4,420 matches
-
fac din femeie un depozitar al înțelepciunii. Remarcăm că o donna angelicata poate fi mereu spirituală și manierată (Oretta apreciază, în mod deosebit, iscusința și talentul vorbirii - VI. 1), dar nu fără spirit vindicativ, atunci când este ofensată sau jignită de insistențele masculine (Piccarda din VIII. 4). Un singur personaj feminin, Andreuola (IV. 6), decide ca după moartea persoanei iubite, în semn de adâncă prețuire și afecțiune, să se retragă la mănăstire, alegând o cale închinată divinității și recluziunii. Femeia are un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dușmani mai vechi i-au pătruns în casă, au bătut-o pe Prudenția, soția sa, și au rănit o grav pe fiica lor, Sofia. Dialogul dintre Prudenția și Melibeus, care constituie cea mai mare parte a povestirii, se focalizează pe insistențele și sfaturile cumpătate pe care soția le oferă soțului de a nu se răzbuna, de a urma exemplul răbdării și al jertfei cristice, de a căuta pacea și, în cele din urmă, de a oferi iertare celor care i-au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
malul mării: „În ziua când vei face treaba asta,/ Când fi-va netezită toată coasta,/ Te voi iubi ca nimeni pe pământ./ Mă leg în fața ta cu jurământ.”823 Deși, inițial, pare o slăbiciune din partea femeii de a ceda la insistența scutierului, totuși ea este conștientă că pretențiile ridicate nu pot fi surmontate: „Căci una știu: că nu va fi nicicând”824. Aurel nu renunță și se plânge zeilor, cerând sprijinul acestora pentru soluționarea testului la care este supus. La îndemnul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
expression of conjugal loyalty.” Charles A. Owen, art. cit., p. 295. 836 Ibidem, p. 297. (trad. n.) 837 Pamela E. Barnett, art. cit., pp. 156-157. 224 Personajul feminin vorbește metaforic, bărbații o interpretează literal: răspunsul pe care îl oferă, la insistențele lui Aurel, că va ceda pasiunii lui doar o dată cu dispariția rocilor trebuia privit simbolic: natura înconjurătoare nu putea fi deturnată de la cursul ei firesc, la fel și sentimentele femeii, care aveau o profunzime aparte. Proba impusă de ea simboliza, dintru-început
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
that matter in the court of late medieval England and in Chaucer's Miller's Tale, în „The Romanic Review”, March 1995, vol. 86, nr. 2, pp. 243-244. 245 succes neprevăzutului evenimentelor și dă dovadă de inventivitate, debarasându-se de insistențele pălimarului, căruia îi joacă o glumă pe cinste, dar ridiculizând-și și soțul în fața întregii comunități. Planul urzit de Neculai, în legătură cu eventualitatea unui potop, nu face decât să-l înspăimânte pe credulul teslar, lipsit de discernământ, care acceptă sfârșitul iminent
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dau crezare spuselor femeii. Alison este astfel absolvită de acuzațiile publice de adulter, ba, mai mult, devine o victimă în ochii celor din jur, care-i compătimesc soarta de a trăi cu un nerod. Deși oarecum crudă și insensibilă, față de insistențele lui Avesalon, ironică și calculată în încercarea de a-și păstra imaginea unei onorabilități în ochii celorlalți, personajul feminin nu intrigă și nici nu supără, ci devine simpatic, amuzant, pentru că se salvează prin istețime, calitate ce se transformă chiar într-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pentru a-i 909 Stewart Justman, The Reeve's Tale and the honor of men, în „Studies in Short Fiction”, winter 1995, vol. 32, nr. 1, p. 22. (trad. n.) 910 Scott Vaszily, art. cit., p. 527. 246 pedepsi astfel insistențele nedorite.911 Acțiunile personajului feminin îi dezvăluie forța și puterea decizională. Dragostea curtenească, simbolizată prin serenadele siropoase ale lui Avesalon, cade în desuetudine, este ironizată, remarcăm acțiunile teatrale ale celor doi amanți, parcă ar juca, în mod conștient, într-o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
noapte de vreo patru ori dacă a Încuiat ușa. Încearcă să-și stăpânească acest comportament, care i se pare stupid, dar În urma unor eșuări repetate, renunță. Preferă să continue acest ritual fără sens, decât să-și piardă liniștea. Gândurile nedorite, insistența cuvintelor sau a ideilor, reflecțiile sau șirurile de cugetări sunt percepute de victimă ca fiind nepotrivite sau lipsite de sens. Ideile obsesive sunt văzute ca fiind separate de personalitate, Însă provenind din străfundurile eului. Inteligența computațională, așa cum am spus de
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
pentru a realiza ceva tind să Îl facă și În continuare, În pofida faptului că au mai multe pierderi decât câștiguri. E ceea ce am numit greșeala investitorului, despre care am vorbit deja. Sutherland povestește un caz dramatic: Generalii sunt celebri pentru insistența cu care folosesc strategii a căror inutilitate a fost În mod clar demonstrată. În Primul Război Mondial, era evident, chiar dacă ne referim doar bătălia de la Verdun, soldată cu pierderea a 800.000 de vieți, că, În lupta Între tranșee, atacurile
