2,937 matches
-
doarmă o săptămână, să tune și să fulgere, să-și ruineze sănătatea, să se distrugă, câștigând ceva derizoriu (II, p. 625). Amenințarea morții se face tot mai mult simțită o dată cu aceea a izolării în ospiciu. După ce a alunecat în mod inexplicabil în râpă, cea mereu acuzată că bate câmpii (III, p. 638) spune că simte prin fereastra deschisă un aer amar, care vine din cimitir [...] un aer uscat, fără oxigen, fad [...] care vine din altă lume (III, p. 639). Iritat de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
s-a lăsat înrâurit când de o doctrină filosofică sau de alta, când de propriile sale îndoieli (p. 36). Euripide rămâne analistul pasiunilor în chip exclusiv, pe când la Sofocle umanul se înfățișează întreg, în mărime naturală, deși respiră și ascunde inexplicabile complexități (p. 181). Ambele exegete par să treacă cu vederea calitățile ultimului mare autor tragic elin. Interesantă este confruntarea acestor opinii cu cele ale lui Aram Frenkian, profesor de limbi clasice la Universitatea din București. În Înțelesul suferinței umane la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de credință vechi sau mai evoluate : pandemonia ancestrală implicând asimilarea cu forțele profunde ale naturii a divinităților primordiale, difuze în întreaga fire, ca Afrodita din Hipolit și Dionisos din Bacantele ; antropomorfismul homeric, credința în olimpienii cu toane, simpatii și antipatii inexplicabile ; divinizarea unui element cosmic, identificarea lui Zeus cu Eterul, spațiu intermediar între cer și pământ, dar și cu Rațiunea cosmică ; scepticismul în guvernarea dreaptă a vieții de către zei, negarea existenței divine sau punerea în discuție a înțelepciunii celor de sus
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
împreunare, în care voluptate și interese de stat se împletesc în pace și onor. S-au întors târziu, pe drum. Inutil să coboare pe plajă, ora misterului anadyomene trecuse de mult. De altminteri, izbutise, credea el, să dezlege partea de inexplicabil. Frumoasa era, fără îndoială, fiica doamnei Segal, infirmiera care dormea la etaj în nopțile când nu era de gardă. Avea cu siguranță niște frumoase plete roșcate, de unde reflexul de foc din ferestre. Iată, deci, o roșcată în minus, nimic mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
puternic pe altul? Insista asupra acestei neputințe de a înțelege, ca și când ceea ce trăia ar fi fost o dramă a inteligenței, și făcea apel la judecata și clarviziunea lui de poet s-o ajute. Într-un cuvânt, îi cerea să explice inexplicabilul și să hotărască ce e de făcut, căci, obligatoriu, trebuia făcut ceva! După această scrisoare, continuă bineînțeles să-i scrie zilnic, ca și până atunci. Îi aducea aminte de iubirea lor, de Leningradul lor unde, în unele nopți albe, auzeau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mi-a adresat un ,,salut’’ m-a întrebat într-un fel foarte ciudat: Ce faci? Vin de la masă...m-am săturat...stau lângă calorifer să-l încălzesc! Mă odihnesc, domn' director! M-a bătut pe umăr și mi-a răspuns inexplicabil de liniștit: Foarte bine, mergi în salon și odihnește-te, dacă te-ai săturat...! Nu sunt sigur că a înțeles sensul lui ,,săturat’’ ori poate l-a trecut cu vederea. A mers mai departe cu pași grăbiți. Eu, fericit sau
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ajung la apogeu după cîteva minute și care sînt însoțite de simptomele și temerile descrise mai devreme în acest capitol. Criteriile de analiză pentru agorafobia cu tulburare de panică diferă însă în amănunt. ICD-10 urmează tradiționala descriere a unei frici inexplicabile de aglomerație, de spații publice, de a călători singur sau chiar de a fi departe de casă, însoțită de simptome de anxietate, care se declanșează atunci cînd subiectul se gîndește la o astfel de situație. DSM-IV este mai precis în
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
când la dreapta, când la stânga, probabil în căutarea norocului. Și sunt unii creștini care li se aseamănă. Și nu este vorba nicidecum de pătimiri dureroase, și prin urmare meritorii, pentru a evita rele mai mari; nu, este vorba de tăceri inexplicabile, de consimțiri compromițătoare, de cuvinte și de gesturi care au un iz de complicitate, de dăruire capitulată, care determină situații de atmosferă echivocă în care adevărul este expus naufragiului, iar conștiințele, care așteaptă lumină, ajung să se găsească în dificultatea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ajung să se găsească în dificultatea întunericului. Să mai spună cineva că Biserica nu se străduiește să dea de înțeles, prin atitudinea ei, că «nu putem!» De asemenea, există și situații mult mai vaste pe care le-am putea numi inexplicabile, dar care în final nu ne ajută cu nimic, ba chiar ne fac rău. Este vorba despre atitudinile de neîncredere morală față de curentele de idei nesănătoase, dar cu niște atitudini puțin prea rezervate, astfel încât pentru mulțime devin greu de înțeles
