2,588 matches
-
contribuie la originalitatea scriiturii lui Mo Yan. Extrem de semnificativă pentru poetica sa este pledoaria pentru romanul lung, pe care o atașează ca prefață la toate romanele sale în ediția de după decernarea Nobel-ului. Un răspuns adresat, probabil, celor care-i impută că-și permite desfășurări narative ample, într-o epocă a nerăbdării cinetice, a preferinței pentru minimalism. Este și aici o mostră a modului în care ceea ce este universal se îmbină cu ceea ce este marcat chinezesc, dar, chiar dacă exemplele sînt cele
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
leneșă, handicapată... sarea pământului! O cânta Sahia. Îi plângea de milă. Mi-aduc aminte de la școală. Mi-a căzut la teză „Uzina vie”. Acum am uzina mea... De! N-am făcut eu revoluția în anul acela 1989. Cine îmi poate imputa că am devenit capitalist? Și trăiesc după legile capitalismului? „Care pe care!” Că zicea unul Becali: „Dumnezeu mi-a dat anume avere, ca să pot conduce poporul.” Da! Și asta trebuie să se citească pe fața mea. Barbișon, perciuni cu forme
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93060]
-
îl ducea prin ploaie.” Frumusețea scriiturii depășește interesul pentru aflarea subiectului, care poate lipsi. În Suburbii municipale, prin care curge râul negru, se întâmplă ceva asemănător lui Fănuș Neagu cu romanul Frumoșii nebuni ai marilor orașe (1976) căruia i se imputa, la vremea apariției, înnămolirea subiectului în viiturile catastrofale ale metaforei. În definitiv și multe poezii nu au ca subiect decât propriile lor vestminte strălucitoare! Și? Dar încărcătura semantică, textul ei între vis și realitate, deraparea lui spre obligația lectorului de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
viață și să fie aburcat În furci cu fluierele picioarelor rupte, ceea ce n-ar fi fost nicidecum un spectacol plăcut. Plus că mai era o problemă: dacă totuși e Cineva acolo sus, atunci chestia cu fereastra avea să i se impute preț de-o veșnicie pe cât de nesigură, pe atât de neliniștitoare. Așa că, dacă tot trebuia să iasă cu picioarele Înainte, atunci măcar altul să-i administreze cuminecătura și să-l expedieze Într-o lume mai bună. La urma urmei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
procedează G. Călinescu în istoria personală. În cea de la capătul perioadei proletcultiste (Istoria literaturii române, I, 1964), E. Negrici observă și sancționează "zbaterea dramatică a geniului speculativ călinescian, devenit inept și confuz în încercarea de a acomoda contrariile" (254). Ce impută E. Negrici criticii literare, criticilor? Percepția globală ajunge aceea că, dacă ar fi avut din ce să selecteze criticii noștri, am fi clădit o altă literatură. (161) Va să zică, slăbiciunile creației literare le-au născut pe ale criticii. Și mai provocatoare
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
-se cu organizațiile sindicale reprezentative ale funcționarilor publici, ordonatorii de credite au posibilitatea să stabilească și criterii suplimentare pentru acordarea salariului de merit. Dacă în anul 2005 vor interveni modificări ale raportului de servicii din motive ce nu pot fi imputate funcționarului public (inclusiv prin promovarea lui), salariul de merit este menținut până când expiră perioada pentru care a fost stabilit. Dacă în 2005 raportul de serviciu va înceta ori se va suspenda, salariul de merit se va redistribui, începând din prima
Agenda2004-51-04-general5 () [Corola-journal/Journalistic/283180_a_284509]
-
nu doar faptele care se săvârșesc prin vorbe ci și alte activități, inclusiv atitudinea fizică”. Mariana Ștefan a ridicat o excepție pornind de la Constituția României și Regulamentul privind privilegiile și imunităților membrilor Parlamentului European. Astfel, pentru faptele pe care le impută Ministerul Public, Vadim se bucură de impunitate, acestea având o legătură juridică directă cu întreruperea activității sale politice. Executorul judecătoresc și organele de poliție au intrat în forță în biroul europarlamentarului, întrerupând o conferință de presă a acestuia, se susține
Culisele apărării lui Vadim: aruncatul cu apă în executorul judecătoresc - opinie politică () [Corola-journal/Journalistic/49215_a_50540]
-
Unirea Transilvaniei cu România, pentru că avea dincolo o parte blestemată, nebuloasă și suspectă, care risca să se răzbune împotriva lui periodic, devastator, până la a-l obliga să ia totul de la început. Aceste resturi maghiare și transilvane, care îi vor fi imputate mereu de presa interbelică, îi vor da în permanență lui Liviu Rebreanu senzația umilitoare că nu este liber de trecut - un trecut demonizat de alții, considerat obscur și încărcat de vinovății ascunse. Remus Lunceanu trăia obsesia acestor suspiciuni, pe care
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
să-mi bat joc de ei de dragul politicului, cum n-am făcut de-a lungul anilor de când sunt președinte". Președintele a mai acuzat că liderii USL mint în cazul tragediei din Apuseni și că STS-ului nu i se poate imputa nicio vină.
