5,812 matches
-
Codruț în câte o parcare), nu au dat semne de plictiseală sau supărare. Am început cu un fel de muzeu al satului, mult mai mic, dar mai bine structurat. Eu încerc mereu să înțeleg de ce ei au progresat fără să imite pe nimeni, și noi nici imitând nu am dus-o prea breaz. Primul lucru care m-a frapat la muzeu este că el nu e de lucruri moarte și încremenite. La fierărie era un fierar care făcea unelte, folosind foalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
au dat semne de plictiseală sau supărare. Am început cu un fel de muzeu al satului, mult mai mic, dar mai bine structurat. Eu încerc mereu să înțeleg de ce ei au progresat fără să imite pe nimeni, și noi nici imitând nu am dus-o prea breaz. Primul lucru care m-a frapat la muzeu este că el nu e de lucruri moarte și încremenite. La fierărie era un fierar care făcea unelte, folosind foalele. Puteai să și cumperi obiecte făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu ei și o solistă. Semăna leit cu Ilinca Dobrescu, avea o rochie cu straturi de franjuri și paiete, plus un șal lung de pene negre. Minunată. La un moment dat a cântat și din Janis Joplins, fără să o imite, dar foarte frumos. Cred însă tot mai mult că a fi Jeff e o profesie. Și nu îi prezic o bătrânețe prea lungă. E atât de dăruit oricărui lucru pe care îl face, așa intră până în gât în tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dar marile imperii foloseau și armate din afara lor. Calculele normale de risc nu merg în aceste noi ecuații. 2. SUA sunt un model dezirabil. Nu, ne spune el foarte răspicat, SUA nu pot fi model și nu pot să fie imitate, fiindcă acest model actual se bazează pe parazitarea celorlalte economii, SUA având deficite foarte mari pe care nici un alt stat nu și le-ar putea permite. Este un stat bogat fiindcă îl înavuțesc alții, din cauză că dolarul este monedă de referință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Era el și parcă nu. Ea se ridică în picioare începu să deretice un minut, două, așa ca să se afle în treabă, apoi trecu în dormitor și la urmă în salon (rămășiță a modei dinainte de război, modalitate stângace a burgheziei, imitând la începuturile ei statul aristocratic-rural, atunci încă paralel, copie și aceasta, în parte reușită, după cea din Apus. Se așeză în unul din cele două fotolii, cu intenția ascunsă de alungare a gândurilor. Începu să se joace cu ciucurii roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce vorbește. Cred că putem să dăm bandajele la o parte de pe astea. Și de pe cea de pe bărbie. (O bucată perfect rotundă de piele mi se luase chiar din mijlocul bărbiei. O să-mi fie de ajutor când vreau să-l imit pe Kirk Douglas.) Dar fără scărpinat, domnișoară! Desigur, rănile de pe față sunt vindecate atât de bine în zilele noastre, a spus pe un ton de expert, repetând ca papagalul ce ne spusese doctorul. Cusăturile sunt mult mai bune decât copcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întruna. —Sincer? Am dat din cap. —Ești sigură? Am repetat gestul. —OK, hai să-ți vedem trusa de machiaj. Pentru un timp, înghesuită între Rachel, Helen și mama, uitându-ne la cosmeticale, totul părea normal. Apoi am început s-o imităm pe Claire. Căsătoria e doar o formă de proprietate, a spus mama, imitând vocea lui Claire când ne ținea predici. Nu e vina ei, a zis Rachel. Modul în care a fost părăsită și umilită a traumatizat-o. —Taci, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-ți vedem trusa de machiaj. Pentru un timp, înghesuită între Rachel, Helen și mama, uitându-ne la cosmeticale, totul părea normal. Apoi am început s-o imităm pe Claire. Căsătoria e doar o formă de proprietate, a spus mama, imitând vocea lui Claire când ne ținea predici. Nu e vina ei, a zis Rachel. Modul în care a fost părăsită și umilită a traumatizat-o. —Taci, i-a zis Helen. Ne strici toată distracția. Obiecte! Asta suntem toate: obiecte! Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
