3,018 matches
-
35, dinainte". Deși anii '50 i-au marcat despărțirea de suprarealism, Tanning a continuat să-și reinventeze, în forme ce au inclus, treptat, și sculptura, dialectul minor, primitiv și pur, întins peste ariile neliniștii din abisul interior: copilăria și pierderea inocenței, descoperirea corpului și a sexualității, solitudinea inexorabilă, revărsarea vieții banale în ireal, revelate, fiecare, în frânturi de coșmar, în fetișuri bizare și amintiri grotești, proliferând liber, sub amprenta întunecată a unei sensibilități gotice. Romanul Abisul: un weekend este versantul narativ
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
2008: 302), cliticizarea pronumelor în dativ este posibilă în cazul adjectivelor ergative cu regim de dativ (a), dar nu și pentru cele inergative (b): (a) Marie lui est sympathique 'Maria îi e simpatică' Cette innocence lui rend sympathique Marie ' Această inocență i-o face simpatică pe Maria' Tout nouveau mensonge lui est impossible 'Orice nouă minciună (îi) este imposibilă' La situation actuelle lui rend impossible tout nouveau mensonge ' Situația actuală (îi) face imposibilă orice nouă minciună' La situation actuelle lui est
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lui, e viața, realitatea. Firav sub raportul invenției epice, romanul lui Theodor Codreanu reține atenția prin "sofistica" sa, prin ținuta intelectuală. Autorul e deprins cu meditația, are exercițiul dialecticii, și, în ansamblu, un simț lingvistic just. El greșește însă, cu inocență, atunci când acordă unora dintre personaje o elevație care depășește statutul lor social și profesional. În Marele zid, care e o apariție onorabilă, eseistul se evidențiază, adeseori, mai bine decât romancierul. "Ateneu", nr. 1, martie 1982 Mioara BAHNA Theodor Codreanu: "Marele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
îi mărturisește ziaristului că el însuși a încercat să meargă pe o cale diferită, să dea gir principiilor sale, ipostază din care a remarcat că, în asemenea context, drumul "cinstei" ar fi fost o cărăruie a naivității. În acest context, inocența varvarienilor, coroborată dacă nu cu ostilitatea, măcar cu oarecare reticență față de nou, nu din respect neapărat față de tradiție, de orice fel, ci din comoditate, constituie câteva dintre simptomele unei adevărate maladii cu manifestări ciclice, referirea la anul1984, deloc întâmplătoare, trimițând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
formalismului 10. Criticul opunea acestor primejdii culturale o posibilă perspectivă "transmodernistă", ale cărei semne le identifica deja în revalorificarea poeziei lui Ion Barbu, iar la contemporani în lirica recuperatoare de sacru a lui Adrian Popescu sau în lirica recuperatoare de inocență din primele volume ale lui Mircea Dinescu (...) Din păcate, tentativa lui Radu Enescu a rămas fără urmări și nici el n-a mai insistat pe calea noului concept fiindcă nu-i sosise vremea" (p. 147). Theodor Codreanu invocă un termen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1988) în care a văzut "centrul spiritualității românești celei mai înalte". Autorii români (pomeniți deja) sau străini (Martin Heidegger, Umberto Eco, John Zerzan, Ziauddin Sardar, Raymond Ruyer) se unesc într-un front comun spre întoarcerea omului la sacru, pentru recuperarea inocenței pierdute, a spiritului de toleranță și iubire necondiționată față de oameni și Dumnezeu. În viziunea autorului acestei cărți, convins că e soluția optimă, "transmodernul vine la timp spre a salva tradiția și postmodernismul, conciliind cele două antiteze monstruoase într-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
manifestării identității naționale prin multiculturalismul de import realizat de celebra, de acum, generație '80, este, pentru autor, o intenție de mankurtizare a culturii române. În asemenea condiții, "transmodernismul, cu tensiunea contradicțională recuperatoare de armonie, este menit a reda omului contemporan inocența pierdută și parodiată de antropocentrismul postmodernist" (p. 223). "Aisberg", Brașov Cluj-Napoca Baia Mare, 2006 [aisberg.8k.ro]12. Amalia VOICU Transmodernismul sau viitorul recent al postmodernismului Pentru a respecta inițial viziunea autorului asupra propriei cărți (Theodor Codreanu, Transmodernismul, Iași), vom prelua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