STS, pe cale să devină "Departament de Telecomunicații Speciale". Ponta va numi directorul by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/32658_a_33983]
-
orice trebuință. Era îndemînatic, și doamna Ioanide îi prețuia sincer tehnica. Cu acest element minimal, Ioanide reconstitui toate fazele certei. În ziua memorabilă, sculîndu-se din pat, ochii îi căzuseră pe candelabru. Brațele acestuia erau pigmentate cu excremente de muscă. Ioanide impută că se puteau da instrucții servitoarei să curețe obiectul. Doamna Ioanide obiectase că femeia n-avusese timp. Atunci Ioanide, a cărui memorie era enormă la infinitul mic, când i se dădea o coordonată, îi aduse aminte că în repetate rânduri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dialogului, se simți în imposibilitate de a încerca întrevederea. Nu știa cum să-nceapă și i se părea absurd să-și moralizeze fata. O știa mândră și mai ales foarte sensibilă și G. Călinescu nu găsea argumentul hotărâtor. Să-i impute că se întîlnește noaptea cu un tânăr fără știrea părinților? Dar așa se începe orice dragoste, așa făcuse și el cu Elvira, și Pica ar fi putut să-i reproșeze că spionează și mai ales că ea însăși îl văzuse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a fiului ei și vorbise așa din cea mai pură ingenuitate. Pomponescu n-avea inteligență politică, totuși natura evenimentelor îi indica delicateța răspunderii în acel moment: . - Vremurile sunt neclare, nu se poate ști cât de solid este guvernul. . - Jean, îi impută madam Pomponescu-consoarta, au să-țiia toți înainte! . - N-am mai pomenit, se supără madam Pomponescu-mamă, exprimând un sentiment nu se poate mai sincer, ca un om să refuze a fi ministru. Pe Pomponescu, faptul de a fi solicitat, fie și numai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai rău decât ucigașii de părinți să se certe" el stabilește prin aceasta solidaritatea între români, făcând din fiecare un ostaș deștept al naționalității sale. [26 ianuarie 1882] ["ÎNTR-UN LUNG ARTICOL"] Într-un lung articol, prin care ni se impută nouă îndeosebi boala morală de care n-am suferit niciodată, reaua credință, " Romînul" substituie adunării proprietarilor, ținute la Iași, intenția de-a amâna la calendele grece reforma legei tocmelelor agricole. Întrebăm cu mirare cine îndreptățeste pe scriitorii organului oficios de-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
e a pretinde ca cineva să stăvilească c-un băț apele Dunării. Nu dar regimul vechi economic, grecii asupreau țara. Glasul și puterea boierilor pământeni se 'necau în acea inundație de pungași și de bandiți. Dar daca Tudor a putut imputa boierilor de un neam cu dânsul ticăloșia, adecă lipsa de energie, acest drept nu-l are foaia redijată de un grec, foaia d-lui C. A. Rosetti. Quod licet Jovi, non licet bovi. Ca Tudor s-o facă, înțelegem; ca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
22 august 1882] [""PRIN NATURA PRINCIPIILOR LOR... ""] "Prin natura principiilor lor, Conservatorii văd cu ochi răi deșteptarea economică" aceasta e cea mai nouă frază ce-o debitează "Romînul" și, ca s-o probeze, citează deviza "mulți dedesupt puțini deasupra". Ne impută asemenea că noi, vorbind de congresul economic, ne-am esprimat neîncrederea față cu Clubul comercianților din Iași. Dar oare nu contrariul e adevărat? Prin natura principiilor lor, roșii ar trebui să fie adversari ai deșteptării economice. Întâi, daca sunt consecuenți
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
li se tăgăduiește bărbăția politică, o afirmare zilnică atât de folositoare partidului roșu și marilor bărbați de stat pe cari ni-i dau urnele electorale? Împrejurarea că negustorul are un folos mai mare din libertatea negoțului nu i se poate imputa lui; sub același regim, mulțimea câștigului atârnă de instrumentul ce-l mânuim și de inteligența cu care-l mânuim. Dacă libertatea e mai folositoare unui soi de ocupațiune decât altuia, cine ce are ce zice? Cum puteți crea drepturi în contra
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și de mâncări, făceau din slugi hoți și gazde de hoți. În Boemia li se făcea îndeosebi imputarea că oriunde s așează ei slugile se abat de la calea dreaptă, hoții desfac lesne lucruri furate ș. a. m. d. Daca li se impută însă evreilor înclinarea de-a precupeți și a neguța și că nu se fac fierari sau lăcătuși, lucrul e esplicabil: ei nu iubesc nici o muncă la care se cere puțină mișcare intelectuală și poate nici n-or fi având putere