foarte repede. Și antecedentele tale în materie de... ah... comportament impulsiv sunt impresionante. Și cum de n-ai pomenit de el de Crăciun? —Ba da. Am spus că am un prieten care mă tot cere de soție, dar Helen îl imita pe Stephen Hawkings când mănâncă un cornet și nimeni nu mă asculta. Ca de obicei. Uite, sun-o pe Rachel. Ea l-a cunoscut. Poate să vă dea referințe. O pauză. O pauză vicleană. L-a cunoscut și Luke? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mărit cu Garv și să le fiu mamă vitregă lui JJ și Holly? — Îmi pare rău, scumpo, nu știu ce înseamnă asta, eu doar transmit mesajul. Și dusă a fost pe coridor, cu lasagna, cu parantezele așa de pronunțate încât părea că imită mersul lui Charlie Chaplin. —Ce-a fost asta? a întrebat Nicholas. —Nepotul meu, a zis. Nu soțul tău mort? — Nu. —OK, hai să-l chemăm pe Mitch aici. Mitch era prins într-o discuție cu Barb, femeia cu sandale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ai trei. La naiba. Crezusem că, dacă m-a văzut așa tulburată, o să mă scutească de restul. Obișnuia să vină cu mine când mergeam să cumpăr haine, deși era stânjenit la culme în magazinele pentru femei. Da. E adevărat. Îl imita de minune pe Humphrey Bogart. Într-adevăr, așa e! Nu era doar vocea; știa să facă o chestie minunată cu buza de sus încât chiar semăna cu el. — Da, o ținea lipită cumva de dinții de sus! Era grozav. —OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pomenește încă și în zilele noastre de ceremonia cea mai somptuoasă dintre toate, aceea pe care a organizat-o odinioară emirul Ibn Dhul-Nun la Toledo, cu prilejul circumciziei nepotului său, și pe care de atunci toți se străduiesc s-o imite fără sorți de izbândă. Nu curseseră atunci vinurile și licorile în valuri, în vreme ce sute de roabe frumoase dănțuiau în ritmurile instrumentelor mânuite de oamenii lui Danny Jidovul? Și la circumcizia mea erau muzicanți și poeți, stăruia maică-mea. Își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am trecut pe dinaintea a patru cârciumi, astaghfirullah! unde se vinde aproape la vedere vin de Málaga, astaghfirullah! și alte băuturi interzise al căror nume nici nu vreau să-l știu“. Cu glas răpăitor și extrem de afectat, tata începu să-l imite pe predicator, împestrițându-și spusele cu nenumărați astaghfirullah! atât de iute șuierați, că erau de-a dreptul de neînțeles, în afară de câțiva, singurii autentici, fără îndoială. Dar, lăsând de-o parte exagerarea asta, vorbele mi se păruseră destul de fidel reproduse: — Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
amănunte; noi ne mulțumeam să mergem. Ajungând în cartierul acela, spre amiază, am priceput lesne despre ce era vorba. Pe ulițe, stăteau femei rezemate de fațade sau de porți deschise, care nu puteau fi decât cele ale unor cârciumi. Harun imita atitudinea ațâțătoare a unei prostituate. Am râs. La rândul meu, imitam legănatul din șolduri al unei matroane. Și dacă ne-am duce să vedem ce se află în tavernele alea? Știam că nu era cu putință să pătrundem acolo, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
amiază, am priceput lesne despre ce era vorba. Pe ulițe, stăteau femei rezemate de fațade sau de porți deschise, care nu puteau fi decât cele ale unor cârciumi. Harun imita atitudinea ațâțătoare a unei prostituate. Am râs. La rândul meu, imitam legănatul din șolduri al unei matroane. Și dacă ne-am duce să vedem ce se află în tavernele alea? Știam că nu era cu putință să pătrundem acolo, dar puteam măcar să azvârlim pe furiș o privire. Ne apropiem așadar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din garda regală: sultanul mă chema la el în ziua aceea și m-am dus la palat foarte intrigat și nu fără un grăunte de neliniște. Suveranul m-a primit cu un exces de amabilitate, iar apropiații lui l-au imitat, plini de zel și de strâmbături. A amintit de prima mea vizită, la întoarcerea de la Tombuctu, cât și de rolul meu de mijlocitor la Tefza, rol care adusese vistieriei în anul acela mai mult aur decât întreg orașul Fès. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tot mai mare. M-am alăturat lor, tot trăgând cu coada ochiului spre chipurile care mă înconjurau, sau spre soare, în speranța că se clintise un pic. Măscăriciul dănțuia cu animalul său, fără să fi putut spune care dintre ei imita pasul celuilalt. Apoi începu să-i glăsuiască măgarului. Îi vesti că sultanul se hotărâse să pornească o mare construcție și că avea să adune toți măgarii din Cairo spre a-i pune să care var și piatră. Pe dată, animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
