17,610 matches
-
la ora asta în biblioteca individului fără ca el să-și dea seama de lucrul ăsta. Mahalaua de la periferia Bucureștiului, un loc de neînțeles chiar pentru mulți din compatrioții noștri mai înguști la minte. Pe Muncii, Socului, știți zona aia, grupuri imense de la 23 August care scandează, baraje după baraje, demonstranții parlamentează cu militarii, Obor, Republicii, Armata e cu noi, de acum începe greul, cugetă Roja, aducîndu-și aminte că încă mai este îmbrăcat în hainele de soldat, trebuie să mă schimb, găsiți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Diavol mergînd alături de mine, călăuzindu-mi pașii, la ce altceva să te gîndești cînd te trezești singur în mijlocul unui codru neștiind încotro s-o iei? Te faci frate cu el Gulie, și brusc calea îți este luminată de un reflector imens și rotund care bate pînă la cea mai apropiată șosea sau așezare omenească. Așa ajung să fac autostopul, mă ia un individ numai piele și os, care și el, aceeași porcărie, de ce trage Armata dom’le în populație? Doar nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la capătul suferinței, că viziunea sa este mai învolburată ca de obicei, iar demonii care de fiecare dată se ofereau să-l călăuzească pieriseră și ei fără urmă. Brusc, i se păru că întunericul seamănă cu aripile unui șoarece zburător imens, mai negru decît o rugăciune, și un milion de gînduri începură să-i dea tîrcoale ca o haită de lupi. Se lumina de ziuă, cînd, întins în patul conjugal alături de doamna Mina, domnul Președinte își dădu seama că nu reușise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
au intrat pînă și în pînza freatică a patriei, nu Partidul era în toate, cum zice poetul Beniuc, ei erau, și de aceea au supărat pe toată lumea. Și culmea că tot ei au căzut în picioare, Armata a făcut greșeli imense, fiind condusă de niște pitecantropi. Să încerci să camuflezi o mizerie mică acoperind-o cu o grămadă de gunoaie de zece ori mai mare și mai puturoasă mi se pare o manevră de doi bani venită parcă din alt secol
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Barăci, n-a rezistat, l-au mîncat palmele, trebuia să și construiască alta nouă, de dragul vremurilor trecute, eu îl înțeleg. — în tot răul e și un bine, filozofează Tîrnăcop, am început cu molozul Curistule, tot locul ăsta era un morman imens de moloz, zice Gulie, minerii lăsaseră totul ca după război, bombardament, Dendé, bucăți de tencuială, cărămizi sparte, cabluri, fire, țevi, conducte, scurmaseră totul animalele alea dezlănțuite, doar-doar o să găsească ceea ce căutau. Nu se mai poate face nimic, dom’ Roja, a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să țopăie ca să-și mai dezmorțească degetele de la picioare. A naibii hardughie, dom’ Președinte, nu mă mir că tocmai de aici v ați gîndit să trageți sforile, privește dintr-un capăt în altul al clădirii care seamănă cu o pușcărie imensă, dîndu-și seama că începe să amețească. — Ai văzut ce ochi a făcut nevastă-mea cînd i am spus că s-ar putea să ne întoarcem într-o oră, cel mult două, dacă totul iese conform planului, spune domnul Președinte punînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să se enerveze. Mai trase o înjurătură, lăsă să-i cadă din mînă bucata de cărămidă și se puse din nou în mișcare. Ia loc și fă-te comod, îi făcu Angelina semn să se așeze în unul din fotoliile imense care ocupau aproape jumătate din sufragerie. — Sigur nu mai aveți nevoie de nici un ajutor? zise Poștașul încercînd să fie cît mai amabil. Depinde la ce te referi, se forță să-i zîmbească Angelina, terminînd cu aranjatul, apropiind în sfîrșit ușile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe scări în sus în ciorapi. Nu putea să nu se gîndească la Părințel, care o aștepta sus la căldurică, trîndăvind, uitîndu-se la Milionarii de la Miezul Nopții sau citind Libertatea. Asta numai viață nu e, își spunea privind la sacoșele imense de rafie pline cu boarfe, marfă de bișniță, din ce am ajuns să-mi cîștig existența, își plîngea de milă avînd înaintea ochilor ferestrele prăfuite ale autocarului Mercedes care făcea curse săptămînale în Turcia. Cine sapă groapa altuia cade singur
