5,739 matches
-
publicat În 1955 În The Economist, conform căreia munca are tendința de a ocupa timpul maxim care Îi poate fi acordat (n. red.) * Brasilia este singurul oraș din lume construit În secolul XX, după planurile arhitectului Lúcio Costa. A fost inaugurat la 12 aprilie 1960. (n. red.) Henry E. Lowood, „The Calculating Forester: Quantification, Cameral Science, and the Emergence of Scientific Forestry Management in Germany”, În Tore Frangsmyr, J.L. Heilbron și Robin E. Rider, ed., The Quantifying Spirit in the Eighteenth
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
i. s-a manifestat în filosofie, știința istoriei, pedagogie, învățământ, literatură, având ca iluștri promotori în Franța, de unde a pornit, pe Voltaire, Montesquieu, Rousseau, Diderot, D’Alembert, D’Holbach. Încununarea pe plan intelectual a muncii acestora este monumentala Enciclopedie franceză, inaugurată în 1751. Printre reprezentanții de frunte ai curentului în alte culturi se numără Kant, Lessing, Herder, Goethe, Schiller, Metastasio, Pestalozzi, Lomonosov, Radișcev, Antioh Cantemir, Benjamin Franklin. În spațiul românesc, „luminile” s-au revărsat din două părți: direct de la surse, din
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
atmosferei de altădată a Bucureștilor se vădește a fi Victor Eftimiu, în reportaje ca Busturile din Cișmigiu, Case vechi bucureștene, Grădinile Bucureștilor. Mircea Damian scrie despre E. Lovinescu, iar Petre Bellu semnează proză. Cu numărul 458/1943, Tudor Arghezi își inaugurează rubrica „Bilete de papagal”, pe care o însoțește de o notă explicativă: „Nemaiputând să apară într-o minusculă foaie deosebită, iată-le intercalate într-un nou spațiu, crâmpeie de fițuică în dâra de vânt a unui tren.” În urma publicării pamfletului
INFORMAŢIA ZILEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287551_a_288880]
-
de o parte, și echipa Constantin Vișoianu, de cealaltă. Mai apropiat de prima și de ziarul acesteia, „Uniunea română”, a publicat și la „România”, gazeta celei de-a doua. A mai trimis articole de atitudine politică la „România muncitoare” (unde inaugurează rubrica „Antologia rușinii”), „La Nation roumaine”, „Românul”, „Agora”, „Meridian”, „Lupta” ș.a. Interesul său prioritar se îndreaptă însă către jurnalismul cultural. Se ocupă, ca secretar de redacție, de apariția uneia dintre primele reviste literare din exil, „Luceafărul” (1948-1949), finanțată de generalul
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
Opera Omnia. Colaborează sistematic la „România literară” (unde din 1996 susține împreună cu Monica Lovinescu rubrica „Diagonale”), „Familia”, „Vatra”, „Viața românească”, „Echinox”, „Apostrof”, „Transilvania”, „Contrapunct”, „Orizont”, „22”, „Jurnalul literar” ș.a. Editura Humanitas începe publicarea unei serii din operele sale. Ciclul este inaugurat cu două reeditări: Fenomenul Pitești (1990, apărut la Madrid în 1981) și Românește (1991, apărut la Paris în 1964). A doua dintre ele pune în valoare talentul de polemist al autorului. În paginile cărții este etalată o scară sui-generis a
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
prin schingiuirea deținuților de către alți deținuți”. Personajele unui asemenea scenariu infernal suferă o schimbare radicală de semn: „Victima e transformată metodic în călăul semenului său”. Dintre cărțile publicate în primă ediție în țară, Dimpotrivă (1994) continuă tematic și retoric polemicile inaugurate în volumul Românește, ca și subțirimile categoriale exersate acolo: „O primă categorie [de colaboraționiști] se referă la casta retorilor, nu numai limbuți, dar și misionari, ideologi sub-dezvoltați, ascultători ai partidului, dar și sagaci de notorietate (sau de arginți) [...]. A doua
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
și estet, I. aduce în critica literară românească rafinamentul broderiei analitice executate pe suprafețe infinitezimale, în care tensiunea și dispunerea savantă a liniilor ce alcătuiesc desenul textual se îmbină cu finețea rece a inciziei logice. Început ca hermeneutică, demersul critic inaugurat de I. tinde către ceea ce autorul numește „hermenoetică” - metodă interpretativă ce încifrează înțelesul dianoetic al textului în sensuri noetice. Cartea de debut a lui I., Generația lui Neptun (1967), analizează implicațiile teoretice ale mișcării italiene neoavangardiste intitulate Grupul ’63. Eveniment
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
pentru uzul studenților, pune un deosebit accent pe mitologia germanică și pe noile orientări ale comparatisticii, urmărind circulația motivelor în spațiul cultural occidental al Evului Mediu. O sinteză a preocupărilor sale de o viață este Istoria literaturii germane (1968), care inaugurează o proiectată serie de lucrări destinate informării publicului românesc. Concentrând materia mai multor cursuri universitare, dar evitând expunerea didactică, cartea se deschide cu un capitol despre Familia limbilor și popoarelor germanice, care oferă cititorilor, într-un stil cursiv și agreabil
ISBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287624_a_288953]
