv privilegiul de a produce bunuri simbolice sau măcar de a hotărî, conform prescripțiilor ideologice, asupra celor care urmeaza sau nu să fie consacrate, a constituit un blocaj în liberă concepere și înțelegere de sine a indivizilor. Voi incerca sa arat de asemenea că habitusurile mentale și comportamentale ale indivizilor care s-au format sub
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
celor care urmeaza sau nu să fie consacrate, a constituit un blocaj în liberă concepere și înțelegere de sine a indivizilor. Voi incerca sa arat de asemenea că habitusurile mentale și comportamentale ale indivizilor care s-au format sub presiunea ideologică a unui partid și ideologii unice, "oamenii noi", n-au dispărut peste noapte, ci supraviețuiesc și în postcomunism producând consecințe neașteptate. Toate acestea le voi reliefa printr-o analiza transversala a ceea ce, la vremea respectivă, opinia publică din România a
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
fericit dintre oameni"3. Altfel spus, omul nou era un fel de preot, călugăr sau ascet al revoluției și al partidului. Și de fapt, omul nou trebuia să fie omul fără alte însușiri decât cele comandate de puterea politică și ideologică, incapabil de a-si mai dori altceva decât i s-a comandat să-și dorească. Am adus în atenție această trăsătură a omului nou pentru a evidenția faptul că în regimurile totalitare deviaționismul de la linia adevărului unic, oficializat era considerată
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
totalitare deviaționismul de la linia adevărului unic, oficializat era considerată cea mai gravă abatere demnă de a fi sancționată. Or, acest lucru era necesar întrucât legitimitatea puterii și a conducerii politice ale regimurilor totalitare se întemeia pe credință neclintita în preceptele ideologice. Din acest motiv producția de bunuri simbolice a fost supusă politizării, strictei cenzuri, controlului și selecției. Nu degeaba îi numea Stalin pe scriitori "ingineri ai sufletului", căci nu oricine avea dreptul să producă orice fel de bunuri simbolice, si mai
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]