privi luptele de gladiatori. — În pulvinar? În timp ce gladiatorii vor muri în arenă, Vitellius se va uita la ei, îmbuibându-se și îmbătându-se? Și discutând? — Se spune că vederea sângelui îi face plăcere. Ca și lui Tiberius sau Claudius... Îi imită pe împărați, răspunse Errius, turnând vin în două cupe. Eu, personal, nu aș ezita să intru în război cu el. Toate legiunile din Illiria i-au jurat credință împăratului Otho: legiunea noastră din Pannonia, legiunile din Dalmatia și Maesia... Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gladiatori, amfiteatrele de pe tot teritoriul Imperiului erau pline. Augusta Rauricorum, unde se intersectau drumurile dinspre Italia, Germania și Gallia, gemea de negustori, actori, aventurieri, soldați, oameni politici, prostituate și vânzători ambulanți. În fiecare an, laniștii își aduceau aici marfa: gladiatorii. Imitându-i pe Pompeius și Caesar, pe Augustus și pe Tiberius, care știuseră să transforme luptele de gladiatori într-un puternic instrument de guvernare, Vitellius încerca să câștige bunăvoința mulțimii oferindu-i munera, un spectacol imperial prin excelență. Încă din zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
adus în Italia de dincolo de Alpes nu sunt obișnuite cu căldura verii. Soldații nu au forță și mulți dintre ei sunt bolnavi. Credeți că nu avem informatori care ne țin la curent cu starea armatei lui Vitellius? Soldații împăratului îl imită pe acesta și se îmbuibă, iar în clipa de față nici nu se gândesc la război. Tăcu. În liniștea serii se auzea doar cântecul greierilor. — Mă auziți cu toții? le strigă Antonius soldaților. — Da! răspunseră aceștia. Chiar și cei din ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
seamănă totul cu câmpia padană: câteva coline, pășuni, prundiș, tufișuri, copaci... O mulțime de copaci au fost aduși din pepinierele imperiale de pe Mons Albanus. Împăratul vrea să lase mulțimea cu gura căscată... Iar în vârful colinei a pus garduri care imită fortificațiile armatei lui Otho, iar înăuntrul lor a pus însemnele și steagurile legiunilor othoniene. — Vitellius vrea să simuleze o bătălie? — Lasă-mă să continui. La baza colinei au fost puse patru ballistae enorme. Acum ascultă-mă cu atenție... Frânghiile acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pânză purpurie și ghirlande de laur, legate cu mătase roșie. Două orgi mari aveau să marcheze ritmul mortal al luptelor. Lângă ele, în fumul de tămâie ce se ridica spre cer, tubicines erau gata să anunțe luptele acelui spectacol extraordinar. Imitându-l pe marele Augustus, care le interzicea spectatorilor să bea și să mănânce în timpul jocurilor, pentru a sublinia solemnitatea evenimentului, Vitellius poruncise să fie alungați vânzătorii ambulanți. În schimb, plasase strategic în public incitatores care trebuiau să dea tonul aplauzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
le studiase de nenumărate ori. „Trebuie să-l înving“, se gândi furios. Privi în sus, spre Marcus. — Când termină? — Acum intră lusiarii, cetățenii care aruncă sulița, trag cu arcul... Valerius se uită exasperat spre arenă. — Ticăloșii ăia vor să ne imite pe noi, gladiatorii? Atunci de ce nu luptă ca noi, aproape goi? — Sunt cetățeni romani. Cetățenilor nu le este îngăduit să apară în arenă cu pieptul descoperit. Goliciunea noastră îngăduie să fim răniți cu mai multă ușurință, iar sângele îl preface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ruină. Se strânseră în jurul siluetei înalte, sinistre, și-i smulseră mantia neagră. Îi recunoscură imediat chipul, pentru că îl văzuseră de nenumărate ori, nu doar la Ludi, ci și la adunări, pe străzi, la ceremoniile publice, căci Vitellius voise să-l imite pe marele Augustus, potrivit căruia conducătorii trebuiau să se arate în fața poporului cât mai des cu putință. Fără să stea pe gânduri, îi smulseră și centura cu plăcuțe de aur și râseră auzindu-i strigătele. Îl apucară de brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care i-o dădeau cărămizile de sub el, suprafețele inegale și zigzagul cu creste subțiri pe care îl alcătuiau liniile. Era recunoscător pentru netezimea răcoroasă, ocazională, a unei frunze căzute. Le aduna una câte una și le ducea la buze ca să imite cri-cri-ul monoton al greierilor, le rula pe obraji, între degetele calde și lipicioase, până se încălzeau și se umezeau prea tare. Gustă niște ghimbir murat lăsat la maturat într-un borcan pe acoperiș, alături de șiruri de borcane cu mango, lămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]