8,822 matches
-
lupt împreună cu ei, apărând onoarea Romei. Dacă vei primi această misivă, asta înseamnă că am fost înfrânți și trecătorile alpine sunt amenințate. După ce îi zise ordonanței să adauge obișnuitele formule de încheiere, Sebastianus îi spuse scurt. — Dă-mi-o încoace! Imprimă de îndată sigiliul inelului său pe ceara tăbliței; era conștient că ar fi fost mult mai oportun, ba chiar și mai elegant, să trimită un mesaj scris pe pergament, dar nu era vreme pentru finețuri. îi înmână din nou tăblița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
propriul său trecut. Nu avea voie să uite niciodată că teribilul gol din mintea lui trebuia pus pe primul loc. Oricât de uimitoare ar fi fost celelalte descoperiri ale sale, ele nu erau la fel de importante ca falsul trecut care fusese imprimat în creierul lui. Trebuia să trăiască după mintea lui. Și cât timp aceasta îi era parțial goală, viața lui era o cochilie seacă. Ei știau desigur, că el știe ceva. Lasă să știe. Lasă să se întrebe cum suportă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
o identitate sigură. Nu se mai putea păcăli singur. Nu era și nu fusese niciodată Lesley Craig. În consecință, venise timpul să se confrunte cu cei care știau cine este el. Oricare ar fi fost scopul lor pentru a-i imprima convingerea că era Lesley Craig, trebuia silit acum să iasă la iveală. Ceasul lui arăta ora patru, atunci când intră pe porțile de șapte metri înălțime și își conduse mașina de-a lungul aleii mărginită de copaci. Își băgă mașina în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
poate puțin mai mult. Doctorul termină abrupt: - Numele dumitale pentru evidență va fi Peter Smith, încercă să ții minte asta, da? El examină în sine numele. - Smith, spuse în cele din urmă, tare. Stătu, lăsând ritmul acestuia să i se imprime în minte, apoi repetă: Peter Smith. - E-n regulă, spuse doctorul. Acum mai ai întrebări? - Da. De ce nu mă duceți în Alcina? Am o convingere... Smith făcu o pauză și îl cuprinse încordarea... că este foarte important. - Imposibil! Doctorul vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
îl amendă imediat. Memorie de câteva ore. A doua zi dimineață, precupeții din piața orașului vor vinde telemea învelită în ziarul cu pricina. Textul care anunța în ajun "... plecarea pe ultimul său drum a celui care a fost...", se va imprima cu litere toxice pe carnea albă a brânzei și va fi ingerat, în grabă și cu multă salivă, la micul dejun de foștii concetățeni, în timp ce viermii și păsările vor ciuguli din carnea trupului meu netrebnic, buruienile de pe mormânt vor suge
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a castelului, unde, sub privirile severe ale strămoșilor, îi punea o mantie pe umeri, îl trecea printr-o lungă și complicată ceremonie de înnobilare, îi completa un pergament pe care-l parafa și îl pecetluia cu ceară vișinie, în care imprima blazonul de pe inel, îi lua mantia, îi înmâna actul de înnobilare și îl trimitea năuc și umilit acasă. țăranul nu știa bine cu ce se pricopsise și ce scria în patalama, dar o punea în camera mare, între două ștergare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ating picioarele tovarășelor mele și să nu le trimit fumul țigărilor în față. Fumul acesta, cu stupida nătângie a lucrurilor neînsuflețite, m-a chinuit tot drumul mai rău decât o ființă vie și rea: cu oricâtă putere i-aș fi imprimat direcția inițială spre dreapta sau spre stânga, el rămânea în trăsură, sau, cu o încăpățînare exasperantă și, parcă, voită, se întorcea înapoi, mergând drept în ochii obosiți ai doamnei M... și în ochii așa de albaștri ai Adelei. În cele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o recuperare, interioară, a unui handicap sentimental, ca la doctorul Ilea din Vestibul, romanul lui Al. Ivasiuc, dar și la o depășire a crizei solitudinii, a temerii de moarte prin dragoste. Acest topos al iubirii, văzut ca remediu împotriva morții, imprimă o tonalitate profundă textului, dar nu conține accente dramatice. Că ele se pot subînțelege, e altceva. Sunt câteva scene în care Adela, simțind înfiorare în fața eternității naturii, se apropie de bărbat. Să se observe camuflarea, realizată prin inversarea rolurilor. În loc să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai auzit defel și trenul Înainta prin stepa nesfârșită lăsând În urmă duhoare de cadavre În putrefacție, amestecată cu miros de cărbune ars, acompaniat de zgomotele vesele ce răzbăteau