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
evreilor daca alții nu vor spune-o pentru noi. Întâi dreptul omului de-a trăi, de-a respira, de-a gândi, de-a vorbi; întîi dreptul cetățeanului, a nobilului liber în îndreptățirea sa, apoi vie evreii! Să nu ni se imputeze că pururea și pretutindenea gândim la noi și numai la noi! Nu faceți nimic. Timpul nostru vine și nu poate să lipsească! Observații escelente, de-o valoare chiar mai generală, făcea Moritz Markbreiter; el zicea între altele: Cestiunea evreilor nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
psicologică. În formă și față cu adversarii noștri un asemenea răspuns e cu totul de prisos. Când "Romînul" era în opoziție, nu cu ton sanguinic, nu din mânie momentană, ci din contra, c-o perfidie flegmatică și preconcepută i se imputa regelui sustragere de bunuri publice (Piatra Arsă), i se zicea că e un pion (fără s) în minele Prusiei, în fine, broșura d-lui baron de Hahn, actual ministru, e desigur tot ce s-a putut scrie mai veninos, atât
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
leagă de coarne, omul de limbă". Pasajul din "Romînul" prin care se promite înființarea Comisiei Mixte, primirea Austriei neriverane în ea precum și prezidenția ei perpetuă, prin care se laudă înțelepciunea guvernului de-a face la timp concesiuni nimerite și se impută opozițiunii îndărătnicie și imprudență, acel pasaj leagă de limbă și pe guvern și pe partid și pe confrați. Acel pasaj, pe care "Binele public" [î]l reproduce zi cu zi în fruntea coloanei întîi, pe care noi l-am citat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
plac, niciodată, absolut niciodată de interes. În timpul din urmă prințul s-a arătat favorabil proiectelor d-lui Brătianu sau în genere n-a făcut nici o opoziție, nici chiar în cestiunea reformei constituționale. Apoi sunt oameni d-nii de la "Romînul" când ne impută nouă în colectiv acea petiție semnată de bărbați cari au trecut de mult abizul ce-i despărțea de d. Brătianu? Cestiunea cu petiția de la Iași e asemănătoare cu aceea a Convenției comerciale. D. Boerescu era autorul ei principal, în timpi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în flagrant delict cu degetele în buzunarele altora, ci esprimă această convingere de atât timp și cu atâta stăruința încît ea a început a pătrunde până și în spirite pe deplin corecte ale unor oameni ce n-au a-și imputa nimic. Astfel un deputat, din cei mai scrupuloși în toate afacerile, ba chiar în toate nimicurile vieții sale publice și private, ne zicea într-un rând următoarele: Ce să-i faci! Natura omenească e natură omenească. În faza în care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sale în România numai scop politic n-a fost. M. E. [13 noiembrie 1888] IAR ICONARII D. Alexandru Beldiman junior ne face onoarea de a reveni asupra vestitei cestiuni a iconarilor, răspunzând la articolul publicat în "Romînia liberă". Domnia sa ne impută că am fi schimbat și terenul și obiectul în discuțiune, că am vorbit numai de icoanele bisericești - atinse de domnia sa numai în treacăt - pe când cestiunea ce i se pare importantă e răspândirea portretelor cromografice ale împăratului rusesc și a membrilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
terenul artelor în prezent și la realitate, respinge întoarcerea trecutului și orice aspirație spre viitor, spre un ideal mai bun. Dar și naturalismul reprezintă poate tablouri de fericire și părțile frumoase ale vieții? Nu, C-un exclusivism care i se impută, el se leagă numai de părțile cele mai urâte și mai lipsite de mângâiere ale civilizației, se silește a arăta pretutindenea corupția, suferința, lipsa consistenței morale omul murind într-o societate în agonie. Cât despre arta modernă, chiar daca nu se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Franța tonul fundamental al orchestrei politice îl dă generalul Boulanger. El pretinde a simți o iubire aprinsă pentru Republică, însă afirmă totodată că ea e siluită de Camere, de miniștrii, de prezident; deci cere revizuirea Constituțiunei și o Constituantă. El impută Camerelor corupțiune, dar pentru agitațiunea sa proprie nu se sfiește a recurge la ajutoarele pecuniare ale inamicilor Republicei. El promite a fi Gambetta și Bonaparte într-o persoană și-n adevăr are câte ceva comun cu ei amândoi. Ca și Gambetta
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]