apoplectic, înjurând „situațiunea“: gropile din drum, moravurile șoferilor autohtoni, căldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, módele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, dema gogia, corupția, bezmeticia tranziției. Abia dacă mai înregistrez desenul amețitor al câte unei siluete feminine, inocența vreunui surâs, farmecul tăcut al câte unui colț de stradă. Am ajuns să mă comport ca și cum Hrebenciuc și Cozmâncă, Sechelariu și Vanghelie, Ciorbea și Mihaela Tatu, Andreea Marin și Adrian Năstase, Constantinescu și Agathon, Talpeș și Garcea ar exista cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în termeni, după mine, apocaliptici: bei, la trezire, un litru și jumătate de lichid, după care înghiți patru mere, două pere, trei portocale, patru kiwi și două banane! Nu pot decât să anticipez o devastatoare colită. Și să întreb, cu inocența copilă riei: de ce? Ce vor să facă toți acești experți cu prețiosul timp câștigat prin autoflagelare alimentară? În cel mai bun caz, o să trăiască mult numărându-și merele matinale. La sfârșitul unui film documentar despre dietă, am văzut, cândva, un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care au precedat, și, recurgând la citate semnificative din operă, evidențierea faptului că bineștiutul univers de inspirație ipoteșteană e mult mai cuprinzător decât este acceptat îndeobște. Ipoteștii reprezintă locul dominant al imaginii întâiei iubiri; asocierea între sentimentul consumat în deplină inocență și durerea provocată de moartea prematură a iubitei, ce marchează profund și iremediabil nu doar biografia eminesciană, ci opera în întregul ei, este menit să reliefeze pregnant acest adevăr. Partea ultimă a lucrării propune o viziune sintetizatoare a celor susținute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
numai copilăria este aceea care ține în propria-i substanță covorul fermecat al tuturor viselor vieții. Cum de la copilărie începe totul, ea este singura care-și revarsă asupra maturității (câteodată împotriva voinței individului) cuminecătura ondulatorie, unda binefăcătoare a sincerității și inocenței inventive. De aici a pornit și Eminescu. A tânjit la copilărie până la finalul scurtului său timp al trecerii prin lume; înaintea morții ar fi vrut să audă, cu gândul curat al poetului-copil, cântându-se Lumină lină, ca la Agafton, schitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cel cald/ Și vișini cu crengi grele de boabe-ntunecoase/ Și lanțul ce se mișcă în valuri de smarald 73. Satul e atemporal spune Lucian Blaga el s-a păstrat în toată curățenia sa, iar copilul Mihai, purtându-și aceeași inocență naturală, a intrat cu el într-o consonanță veșnică: La sat copilăria e o vârstă autonomă, care înflorește pentru sine74, la fel ca viața săteanului adult. Într-un fel, copilul și satul său se unesc prin aceeași credință în Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o oră de iubire 157. În prima atitudine, era o simplă imitație nevinovată de copil, în a doua, credința că fata întâlnită în paradisul ipoteștean îi va fi destinată pentru tot restul vieții. Transpus în operă, acest episod conservă întreagă inocența lor adamică: Nici unul din ei nu știe încă ce-nsemnează iubirea... ei se iubesc fără s-o știe... formele sunt virgine și necoapte... în espresia feței am pus duioșie și nu pasiune, este un idil liniștit și candid între doi oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se adaugă celor de mai înainte asemănător tehnicii impresioniste chipurile celor apropiați: frații, părinții și, mai rar, ale rudelor apropiate. Am arătat că Eminescu părăsește atmosfera târgului botoșănean cu forfota lui timid citadină într-o perioadă a vieții în care inocența proprie copilăriei încă dăinuie întreagă. Dar, destul de curând, curiozitatea nu-i rămâne la un stadiu infantil; dorința de a cunoaște nu mai "traduce" dorința de repere spațiale, ci pe aceea a devenirii întru creație. Memoria nu mai este memoria afectivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
albă ca tăiată-n marmură și cu niște ochi albaștri mari sub mari sprâncene și gene lungi negre. Ochii cei albaștri ai copilului erau așa de străluciți, de un colorit atât de limpede și senin, încât păreau că privesc cu inocența, cu dulceața lor mai femeiască asupra spectatorului. Cu toate că acel portret înfățișa un chip îmbrăcat bărbătește, însă mâinile cele dulci, mici, albe, trăsăturile feței de o paloare delicată, umedă, strălucită, moale, ochii de o adâncime nespusă, fruntea uscată și femeiește-mică, părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