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a întâmplat este destul de limpede. De ce anume s-a întâmplat e cel mai mare mister dintre toate.” Carl Sagan Ceea ce cunoaștem e finit, ceea ce nu cunoaștem e infinit; intelecual vorbind, ne aflăm pe o insuliță în mijlocul oceanului fără margini al inexplicabilului. Misiunea fiecărei generații este să lărgească puțin uscatul.” T. H. Huxley Cuvânt înainte Nu cu mult timp în urmă, la Editura Humanitas a apărut traducerea unei cărți scrisă de un autor celebru pentru popularizarea științei, specialist în domeniul fizicii, dar
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
cărții mele prime în '82, după patru zile petrecute la Iași, la lansarea bunului meu Lucian Vasiliu acolo împreună cu mulți alți prieteni minunați aseară am fost la P. Neamț pentru a pune la punct niște lucruri. Din motive cu totul inexplicabile, [D] a lansat peste tot pe aici tot felul de calomnii la adresa mea! Și trebuia să clarific de față cu cei cărora afirma că le-aș fi făcut "declarații" aberante această stare de lucruri. Cu d-l Ulici, mai întîi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
o epifanie care trebuie menținută (sînteți tare frumoși amîndoi; poate nu veți fugi unul de altul!); la Iași am înțeles că o mînă de suflet este, de fapt, un templu. Siguranța că nu scriu porcării, chiar dacă sîntem măcinați de o inexplicabilă grabă, mă aducea cu gîndul indiferenței pentru ce se va spune despre poezia mea. Dar cred că-mi place să fiu "jumulit", să pun probleme auditoriului. Cînd se va face vară voi reveni. În primul rînd de dragul tău. Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
1981 Bună, Lucian! E sîmbătă, 4 iulie, ora 19 și ceva. Pe la 16 am primit cuvintele tale. Veneam la Iași, cred, dacă ar fi și sosit ieri cuvintele tale. L-ai pus la poștă, plicul, pe 29. Dar a venit inexplicabil de greu. Și eu am fost mirat de măsura cu F.F. (Fără Frecvență n. red.) la Iași și Cluj. Ar fi fost totul în regulă dacă nu ajungeam la marasm în iunie, dacă nu m-aș fi trezit cu nervii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
preajma pensionării. Drumurile mele în Sud au fost frumoase, chiar dacă nu mi le-am ales de unul singur uneori. Chiar escapada cu "Suplimentul" mi-a plăcut, deși nu toți compagnonii mi-erau dulci, iar Carolina Ilica a excelat într-o inexplicabilă frigiditate cuvintelnică. Am și scris despre Deltă, despre Canal. Mărturisesc că ceea ce am scris nu erau ipocrizii. Numai că cine știe ce-or fi publicat, tăiat sau adăugat?! N-am citit. Pentru că nu mai sînt abonat la nimic. Îmi vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nu știa Încotro s-o apuce. Așa Îl Întâlni Simeon pe străzile Bizanțului, căscând gura la minunile unei lumi pe care n-o crezuse aievea, ca un dulău ciobănesc uriaș care s-a pierdut de turmă. Mânat de o simpatie inexplicabilă, poate fiindcă și el era un străin În această parte a lumii, Simeon Îl luase acasă, Îl hrănise și-i ceruse Îngăduință meșterului Tzamblakis să-l adăpostească acolo. „Pune-i ciocanul În mână, să cioplească și el cât de cât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zilei, m-am ridicat copăcel și am plecat! Fără să mă mai întorc... 70 de ani, când am pășit sub "arcul triumfal" al cetățeniei de onoare! Nu mă desțărasem, mă aflam tot în Țara Zarandului, la Brad, dar la Băița inexplicabil n-am mai călcat. A fost Atlantida mea... Ca literator, de inspirație aproape exclusiv citadină, m-am îndatorat de asemenea foarte puțin toposului baștinei, fiorului tragic al istoriei moțești sau vieții băieșilor din "Băile" și "Băițele" patrulaterului aurifer Brad, Abrud
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tre‑ buie amânată la miezul nopții. A.M.P. : Emanuel Valeriu, care era directorul general al Televiziunii. V.A. : Da, iar RĂzvan era președintele Radio-Televiziunii. A.M.P. : Și Emanuel Valeriu, care colaborase o perioadă la Europa Liberă, deci atitudinea lui este inexplicabilă. V.A. : Interesant este că a doua zi, deși emisiunea a fost dată la 12 noaptea, a venit un punct de vedere, un drept la replică din partea FSN-ului, semnat de Adrian NĂstase, care era purtătorul de cuvânt al FSN