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nici o șansă să-și rupă din timp, să stea puțin de vorbă despre viața lor de cuplu, să-și spună unul altuia ce aveau pe suflet. Urca pînă la etajul doi pufăind ca un animal de povară, abia tîrîndu-și bagajele imense care-i tăiau palmele, frecîndu-se de pereți, izbindu-se de balustrade. Se oprea în fața ușii, le trîntea scîrbită pe jos, răsufla ușurată și își căuta cheia prin buzunarele pantalonilor. Înainte să o răsucească în broască, trăgea două, trei secunde cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și se izbește de aleea asfaltată de dedesubt. Noi ne uităm afară În jos și ne putem da seama după poziția corpului și unghiul În care stă că a murit, iar apoi, ca pentru a ne confirma bănuiala, o pată imensă În formă de inimă se formează În jurul capului lui. Bulangii bat În ușă zbierînd amenințări. Ha ha ha. Mă duc să țip la ei, dar am ceva În gură. Îmi bag degetele Înăuntru și o scot. O bucată de limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o suliță. Îți dai aere față de Rhona, dar ea zice: Nu Bruce... nu... În timp ce se duce pînă la buza unui obstacol de nisip. Apoi o răsună bubuitură pe cer, iar ploaia Începe să cadă șiroaie. După aia vezi o străfulgerare imensă, urmată de Încă o bubuitură. Apoi o auzi pe Rhona cum scoate un mic scheunat, aidoma unui cățeluș care a fost călcat pe lăbuță, te Întorci și vezi cum preț de o clipă o strălucire electrică o Învăluie cînd e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nu reprezintă nimic. Te vei trezi Într-o dimineață și vei vedea că sunt tot acolo, În ghetoul tău iubit, ocrotite de lege, ca niște copaci seculari.,, Al doilea vis al lui Antoniu ,,Dimineațile Înzăpezite de iarnă, aveau conținutul borcanului imens În care Încăpea toată făina din prăvălia lui Toader. De câte ori proprietarul vâra mâna În borcan și lua cu lopățica de lemn, curbată, făină, pentru a o cântări, părea că o avalanșă de zăpadă, se abate În interiorul borcanului. Așa mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sfrijit, cu dinți gălbejiți și voce pițigăiată de eunuc, care, prin cine știe ce manevre economice de culise, a adaptat-o În interior cerințelor acestei afaceri Înfloritoare, dar dubioase În opinia mea. Un suedez de origine indiană a cumpărat de la el o imensă o pădure de conifere, ce-a aparținut bunicului matern al sfrijitului. Recuperarea ei a fost lungă și costisitoare, dar a meritat! Suedezul va face din ea un fel de rezervație de bursuci, veverițe și căprioare pe care le va crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
adierea vântului spânzurat de acopriș, un scrânciob pentru copii. Dar prima imagine pe care nu am uitat-o până astăzi, este aceea a unei fetițe cu chipul trist, și aproape Îmbătrânit, care cânta la o muzicuță roșie. Stătea În curtea imensă, pe un bolovan, și plimba cu dexteritate muzicuța În gură, scoțând niște sunete care atunci mi se păruseră muzică pură. O femeie cu un neg mare ca o măslină , pe bărbie, a smuls-o pur și simplu din reveria cânecului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
adolescență: Întinderi nesfârșite de păduri Încărcate cu roșul petrașcian, albul grigorescian, cracliurile din portretele de copii ale lui Tonitza, verdele lui Iser, Întunericul păstos al lui Schwaitzer-Cumpăna... Vedea norul de praf stârnit de mașina rablagită și cerul albastru, nemișcat În imensa lui puritate. Luna plină se vede noaptea pe cer ca o tobă de tinichea galbenă și e cel mai adevărat tovarăș de liniște. Cu o simplă atingere poate incendia cerul și casele și vegetația. Ai vrea bani de mărimea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de vreme. O masă stil ,,Biedermeyer,, cu furnir maron, dă Încăperii un aer puțin studiat, mai ales că pe ea sunt așezate două sfeșnice masive din aramă argintată, și o fructieră ,,Art-nouveau,,. Pe sub ferestrele tăiate În zid ca niște ochi imenși, Întrebători, câteva ghivece cu cactuși sunt așezate direct pe parchetul nelustruit de ani de zile. Biblioteca Închide În pântecele ei generos colecții de carte din cele mai diverse. De la filozofie la arhitectură, de la albume de artă la cărți de medicină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o demonstrezi ca pe o teoremă, să-i smulgi cunoscutele și necunoscutele, să te fotografiezi din profil și ,,en face,, ca un delincvent al sărăciei, să-ți golești buzunarele de mărunțișul pătat cu stropi de sudoare, să Înduri teama că imensul cazan cu fiertură se va termina, taman când ai Întins gamela