8,706 matches
-
ceva - respectiv, că mă aflu sub o acuzație, așa excentrică și aberantă cum era - m-a liniștit oarecum. E un fel de a spune „liniștit”, dar măcar aveam habar pe ce picior dansez, și asta mi-a dat ceva curaj. Inșii nu erau niște handicapați, așa că mi se părea doar o chestiune de timp să se convingă că sunt nevinovat. Ipoteza că ar fi folosit asasinarea doctorului Wagner ca pretext pentru a mă incrimina s-a eliminat de la sine: dacă voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi deveniseși simpatic Înainte de a te cunoaște și, pentru că n-aveam Încredere că, odată Încăput pe mâna altcuiva de aici, ai mai fi ajuns teafăr la destinație, m-am autopropus și am insistat să te preiau eu. Nu ești singurul ins din lume bântuit de suspiciuni. Poate nu te amenința nici un pericol, dar mai știi?! Eram mult prea curios să te cunosc pentru a-mi permite să risc. Și știi de unde provenea interesul meu pentru persoana marelui Adam Adam? N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu este decât un construct lingvistic exterior realității asupra căreia se exercită și că gândirea lumii nu-i totuna cu cunoașterea ei... - Roger, iartă-mă, e o Întrebare tâmpită, dar tu ești chiar fizician? Știi cam prea multe pentru un ins care, În mod normal, n-a avut tangență cu umanioarele. Și, cu toate astea, te miști lejer În mitologie, artă, istorie, citezi din Winckelman, din Voltaire... Mă complexezi, zău, și te rog să mă crezi: chestia asta nu mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sub formă de informații la dispoziția Centrului. Sursa principală o reprezenta internetul, dar monitorizarea nu se limita la el, după cum mi-a precizat șeful sectorului, un italian după nume, Valentino Negrinni. Se mai primeau date și pe alte căi, Însă insul nu s-a arătat prea generos cu detaliile, În sensul că a schimbat vorba brusc, ca-n proverbul etrusc. Noroc că nu toată lumea de pe-acolo suferea de secretomanie cronică, așa că mi-a trebuit puțin timp să am confirmarea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
siluete care au trecut fugitiv prin dreptul firidei În care ne țineam respirația, una era a lui Zoran - alura longilină și mersul puțin legănat nu lăsau loc de confuzie. A doua umbră Îmi era necunoscută. Aparținea, În orice caz, unui ins scund, vânjos, cu umeri largi și părul vâlvoi. Eva mi-a făcut semn și, cu imensă precauție, am ieșit din ascunziș, făcând cei câțiva pași care ne despărțeau de intrarea În firidă. Dacă cei doi s-ar fi Întors brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
exact, cinci sute douăzeci și opt de mii, dacă punem la socoteală și indemnizația dumitale.” Îl Întreabă de ce inventase joaca asta dementă și care era sensul ei. „Mă amuză să observ din afară mistica jocului confruntat cu propria imanență”, a spus sibilinic insul. Insistă: nu-i e teamă că se va ruina perseverând În provocarea diabolică a destinului? „Imposibil, a surâs excentricul, sunt prea bogat pentru asta.” A vrut să-i spună că și alții fuseseră cândva la fel de bogați și că poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
comunică glacial că este concediat și că, din momentul respectiv, Înțelegerea cade, Întrucât una dintre părți i-a Încălcat prevederile. „Dumneata ai fost angajat să pierzi, nu să câștigi; prin urmare...” Până ca Nicolae Corbu să-și revină din uluială, insul a scos dintr-un sertar un teanc de bancnote și i l-a Înmânat: „Ai aici un bonus de cincizeci de mii de franci pentru modul exemplar În care te-ai comportat pe durata contractului”, i-a spus și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
simplu, iritată că trebuie să enunțe explicit ceva ce ținea de evidența cea mai elementară. - Zoran vrea să fie stăpânul lumii, asta-i tot, a spus ea cu dispreț câtuși de puțin mascat. Controlul istoriei, manevrarea evenimentelor - vorbe, vorbe, vorbe. Insul se visează marele guzgan, șeful suprem, alfa și omega. Nu raporturile dintre pământeni și Ceilalți Îl preocupă - acesta este pretextul, acoperirea. Miza reală o reprezintă schimbarea funcției și a menirii Centrului. De la Începuturi, rolul lui a fost să vegheze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cutume pe care existența socializată l-a transformat Într-o realitate de la sine Înțeleasă și acceptată ca firească, Într-un datum asupra căruia nimeni nu-și mai pune Întrebări, se vede cu ochiul liber cât de ridicol este ca un ins, oricine ar fi el, să se proclame stăpân pe o bucată din planeta pe care trăiește, atât cât trăiește, un număr oarecare de ani, foarte puțini, Înfiorător de puțini În raport cu durata pământului pe care și-l revendică drept al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