-
din Moldova în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial. Datorită valorificării literare a unui grai popular foarte bogat, adeseori cel care a scris Trandafir de la Moldova a fost considerat ca făcând parte dintr-o galerie de autori inaugurată de Ion Neculce și continuată de Ion Creangă și Mihail Sadoveanu. Limbajul este într-adevăr principalul instrument al tehnicii sale narative, dar I. nu are cum să se ridice la nivelul predecesorilor. Paginile sale sunt epigonice, sărace, năpădite de clișee
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
încercare va conduce c)tre o teorie reducționist) valid). Vom fi mai temeinic convinși de deficiență reducției fie prin unul, fie prin ambele elemente care urmeaz): prin construcția unei teorii utile de tip non-reducționist, sau la nivel de sistem - obiectiv inaugurat în capitolul 5 - sau printr-o explicație a motivului pentru care eșueaz) teoriile reducționiste, o sarcin) care e mai bine s) r)mân) amânat) pan) când unele teorii f)r) dubiu sistemice vor fi examinate în capitolul care urmeaz). 3
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
la festival, 1953, Urmașii lui Roaită, 1953, În preajma lui Lenin, 1957) sunt tributare comandamentelor ideologice ale momentului, impuse de oficialitatea comunistă și servite de poet cu oarecare naivitate. Ulterior, în anii ’60, acesta își eliberează scrisul de insidiile vulgar-politizante și inaugurează o lirică de ținută, vădind talentul de a surprinde convingător universul cotidian, filtrat prin meditație și reconstituit într-o imagistică echilibrată, nespectaculoasă, ca în volumul de sonete Numai un flaut (1966). După o perioadă în care părea că se va
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
Veneția, genovezii din bazinul pontic au preluat controlul direct asupra principalelor centre comerciale ale țărmului nord-vest pontic, inclusiv gurile Dunării, prin așezările corelate de la Chilia-Licostomo, și ale Nistrului, prin Maurocastrum. Din aceste puncte cheie, genovezii, instalați acum ca dominatori, au inaugurat noi itinerarii comerciale sau, mai degrabă, le-au dat amploare maximă, pe două mari artere ale schimburilor est-vest: unul care străbătea Țara Românească și, • Ș. Papacostea, Românii în secolul al XIII-lea. Între Cruciată și Imperiul Mongol, București, 1993, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Sanudo cel Bătrân, a evidențiat chiar nevoia de a acorda prioritate apărării acestei zone, preludiu necesar al reluării acțiunii în Țara Sfântă. Intrarea în scenă a turcilor otomani, instalarea lor în Europa și expansiunea lor rapidă în Peninsula Balcanică au inaugurat era „cruciatei târzii“, în denumirea specialiștilor acestei perioade. Pe măsură ce înfruntarea s-a fixat în acest spațiu, perspectiva cruciatei la Ierusalim s-a retras tot mai mult în planul proiectelor înainte de a deveni o iluzie absolută. Din nou, cruciata în Sud-Estul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în aceste regiuni, printr-un efort conjugat, la care s-au alăturat două puteri importante catolice ale epocii - Ungaria și Polonia - a coincis cu înființarea la 1332 a Episcopiei de Milcov. La 1371, un nou Scaun episcopal catolic va fi inaugurat la Siret chiar la solicitarea expresă a lui Lațcu, domnul de atunci al Moldovei 6. Nu va trece însă mult timp pentru ca, în cu totul alte condiții politice, situația Ecleziei romane din Țara Românească și Moldova să provoace mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vechiul sistem de recrutare a domnilor și înlocuirea lui cu desemnarea directă și fără consultarea, prealabilă, a factorilor politici interni, așa cum se procedase, până atunci, a viitorilor voievozi, dintre membrii familiilor nobiliare grecești, stabilite în cartierul Fanar al Istanbulului. Măsura inaugura, așadar, o formă deosebit de restrictivă de exercitare în practica politică a suzeranității otomane, în care rolul clasei boierești autohtone în conducerea statului a fost, cu anumite excepții, admise în împrejurări deosebite, aproape anihilat. Rezultatele bătăliei de la Poltava au grăbit evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Mavrocordat, a cărui principală misiune era să asigure securitatea granițelor nordice ale Imperiului otoman, în speță, ale Moldovei. Procedeul utilizat, cu prilejul acelei numiri, a constituit, însă, preludiul modificării radicale a sistemului de numire a domnilor, ce avea să fie inaugurat, în mod formal, în anul 1711. Este vorba de faptul că factorii politici autohtoni nu au mai fost consultați și nici informați, în prealabil, în legătură cu această numire, consumată la 16 noiembrie 1709, ceea ce a constituit o mare surpriză pentru aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
imagologic, benefice contacte cu reprezentanții altor lumi și civilizații, contacte pe care normalitatea în cel mai bun caz le-ar fi amânat, dacă nu și anulat. Faptic, reamintind ceea ce am evidențiat în cuprinsul unui alt studiu 2, conflictul crimeean a inaugurat și consacrat o specie sau o îndeletnicire distinctă în cadrul jurnalismului, a gazetăriei sau presei moderne, pe aceea de corespondent de război. Deși nu era pentru prima oară în istoria războaielor când știrile de pe front și din preajmă ajungeau la îndemâna publicului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