din vagonul rezervat soldaților. Era un miros Îngrozitor, ce ți se imprima În haine și Îți pătrundea În vintre. Ca să scape de duhoare, dar și de liniștea mormântală ce Învăluia vagoanele, soldații au băut din ce În ce mai vârtos, au chefuit zi și noapte, coborând arareori din tren. Aprovizionarea o făceau acum mecanicii de locomotivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lopata, furca, ciubărul și alte ustensile scăldate Într-o lumină lipicioasă pluteau clătinându-se Încet În jurul ei, simțeai, privindu-le, că te ia cu amețeală. Probabil că Mașa-ou se mișca rotindu-se Încet În jurul centrului ei de greutate. Mișcarea aceasta imprima, la rându-i, lucrurilor aflate În interiorul Mașei-ou un impuls, făcându-le să se rotească lent, În jurul celeilalte Mașe, care stătea În mijlocul grajdului, cu găletuța Între genunchi și mâinile În poală. De fapt, și Mașa-Mașa, și Evlampia se roteau la rându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de ambii jucători Își urmau nestingherite traectoria, refuzând iritant să ofere satisfacția Învingătorului. Suma era exorbitantă!! Se juca pe viață ori moarte...! La un moment dat, Gică picior de lemn avu zarurile. Le Învârtea În mână, parcă dorind să le imprime voința sa...! Mai privi odată Îndelung la zaruri, Închise pumnul, Închise și ochii, aruncându-le pe ultimul lor drum. Tună: „Balaure, citește tu zarurile...” În momentul când, zarurile se așezară, cei doi apași dar mai ales Tony Pavone, au trăit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mai multe posibilități, mai mulți actori, maimuțe, imitatori, mai multe invenții, mai multă ficțiune, iluzie, mai multă fantezie, mai multă disperare. Viața jefuind Arta de avuția ei, În plus distrugând Arta prin dorința sa de a deveni arta În sine. Imprimându-se În imagini. Realitatea băgându-se cu sila În toate aceste forme. Uite-te doar (Sammler se uită) la această anarhie imitativă a străzilor - aceste tunici revoluționare chinezești, acești copilași În țara unisex a jucăriilor 1, acești șefi de trib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și toate trei și-au făcut loc, împingând în lături anturajul lui Alice. Autoarea stătea lângă peretele din fundul sălii și se întreținea cu vreo duzină de New York-ezi. Pe paharul cu șampanie pe care-l ținea în mână era imprimat Viețile Secrete din Clubul Sushi. Părul șaten, lung până la umăr, îi fusese vopsit într-un blond auriu și coafat în valuri lucioase. Era îmbrăcată cu o rochie argintie, care-i punea în evidență silueta înaltă și subțire. La urechi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
către capătul verandei. Pearl a pășit singură pe cărare. Era așa de vânjoasă, încât Jina ar fi fost în stare să jure că, sub mersul ei, pământul începuse să vibreze. Femeia era îmbrăcată cu o fustă înflorată și-o bluză imprimată cu albăstrele - haine frumoase, genul cu care te îmbraci la petreceri sau la un brunch de duminică. Jinei îi era greu să-și aducă aminte că nu făcuse nimic rău. S-a forțat să se ridice în picioare, dar, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de optimism. Mulțumesc. Pentru ce? m a întrebat. Pentru că ești și ai grijă de mine. Secretul Sorinei Sini privea cum apa se zbătea de marginile strâmte ale fântânii arteziene din spatele școlii, cum frunzele moarte acoperiseră pământul ca o pătură multicoloră imprimând în aer un iz de trecut și visare și la copacii goi care se tânguiau sub rafalele vântului ce sufla a iarnă. Pe cerul de plumb apăreau de pretutindeni acei doi ochi albaștri, pe care ea îi visa în secret
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lipsea acea persoană specială care să mă iubească doar pe mine și chiar dacă am simțit prin acel sărut că am șansa mea la iubire, știam că nu e Creața aleasa. M-am întors în camera mea și îi priveam chipul imprimat pe hârtie, întrebându-mă ce vede inima mea în plus față de ochi, ce are ea așa de special încât să merite să sufăr tăcut și de ce nu mă lăsase să-i sărut mâna, ca după numai câteva minute să-mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
al tubului osciloscopic, construit În 1897 de către Karl Ferdinand Braun (1850-l913). Zona Tokyo Yokohama Vas cu mangal. Sărbătoarea morților (15 iulie). Localitate În sudul provicniei Kaga, renumită pentru porțelanurile sale. Fiecare japonez poartă la el un sigiliu pe care este imprimat numele și prenumele și pe care-l aplică, de obicei, pe documente În locul semnăturii. Legume fierte. Cartierele de distracție sînt marcate prin lanterne roșii. Tăiței groși chinezești preparați cu carne, legume și condimente japoneze. Paste făinoase preparate cu condimente japoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