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
epistolar comparabil în cazul lui Eliade atât ca dimensiuni, cât și ca substanță. Și totuși, din fericire, acest fapt s-a întâmplat. Mai mult, ar fi putut fi anticipat, dacă versiunea publicată a jurnalului lui Eliade nu suporta multiple, uneori inexplicabile obturări. Căci iată ce scria Eliade în 1953, într-un fragment de jurnal premonitoriu și parțial adresat tuturor celor pe care la acea dată nu și-i putea închipui încă, dar la care se va gândi mai precis treizeci de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și alții ca ei) nu trebuie considerate ca o reprezentare autentică a gândirii mele.Ț Admir pe cei care scriu o scrisoare cu aceeași grijă cu care își redactează cărțile. Dar eu nu am timp de așa ceva”2. În mod inexplicabil, tocmai acest pasaj 3, mai ales paranteza, unde nu întâmplător Stig Wikander este enumerat după Raffaele Pettazzoni, a fost expurgat din versiunile franceză și română ale Jurnalului lui Eliade. Însemnarea datează dintr-o perioadă în care, dacă Eliade coresponda cu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o istorie „ariană” a creștinismului cum este Mithra, Zoroastre et la préhistoire aryenne du christianisme (Paris, 1935) a lui Charles Autran să se bucure de suficientă popularitate 3. Fascinația pentru Zoroastru, convertit în mediile științifice în atracția irezistibilă și uneori inexplicabilă față de Iranul pre-islamic și orizonturile sale religioase, în primul rând pentru că foarte arhaice, va conduce treptat și la abuzive ipoteze pan-iraniste, îmbrățișate de așa-numita religionsgeschichtliche Schule, a căror relevanță în decorul nazistei Glaubensbewegung, cu un puternic impact universitar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o istorie a „arianismului” în Europa, la care acesta din urmă lucra și pe care nu a publicat-o niciodată 3. S-ar fi numit Romantismul arian (Den ariska romantiken), iar butada lui Mallarmé se regăsește citată aici. Opțiune parțial inexplicabilă din partea lui Eliade, pentru că în egală măsură ar fi putut aminti interpretarea gnostică a lui Wikander la două dintre filmele lui Ingmar Bergman (Ansiktet și Persona), articol care a circulat de altfel și într-o versiune engleză 4, sau comparația
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
apelor, fecundității și focului 6. Am discutat despre Anaitis ca divinitate a focului în cartea mea despre preoții focului și intenționez să revin curând asupra comparației Anaitis-Vesta, care poate fi împinsă chiar mai departe. Identitatea lor este completă și rămâne inexplicabilă dacă indo-europenii nu au cunoscut o Zeiță-Mamă ca una dintre divinitățile lor principale. Aș fi foarte bucuros să discut aceste probleme cu dvs. personal; am de gând să vin la Paris peste câteva luni și aș fi fericit să fac
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și cu mine, la Nisa, întrucât frigul întârzie vindecarea mea completă. (Încă nu se știe exact ce am! Un fel de sciatică reumatică, sau viceversa! Important este că durerile au încetat cu injecții, deși starea mea de slăbiciune rămâne încă inexplicabilă...) Pentru moment, nici vorbă de travaliu literar. Aveam în pregătire un mic eseu despre simbolismul magico-religios, pe care trebuie să-l termin înainte de a mă reîntoarce la un lucru mai serios. Mă gândeam să reunesc câteva studii deja publicate: Le
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Iar eu simt că întineresc cu douăzeci de ani". E varianta luptătorului, cînd știi că euforia luptei, deși te simți copleșit de forța strivitoare a adversarului, te întărește, te umple de încredere, îți dă sens, se revarsă peste tine o inexplicabilă și cotropitoare veselie. Soluția aceasta, firește, presupune o tărie de caracter excepțională, o concepție militară a vieții, o formidabilă îndîrjire morală a trupului, o voință de oțel înnobilat și o sănătate spirituală adamantină. E probabil că presupune și un duh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să le poată da mai ușor la o parte, pentru o judecată clară, spera el, o judecată care nu a venit de fapt niciodată, pentru că nu există putere a rațiunii atunci când sufletul unui om geme și dansează de o bucurie inexplicabilă, când pielea toată i se face ace și-l înțeapă până la măduvă, iar un fior cald învăluie mintea și stomacul, amorțindu-le, ca pe ale unui îndrăgostit. A reușit până la urmă să ațipească aproape un ceas, dar și acesta întrerupt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]