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
1912, sub conducerea unui comitet, administrator delegat însărcinat cu funcția de director - I.C. Pastia, avocat și agricultor. Scopul gazetei - spune redacția - „se va vedea din cuprinsul ei” dar îl spune și direct: „să arătă m părerile noastre, să cerem cu insistență suprimarea Legii meseriilor, care ca un jug apasă asupra grumazilor noștri, să dăm de gol toate meschinăriile politice ce se fac pe seama noast ră...” „Punerea în aplicare a actualei legi a meseriilor au fost amendați peste 200 meseriași cu amendă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
color iar "lumea cealaltă" își cumpără motocicletă. Să nu creadă cineva că la Vaslui era vreo condiție pentru apariția unui asemenea mijloc mass-media. Privit ca și o călătorie în Australia, adică peste puterile locale, studioul TV s-a născut prin insistența unui om și existența unei singure camere video (M7) ca o idee mai mult decât trăsnită atunci, dar cu o zbatere rapidă, eficientă și ... năucitoare. Pe 29 noiembrie 1990, ideea (după centenarul L.M.K., unde autorul monografiei era cadru didactic titular
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
se promite. Pentru a face asta, trebuie să ne uităm la toți cei care ne promit serviciul și să ne întrebăm: „Credem în ei?”. Credem în oamenii care ne câștigă încrederea; aceia care spun adevărul, chiar și atunci când adevărul doare. Insistența lor în a fi siguri că toate cuvintele și acțiunile sunt integrate îi face să fie sursa noastră de încredere. Construiți încrederea în toată organizația. Angajați pe acest criteriu, răsplătiți-l, cereți-l, solicitați-l și susțineți fără milă. Π
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
largi de principii de schimbare, dar care nu au fost decât parțial realizate. Considerăm că dacă aceste schimbări nu se fac acum, se riscă să fim depășiți de realități. Nu se poate asuma un asemenea risc și trebuie susținut cu insistență aplicarea unui program de schimbări În structura studiilor universitare și a rutelor profesionale. Informatizarea Învățământului. Într-o lume dominată de micul e, Într-o lume care nu contenește a vorbi despre e-business (afaceri electronice), e-commerce (comerț electronic), o lume
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
Îl roagă pe Erwin Schrödinger să prezinte o informare despre teoria lui de Broglie spre a lua cunoștință și a o discuta În colectiv. La Început, acesta din urmă, refuză pe motiv că nu-l interesează 126 problema respectivă. La insistențele lui Debye, Erwin Schrödinger acceptă cu condiția de a o prezenta În sinteză pe baza unui instrument matematic adecvat. I se acceptă condiția și astfel a apărut celebra ecuație a lui Erwin Schrödinger, care a Însemnat și apariția unui nou
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
al unei sinistre piese despre colectivizare, „Lumina”, piesă cu care au fost intoxicate generații întregi de basarabeni, cel care a rimat România cu „pânticăria” - exemplu suprem de ură împotriva a tot ce este românesc, deci Andrei Lupan este recomandat cu insistență drept model. Acest puseu restauraționist, inabil deghizat sub lozinca valorificării și respectării „valorilor naționale moldovenești”, reflectă mai curând o deficiență structurală a celor care și-au asumat destinele Basarabiei în aceste vremuri. Să încerci să scoți astăzi în prim-plan
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și cornute. Să nu ne facem iluzii: așa-zisul liberalism care, chipurile, domnea în marea metropolă răsăriteană marca, cel mult, un loc în care represiunea se exercita cu o oarecare subtilitate, și nicidecum o asumare a valorilor liberale, demonizate cu insistență de regimul comunist. Ca dovadă, și azi, în plină democrație, opțiunile Moscovei oripilează lumea civilizată. În pofida snobismului de circumstanță al conducătorilor noștri, Republica Moldova rămâne în continuare un loc pe care investitorii străini și, în general, occidentalii îl ocolesc. Pentru că moravurile
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Lecții de românism”. Aprilie, 1997 Adunarea generală a Filialei de la Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România a reușit - între altele - să blocheze, printr-o surprinzătoare, greu de anticipat solidaritate a majorității, câteva inițiative (punem în paranteză cuvântul diversiuni) promovate cu insistență de unii scriitori. Cea mai flagrantă mi s-a părut aceea că Filiala ar fi inutilă, că ea ar dubla - pe un condamnabil teren al elitismului și al unei pretinse selecții valorice - Uniunea Scriitorilor din Basarabia, uniune care, nu-i