manuscrise - folosesc termenul În sens larg, unele texte erau dactilografiate, altele printate - se numărau cu miile, erau zeci de mii de pagini nepublicate, ajunse acolo prin nu știu ce mister, o bibliotecă Întreagă de cărți necunoscute decât autorilor lor și, probabil, câtorva inși din Centru... le priveam consternat și debusolat, nu eram capabil să articulez o frază, și atunci a intervenit Eveline cu nonșalanța ei cinică, amintindu-mi de Maria a doua, femeia pe care am iubit-o cel mai mult, detestând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fără rost pe poteci iluzorii, presărate cu litere Îmbârligate... Hopa! Ia stai puțin, m-a luminat subit o idee. Litere... De ce litere? De ce corpurile de rafturi nu fuseseră, de exemplu, numerotate cu cifre de la unu la șapte? Dacă pui zece inși să ordoneze termenii unei mulțimi, nouă dintre ei aleg cifrele, numerotarea - e mai comod, mai clar, mai ușor de vehiculat, mai puțin creator de confuzii. Americanii, popor tânăr, elementar și pragmatic prin excelență, au tăiat nodul gordian În materie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este biroul? L-am găsit fără dificultăți, era chiar lângă intrare. Directorul - scund, uscățiv, cu un Început convingător de chelie și o figură ascetică de preot indian, un fel de Gandhi cu halat alb - mi l-a prezentat pe celălalt ins aflat În cameră, medicul curant al profesorului: masiv, cu un aer sportiv totuși, respirând o siguranță de sine bine temperată de doi imenși ochi verzi. De la ei am aflat că, din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, taxiul care, În urmă cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe ceafă; zărindu-l pe hangiu, se duse cu pași mari spre el, îl apucă de umeri și-l sărută apăsat de trei ori pe obraji, strigând: — Am venit, pane Macek! — Mă bucur, mă bucur! - rânji hangiul, turnând în pahare. Insul mai înalt se întoarse spre ai săi și deschise gura să scoată și el un chiot, dar dădu cu ochii de cei doi călugări. — Stoooi! - răcni el în loc să chiuiască. Ceilalți se potoliră ca prin farmec. Insul înalt își scoase șapca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
hangiul, turnând în pahare. Insul mai înalt se întoarse spre ai săi și deschise gura să scoată și el un chiot, dar dădu cu ochii de cei doi călugări. — Stoooi! - răcni el în loc să chiuiască. Ceilalți se potoliră ca prin farmec. Insul înalt își scoase șapca, veni spre Metodiu, îngenunche și spuse cu sfială: — Blagoslovește, părinte, un biet păcătos. Fii binecuvântat, fiule - zise Metodiu, făcând deasupra părului roșcovan semnul crucii. — în linie, adunarea! - făcu cu glas scăzut roșcovanul către tovarășii lui. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să ai o gondolă ca să fii cineva. Veneția era, dimpotrivă, un oraș al muncii în care chiar dacă aveai o gondolă, nu erai nimic. între orele 11-12 dimineața, compoziția celor care circulau pe canale se schimba simțitor. Apăreau acum, proaspăt rași, inșii fără ocupație, marchizii, conții, viconții, ducii, cerșetorii, mateloții fără vreun membru, pierdut în luptele cu turcii, chiorii, hoții de buzunare și pictorii la minut. în jurul prânzului apărea însăși maiestuoasa gondolă a Dogelui care mergea pe canal în zig-zag, stârnind admirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Desigur, o împrejurare trecătoare; dar dacă tot o trăim, rugăm măritul Cetitor să ne îngăduie a părăsi pentru o clipă firul întâmplărilor și să ne lase să vorbim puțin despre noi, cei care depanăm acest fir. în total suntem patru inși care povestim. Fiecare din noi se ocupă de o anumită parte a poveștii. Unul răspunde de acțiune, de epic, cum s-ar zice, altul de dialoguri, al treilea de descrieri, iar al patrulea de schițarea, conturarea și, atunci când povestea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Pantofii lui sînt ca două pîini negre, uscate. Își Întretaie drumul cu alții care vin din sens opus Încărcați cu plase pline de morcovi și gogoșari, cu funii de usturoi spînzurate pe umeri, cocîrjați sub sacii cu varză. El e insul fără sacoșă. El e cel care se uită la lucruri fără să le rîvnească, fără să le atingă. E cel În care lumea intră nechemată, de bunăvoie. El nu e un estet. El are cerul. Noi doi n-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