88 spune George Gană în volumul citat. Acesta e și sensul afirmației poetului: Menirea vieții tale este să te cauți pe tine însuți 89. Odată cu melancolia, eul se retrage în sine declanșând un sentiment al stării metafizice existențiale, în căutarea inocenței copilăriei. Rugăciune 90 aduce aminte de ipostaza imitativ-religioasă a copilului, când propria imaginație se topea în credință și îi asimila datele fără vreun hiatus. În laboratorul poetic al maturității, poetul o actualizează cu simplitate, încât cu greu se poate diferenția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aminte de ipostaza imitativ-religioasă a copilului, când propria imaginație se topea în credință și îi asimila datele fără vreun hiatus. În laboratorul poetic al maturității, poetul o actualizează cu simplitate, încât cu greu se poate diferenția între misterul trecut al inocenței și recompunerea prezentului. Poemul Răsai asupra mea...91 reia motivul rugăciunii prin care se speră obținerea liniștii interioare: redă-mi credința [...]/ Ca-n visul meu ceresc de-odinioară. Revenind la Eros, se dezvăluie și constanta unei alte teme majore, aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la moarte, n-a avut succes. Nici Hrușciov n-a voit să se amestece: "e treaba voastră, a românilor, voi s-o rezolvați, nu noi o rezolvăm." Întrebat, la anchetă, dacă "dumneata ai schingiuit?", sinistrul colonel Șoltuțiu a ripostat cu inocență: "la mine veneau gata schingiuiți." Adevăratul tir era însă îndreptat către Al. Drăghici. Ca răsplată pentru că a acceptat să se pensioneze, retrăgându-se din toate funcțiile de partid, i s-a dat casa pe care și-a ales-o (și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
S-au împăunat destui viteji după război, s-au publicat jurnale trucate, s-au confecționat și eroi din carton presat, avizi de privilegii și recompense dar toate astea n-au cum să disloce, din raftul prim al interesului, suferința autentică, inocența maculată, curajul vizionar. Soljenițân observa că " Adevărul este totdeauna mai sfios; el tace, în fața presiunii indolente a minciunii." Legic, până la urmă, iese la lumină. Două cărți de excepție, apărute recent, se constituie în adevărate revelații: "Martiraj în Bărăgan", de Vasile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de aceleași ritmuri ca și a plantelor sau a animalelor; nopțile lor sunt pline de ceruri înstelate, gândurile lor sunt suspendate între visările despre aștri și cântecul greierilor din ierburi. E o concepție despre viață, aceasta, profundă și plină de inocență. Război Totuși, aici simt zilnic în jur prezența concretă a morții: o ating fizic ca pe o bucată de pâine pe care o țin în mână de câte ori mănânc. Din fiecare lucru ce se-ntâmplă la Tomis mustește adânc o presimțire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
moarte a omului care, până la urmă, are curajul să ignore toți zeii artificiali. Unicul care rămâne viu și foarte prezent, în memoria acestui popor, e Dionysos. Hierodulă Comportamentul erotic al Aiei a fost o autentică surpriză, o adevărată revelație de inocență și de puritate pe care nu le mai întâlnisem la nici o altă femeie. Fiecare gest al ei e plin de candoare și-i trădează simultan neliniștile, teama timidă de a nu fi ignorată de privirea mea. Nu se dezbracă niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
știam, pe atunci, că iubirea fizică se traduce într-o asemenea plăcere lascivă. La drept vorbind, nici nu știam că aceea era iubire. Gesturile mele fuseseră instinctive și mă bucurasem de ele cu inconștiența vârstei mele fragede. Trăisem clipa cu inocență. Ea însă mi-a dat impresia că era mult mai puțin inocentă. Aș fi vrut să continui să mă joc în felul acela și n-aș fi dorit să mai încetez deloc, dar, în acel moment, ea s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tatăl meu nu s-a putut aduna, s-a refulat în alcool și atunci am fost forțată să devin cap de familie. Din clipa aceea nu am mai fost copil, chiar dacă afișez constant o fire jucăușă și veselă, în fapt inocența mea a dispărut când primul doctor a consultat-o pe mama. Aveam un déjà-vu, cu efecte de o amploare mult mai mare. În clasa a VIII-a, mama mea a intrat într-o comă diabetică, unica persoană pe care o
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Justificarea Comandamentului Armatei Britanice în Irlanda de Nord a fost aceea că asupra soldaților s-ar fi tras, afirmație care nu a fost confirmată de nici o altă sursă independența. Această Duminică Sangerosă a provocat manifestații furioase în întreaga Irlanda. La funeraliile victimelor inocențe a participat și primul ministru irlandez, Jack Lynch, iar acea zi, de 3 februarie 1972, a fost decretată zi de doliu național. O mare manifestație organizată în fața ambasadei britanice din Dublin a atras treizeci de mii de persoane, care au
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
sigură acasă, totul are un farmec miniatural și o grație infantilă: și fata, plănuindu-și răspunsul de trimis feciorului dăscăliței, „umblă” - cum o vede naratorul - „cu lumina-i de gânduri în ochi”. Sunt necesarele momente de „respirație”, care refac, mulțumită inocenței, umorului și prospețimii din ele, rezonanța intensă, de profunzime, a dominantei grave, sugerată concentrat, fără încărcare retorică. La rândul ei, protagonista romanului, absorbită mereu, cum pare, în toate câte are de făcut, nici ea nu-și diluează trăirile interioare discursivizându-le
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]