veac XVII în Moldova înseamnă, de fapt, domnia lui Vasile Lupu, cu premisele și urmările ei, iar în Țara Românească aceea a lui Matei Basarab. Mult mai aproape de preocupările și de știința noastră, continuator al unei tradiții, deja, de cârmuire inaugurată de Radu Mihnea, pe la începutul secolului, imitat, la rândul său, de Gheorghe Ștefan și Gheorghe Duca, către sfârșitul lui, Vasile Lupu, rămâne, încă, o figură enigmatică, cu toate contribuțiile istoriografice de până acum. Perioada domniei sale coincide, precum se știe, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
două sfere de activitate. Inițiativa întreprinzătorilor evrei se va remarca prin crearea unor stabilimente industriale care introduceau pentru prima oară pe piața românească produse importate până atunci. Un astfel de caz este cel al lui Philip Birman, misit, care a inaugurat o primă fabrică de umbrele în București 21. O activitate importantă, derivată din producție și schimb, a fost aceea a intermedierilor. Și în acest caz, întâlnim inițiativa evreiască concretizată în organizarea unor birouri de intermediere la București și Iași de către
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
românești, cele mai însemnate și cu o perioadă mai lungă de apariție fiind „Voința Poporului“ (1902-1908), organ al Partidului Țărănesc Democrat, și „Apărarea Națională“ (1906-1908), tribună a Partidului Național. Pentru dezvoltarea culturală a Bucovinei benefică a fost existența Universității Francisco-Josefine, inaugurată în 1875. Ea era compusă din trei facultăți: de Teologie ortodoxă, de Drept și de Filozofie. Deși la Universitatea din Cernăuți cursurile se țineau aproape exclusiv în limba germană, aici s-au afirmat mulți oameni de știință de diverse etnii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de pe lumea aceasta o garanție negativă dar sigură a unei recunoașteri postume 118. Disprețul afișat față de succes coexista cu efortul de a transforma eșecul în refuz deliberat, convingerea superiorității personale menținându-se împotriva tuturor dezmințirilor de zi cu zi119. Romantismul inaugura astfel epoca în care arta înfrumuseța biografia: narcisismul, plăcerea de a mistifica, gustul scandalului și mai cu seamă voința explicită de a pune orice angajament estetic în slujba ideologiei 120. Estetismul afirma că totul e artă, dar, în realitate, făcea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nebun iluminat. Suferința urmașilor este, cu toate acestea, un roman cu o construcție masivă, care își propune în primul rând să surprindă dimensiunea abisală a conștiinței țăranului român, fapt mai puțin întâlnit la scriitorii realiști români. Cu Fiul secetei L. inaugurează seria romanului politic propriu-zis, amalgamând diverse formule romanești: romanul politic, bildungsromanul și chiar metaromanul. Prin prezentarea biografiei unui activist de partid, cartea vrea să ilustreze, într-un moment când acest lucru era chiar oficial oportun, anii tulburi ai „obsedantului deceniu
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
ortoepice, gramaticale ale rostirii literare românești. A fost începutul unor cercetări de profunzime, dar și de mare întindere documentară asupra particularităților de construcție a sistemului limbii române, de la fonetică și lexic la gramatică și stilistică. În octombrie 1936 L. a inaugurat la Uppsala primele cursuri de limba și cultura română, mutându-le în 1938 la Universitatea din Lund, unde timp de peste treizeci de ani a predat și a studiat, publicând numeroase studii cu tematică românească și formând o școală de romaniști
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
nu e Încă un lucru sigur. Și, În al doilea rînd, dacă am Învățat un lucru de cînd sînt măritată, e că nu trebuie să aduci În discuție subiecte cu probleme atunci cînd soțul tău e stresat că trebuie să inaugureze simultan filiale la Amsterdam și München. A fost plecat toată săptămîna și abia s-a Întors aseară, frînt. În afară de-asta, problema cu schimbatul doctorilor nu e singurul subiect delicat pe care vreau să-l abordez. Mai sînt și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
La rubrica „Documente sociale”, doctorul R. Chernbach scrie numeroase texte despre instruire și educație. Curând după lansare, odată cu numărul 5/1914, revista trece sub direcția Cercului „Gânduri bune”, anunțându-i programul și tipărind unele materiale prezentate acolo. Șezătorile cercului sunt inaugurate de conferința lui Octavian Goga, intitulată Calvarul nostru. Versurile publicate - sonete, pasteluri, poezii de dragoste ori descriptive - amintesc adesea de poezii cunoscute, semnatari fiind Const. Gh. Damaschin, V. Băltenoiu, C. Sulcină, P.Teleman, I. Neculau, Const. Asiminei, Virgil Anghelovici ș.a.
GANDURI BUNE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287153_a_288482]