redactor de editură. Eu mi-l imaginam profesor, influențat probabil de comparația cu Emil Jannings din Îngerul albastru după romanul Profesorul Unrat de Heinrich Mann. 6. Complexat. Timid. Umil. Ascunzîndu-și cu obstinație orice trăsătură care l-ar putea distinge. Este insul banal și corect prin excelență. Punctual și disciplinat, ducînd o existență fără perspective Între cei doi poli ai vieții diurne: serviciul și casa. Un ins care nu are nopți. Nopțile lui aparțin exclusiv somnului. Poartă În el o frică veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
6. Complexat. Timid. Umil. Ascunzîndu-și cu obstinație orice trăsătură care l-ar putea distinge. Este insul banal și corect prin excelență. Punctual și disciplinat, ducînd o existență fără perspective Între cei doi poli ai vieții diurne: serviciul și casa. Un ins care nu are nopți. Nopțile lui aparțin exclusiv somnului. Poartă În el o frică veche, o psihologie de ghettou. Se teme să nu atragă atenția, să nu creeze suspiciuni, să nu lezeze orgolii. Această frică cronică i-a anihilat orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
s-a hotărît Marcel Feher să-și schimbe numele În Albu; În textul pe care l-am parcurs, personajul Doamna E. face supoziția că și bunicul care s-ar fi numit Weiss procedase probabil la fel. Ne aflăm În fața unui ins, care trăiește la modul tragic destinul minoritarului a cărui origine etnică - destul de incertă - este sursa unor permanente frustrări. Albu nu e un revoltat, el nu are nici forța de a se opune injustiției sociale, nici orgoliul de a se comporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
destinul minoritarului a cărui origine etnică - destul de incertă - este sursa unor permanente frustrări. Albu nu e un revoltat, el nu are nici forța de a se opune injustiției sociale, nici orgoliul de a se comporta ca un frondeur. El e insul care dorește să se integreze, să se lase asimilat, să fie asemenea celorlalți. Schimbîndu-și numele reușește să-și termine liceul, să urmeze facultatea și să devină redactor la o editură, dar sentimentul de frustrare al celui constrîns să se ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
identitate Îi marchează existența. Nu Încetează să se simtă un exclus. S-a căsătorit, are o familie, un serviciu onorabil, dar În conștiința lui s-a cuibărit ideea că de fapt lui nu i se cuvine nimic, că este un ins lipsit de drepturi. Puținul pe care l-a obținut de la viață i se pare o șansă, o concesie pe care i-a făcut-o destinul. De aceea s-a năpustit orbește În aventura propusă de Bârsan. Aruncase și el o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am apucat din bătrîni. — Aparent. Tocmai aici e perfidia. Nu ai văzut că nici mata nu-mi acorzi creditul cuvenit, pentru că de fapt consideri tot ce Încerc să-ți demonstrez o simplă pălăvrăgeală retorică, susținută cu un patos excesiv pentru că insul În cauză se consideră o victimă? Stai, mon cher, nu mă judeca pripit. Eu nu sînt bătrînul evreu infirm care se prezintă prompt la 1 și 15 ale fiecărei luni la poșta din Banu Manta ea să expedieze În Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mese la Inter — Aha, acum Înțeleg unde bați. Suferi pentru semenul tău. Inima ta caritabilă. Nu cumva Îl iubești? Nu m-ar mira, e genul tău, seamănă leit cu bărbat-tu, banal și cuminte ca o mîncare sleită. Inodori, incolori, inși care nu-și justifică existența — Și de ce trebuie să demonstrăm mereu că meritam să ne naștem? Și cine Îți dă ție dreptul să batjocorești o viață mult mai dramatică decît toate fotografiile tale, numai pentru că nu se expune să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
foarte umili și dacă nu și-ar lăsa numele pe opera lor ar trece neobservați printre noi ca Marcel Albu sau ca bărbatul meu. Mă gîndesc la Joyce țe stupidă s-a senilizat complet ce Înseamnă Joyce pentru ea un ins oarecare ca... pesemne că ăsta e destinul geniului să toarne perle În troaca porcului) ...nu te-ai Întrebat ce i-o fi venit unui autor irlandez să-și numească personajul cînd Bloom, cînd Virag? De ce se ascundea el În spatele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]