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și bucuria) unor formulări care să le întrețină contactul cu lumea creatorilor, dar și iluzia că ar putea - numai să dorească acest lucru - să concureze cu aceștia pe terenul ficțiunii. Este explozia unor frustrări mai delicate, niciodată mărturisite, dar cu insistență probate pe sol basarabean. Pe de altă parte, cantonarea Mesagerului (organ de presă al Partudului Forțelor Democratice, o formațiune politică care se declară proeuropeană), prin vocile sale șugubăț-anonime, în „demolarea” postmodernismului și optzecismului mi se pare o crasă impostură. Mesagerul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
declară proeuropeană), prin vocile sale șugubăț-anonime, în „demolarea” postmodernismului și optzecismului mi se pare o crasă impostură. Mesagerul n-a urmărit deloc fenomenul (nu țin minte să fi publicat texte ale optzeciștilor și nici cronici la cărțile lor), de aceea insistența cu care oferă cititorilor săi niște „sentințe” într-o problemă față de care a mers alături, mi se pare inadecvată până la suspiciune și ridicol. Însă ceea ce m-a făcut să reacționez totuși la articolul lui Samson Noah este citatul din Noua
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
părinte spiritual, un generos, care le împărțea și celorlalți din onorurile și favorurile de politruc al scriitorilor... Resurecția imaginii lui Andrei Pavlovici Lupan este și mai spectaculoasă. Autorul piesei „Lumina” - un elogiu al colectivizării și al deportărilor -, este recomandat cu insistență pentru Alea Clasicilor Români chiar și de președintele Petru Lucinschi, care și-a descoperit și vocația de critic literar. Refuzul Uniunii Scriitorilor de a accepta această idee aberantă, insultătoare pentru tot ce este românesc, este vehement criticat de Ion Druță
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
formă de supra-argumentare științifică 144. La "cumpăna între milenii", istoria lui Ștefan cel Mare și-a dovedit dependența acută de istoriografia și propaganda "Epocii de Aur", care vehiculau, la rândul lor, formule anterioare, bine imprimate în memoria colectivă a românilor. Insistența cu care publicul a protejat ceea ce știa deja, împotriva a ceea ce i s-a cerut să afle sau să uite, răspunde, fără îndoială, unor resorturi identitare mult mai complexe decât și-au închipuit atât susținătorii, cât și acuzatorii demitizării sau
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
interlocutori imaginari sau prin chiar anunțul explicit asupra recurențelor temporale ("să mai înșir o mărgică pe firul istoriei"220). Expunerea principală era punctată cu dialoguri și se încheia cu un final exemplar, moralizator, de ținut minte ("și nu uitați copiii..."). Insistența cu care povestitorul dorea să intre în lumea copiilor 221 s-a tradus în apelative afectuoase și în mimarea unor întrebări de o prea vizibilă inocență: "și pe daci, cine i-a învățat să facă ... țară?"222; "toți voievozii noștri
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cum de s-a întâmplat așa ceva (s.n. C.M.)"235. De această dată, povestirea a căutat răspuns doar la vechea și epuizanta întrebare "cum s-a format poporul român?", asumându-și un subiect sensibil, care a fost acaparat și deformat cu insistență de ideologia național-comunistă. Manualele din ultimele decenii ale secolului XX au administrat cu dificultate această chestiune, prin descompunerea narațiunii într-un șir de expuneri-standard despre populațiile preistorice, indo-europenizare și traci, geți și daci, daci și alte civilizații mediteraneene, Burebista, Decebal
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
referă și ziua națională, celebrând momentul 1 decembrie 1918. Această repetiție comemorativă creează încă destule confuzii. Mulți dintre cei aflați la vârsta școlii par să aibă, într-adevăr, nedumeriri în privința acestor repetate uniri și a celebrărilor corespunzătoare. Poate că tocmai insistența educatorilor 136 a contribuit, în definitiv, la întreținerea impreciziilor de memorizare. Pentru a combate aceste deficiențe, profesorii, elevii și autorii de cărți școlare au ajuns să se întreacă în exersarea unor scheme narative cât mai concise, care aduc istoria la
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
printr-o hotărâre a Consiliului Dirigent 217, dar legislația Regatului nu avea să confirme opțiunea lor. Din pricina conjuncturii politice, primul deceniu postbelic a fost, în ciuda unui debut promițător, mai curând nefavorabil impunerii acestui simbol național. Ardelenii au revendicat cu atâta insistență meritele unirii lor, făcând din Alba Iulia un etalon al voinței politice proprii, încât evenimentul respectiv și locația lui nu au depășit stadiul de simboluri regionale și partizane 218. Foarte utilă Partidului Național din Transilvania (ulterior Național-Țărănesc), aflat atunci în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]