apucat remușcările după comentariile tale. Nu glumesc deloc. Mi-am dat seama că era să intru într-un clișeu de autoculpabilizare când de obicei cel clasic este de victimism. Drept să spun, îmi priește simțul nuanțelor pe care mi-l imprimi. Probabil că educația mea neoplatonică își scoate prea adesea colții. M-am învățat să judec după standarde normativiste destul de severe pentru o viață de om. Uneori cred că tentativa mea de a produce o teorie a convenabilității nu-i altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îndeplinea rolul unui liant, în lipsa căruia, cel puțin în orele acelea de dimineață, totul ar fi fost, prin stinghereală, asemenea unor insule dintr-un arhipelag fără comunicare. Dar el, cu firea lui robustă și deschisă, cu căldura pe care o imprima vorbirii, dădea adunării intimitatea necesară, căci, fiind în afara împiedicărilor noastre ce nici nu le bănuia, amintea în gura mare, și încă cu nostalgie, de zilele prezenței mele în comună, ba chiar de plimbările din preajma iazului, de care știa ca oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
După-masă m-am dus. Fosta stăpână a casei odihnea în sicriu, pe masa din sufragerie. Și cum amurgul inundă odaia într-o lumină caldă, defuncta semăna uimitor, câteva clipe - în veșnicia în care intrase -, cu Keti. Geneza era atât de imprimată în asemănarea ce mi se dezvăluia că nu putui suporta; întorsei capul. Simțeam că mă sufoc. Mă depărtai, prezența mea trecu; anonimă pe lângă cele câteva femei și un bărbat care stăteau pe scaunele înșirate, lângă pereți. M-am rugat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
De aceea, nu este suficient să declari doar ceea ce admite cel care te-a mandatat, ci mai trebuie ca și informația pe care o dai să nu contravină, să nu sfideze punctul de vedere al Comitetului. O forțare a dialogului (imprimată de dorința de a ține seama strict de mandatul cu care vii), care nu ar satisface punctul de vedere al Comitetului, ar conduce la concluzia că Raportul nu este satisfăcător și că ar trebui repetat sau completat ceea ce ar constitui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
rochie de la Givenchy, a zis. —Unicat sau în serie? —Ohhh. Părea că nu înțelege întrebarea. —Unicat, cred. Și n-a vrut să ți-o cumpere, am sugerat eu, găsind un pachet de șervețele în poșeta în formă de căsuță. Erau imprimate cu pantofi, ceea ce m-a cam șocat. Nu scăpam deloc de accesoriile trăsnite. Nu, a spus, făcând ochii mari. Oh, nu. E pentru că tata a vrut să mi-o dăruiască, și eu am zis că am deja destule rochii minunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Flamma: cel dintâi ajunsese destul de priceput încât să nu se facă de râs și să nu dezamăgească publicul, iar al doilea era puternic și avea să învingă cu ușurință. Vitellius aprobă ordinea luptelor și perechile de adversari. Puse să se imprime acordul lui pe programul jocurilor care aveau să se încheie cu moartea lui Valerius. În valul de pământ înalt și abrupt care juca rolul de zid de apărare pentru amfiteatrul construit din ordinul legatului Caecina Alienus, soldații Legiunii a treisprezecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și lacom. Ar fi putut să o privească mereu și niciodată s-o aprecieze cum se cuvenea... La început, privea fix, se uita la tot ce era în jurul său, simțind nevoia feroce de a lua totul și de a-l imprima înlăuntrul său, fiecare detaliu, fiecare tușă. Privea până era cuprins de fiori, până se întâlnea cu ceva de necrezut, aflat chiar acolo, în fața ochilor săi, care îl ținea prizonier. Închidea ochii să verifice dacă într-adevăr pătrunsese înlăuntrul său, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a înfățișat Selina sub forma unui semn de întrebare din abur roz. I-am văzut trupul superb în unduiri și convulsii fantastice, cu fața numai zâmbet de plăcere, și privirea complice a ochilor în care se citea încântarea, în timp ce demonologia imprimată pe lenjeria ei sugera păianjeni și mătase, umerii ascuțiți, părul de foc, creatura arcuită făcând ceea ce face creatura cel mai bine - și îngrozitoarea dovadă, atât de bogată în pornografie, că o face nu din pasiune, nu din plăcere, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]