din aluminiu, să-ți umpli Înainte de-a ajunge la finiș plămânii cu mirosul de cartofi și de varză fiartă, pentru că nu se știe niciodată ce-ți rezervă viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sau de cele din lagăre, văzute prin filmele tinereții lui. Un om În plus este un blestem pe capul abonaților: hazardul poate să-i pună În gamelă tocmai lui bucățica de carne pescuită de cea care scotocește cu linguroiul În imensul cazan. Ultimul flămând de la coadă, un bătrân cu niște ochelari murdari, legați cu elastic, Îl privește cu ură pe Antoniu care s-a apropiat de el, și-și strânge crăticioara la piept, cu un gest reflex. O femeie gravidă, vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca o steluță mișcătoare. Sportul Îi sculptase trupul, dându-i o elasticitate copilărească. Părul șaten, era strâns Într-o coadă de cal care se mișca dintr-o parte În alta, În funcție de mișcările capului, iar ochii erau cu adevărat fascinanți. Mari, imenși și umezi, ca ai unei căprioare, Kawabata, pricepi? Din seara aceea, de când ne-am despărțit, schimbând numerele de telefon, am știut că m-am Îndrăgostit de Ema, și abia așteptam să o revăd. -Dar era căsătorită. -Și ce dacă, berbec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vechi, o construcție greoaie cu un stil compozit, din perioada interbelică și camera mare, cu spații jucate modern, este puternic. Un obiect, singurul de altfel, amintește de pasiunea proprietarului pentru vânătoare: o blană maro de urs, așezată lângă patul alb, imens, de formă rotundă,; ea pare o pată de cafea, pe o față de masă imaculată. Pianul alb este piesa forte a acestui spațiu descărcat de zorzoane și de inutilități stilistice. Capacul ridicat, și partitura rezemată de el, arată că instrumentul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să-ți spun, dar așa mi se pare. Se Îndepărtează amândoi de fereastră, ținându-se de mână. El apasă comutatorul și, lumina plăcută, a unei lămpi de podea, filtrată printr-un abajur de mătase albă, se răspândește aproape carnal, În imensa Încăpere, lăsând ca penumbrele să-și facă de cap prin colțurile În care n-a ajuns Întreagă. -Unde ar trebui să fie așezat portretul? o Întreabă bărbatul, aplecându-se asupra picturii, ca un ceasornicar, ce privește de foarte aproape mecanismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
amabil și, atunci când se oferea să-ți dea cartea cerută, oricât de greu i-ar fi fost să ajungă la ea, devenea uimitor de agil și de eficient. Pe băiat Îl prețuia și-l Încuraja, oferindu-se să scormone În imensa cantitate de cărți, după autori și titluri care trebuiau ,,neapărat citite. Avea de altfel, o memorie extraordinară și o ordine În această memorie a lecturilor, desăvârșită. Vânduse de mult, Înainte de cel de-al doilea Război Mondial, o moșioară moștenită de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
peretele de tablă. -Guvern?, ce e ăla guvern? o șicanează Antoniu, În timp ce mâna lui se Închide ca o meduză ce-a aspirat prada. Strecoară În buzunarul pantalonului bancnota și privește mai departe, indiferent, mulțimea care se scurge ca un șuvoi imens de apă, pe marele bulevard. Se gândește că bătrânul Kawabata a avut ceva noroc, măcar În aceste ultime clipe ale vieții lui de vagabond. A murit totuși Într-un pat și nu În vreun canal, mâncat de șobolani sau, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Alexander avea un zâmbet înghețat care era probabil copia propriului meu zâmbet. Am intrat în salon înaintea lor și, în dreptul căminului, ne-am depărtat unii de alții și ne-am privit. Era, pentru toți trei, un efort. Și un șoc imens. Vedeam cum Georgie încearcă să-și controleze o grimasă care-i tot alunga zâmbetul. Dar nu putea controla valul de sânge care îi aprinsese în mod vizibil obrajii. După ce-mi aruncă o primă privire scurtă, evită să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
apoi a spus: — Spui prostii, Martin. S-a întors și și-a scos brusc paltonul și s-a îndreptat spre un bufet pe care erau așezate sticle și pahare. A turnat lichior în două pahare. Am observat cu o fericire imensă că-i tremură mâna. Nu mi-am părăsit postul. Ea a pus unul dintre pahare pe o măsuță, la jumătatea distanței dintre noi, și s-a retras pe poziția ei de lângă cămin. M-am dus, mi-am luat paharul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]