5,645 matches
-
al terorii: nu sunt luați în calcul cei morți sub tortură, cei care au murit în cursul transferurilor în deportare și nici cei decedați în Gulag. Consecințele epurărilor sunt profunde și durabile. Ele duc la înnoirea totală a PCUS și instaurează o promovare în sens invers: delatorii, criminalii, mediocrii, oportuniștii, șarlatanii beneficiază de cariere fulgurante. Stalin creează, așadar, o „elită” cu totul particulară, formată din executanți primitivi, din carieriști fără scrupule. Toți conducătorii aflați sub ordinele sale, și care-i vor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
conflict politic sau social este asimilat cu un război. Lenin consideră că lumea a intrat în „epoca războiului” care face din războiul civil principalul mijloc de acțiune al proletariatului revoluționar. și el precizează că „războiul civil pentru socialism [...] trebuie să instaureze în mod inevitabil violența în locul dreptului.[...] Scopul războiului civil este de a pune mâna pe bănci, pe fabrici și uzine etc., de a înlătura orice posibilitate de rezistență a burgheziei, de a-i nimici trupele”. De la războiul civil rus la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
militari comuniști - kapetanios -, împotrivindu-se politicii de alianță a PC grec (PCG), îi atacă pe rezistenții naționaliști, monarhiști, democrați sau socialiști. Capitularea italienilor, în septembrie 1943, le permite „căpitanilor” să intre în posesia unor mari cantități de armament și să instaureze propria lor putere absolută în regiuni întregi. în decembrie 1944, PCG încearcă să declanșeze insurecția la Atena, dar este învins de britanici. în 1946, în ciuda angajamentului de a preda armele și a accepta guvernul susținut de aliați, el boicotează alegerile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dar negocierile cu Franța eșuează. După opt ani de război, Vietnamul* este împărțit în două, în 1954. în același timp părintele națiunii - Unchiul Ho - și comunist format la școala stalinistă, diplomat abil și simbol al lumii a treia emergente, el instaurează pe cale violentă un sistem calchiat pe modelul sovietic. Moare în 1969, în plin război cu SUA și în plin conflict chino-sovietic* la care n-a vrut să ia parte. în 1975, Saigonul cade în mâinile nord-vietnamezilor și este rebotezat Orașul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
necalificați -, acest sistem se bucură totuși de favorurile comuniștilor, care văd în el un mijloc decisiv pentru a putea controla o dinamică de producție dezlănțuită și pentru a măsura eforturile „celor mai buni” muncitori. în 1935, Stalin generalizează acest sistem instaurând stahanovismul. Alexei Stahanov, miner din Donbass, este promovat „erou al muncii” și figură centrală a sistemului de producție pentru a fi reușit să extragă de patru ori mai mult cărbune decât un miner obișnuit. Propaganda îl glorifică pe acest comunist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
funcționarea organelor Frontului Popular nu este chiar democratică, în măsura în care Stalin propune deja acestă bază o convergență monolitică a antifasciștilor, sub conducere comunistă. Totuși, în chiar momentul când politica ei cunoaște un real succes, IC este antrenată în vârtejul Marii Terori* instaurate în URSS în anii 1936-1938. în februarie 1937, Stalin îi declară lui Dimitrov: „Voi, toți ăștia din Komintern, lucrați în slujba dușmanului”. Ejov, șeful NKVD consideră IC drept un cuib de spioni, atât la nivelul nucleului său central, cât și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
70% din evrei declară, la recensământul din 1926, idișul ca limbă maternă -, și cu probleme economice specifice - naționalizarea economiei* a ruinat artizanatul, o specialitate evreiască -, în 1918 au fost create două structuri. Astfel, PCUS instituie Evsekții - secțiunile evreiești -, însărcinate să instaureze „dictatura proletariatului pe strada evreiască”, iar Comisariatul pentru Naționalități înființează un departamesc evreiesc, Evkom, care va fi dizolvat în 1924, odată cu obținerea statutului juridic de naționalitate. Rămâne de rezolvat anomalia rezidând în absența teritoriului pentru o națiune recunoscută de-acum
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
implanteze o mișcare de gherilă, „Che” devine simbolul revoluției din întreaga Americă Latină și, după mai 1968, al integului tineret revoluționar din Europa Occidentală. 5. Acest afiș reprezentându-l pe Leonid Brejnev este caracteristic pentru stilul realist socialist și pompieristic instaurat de Stalin în URSS la începutul anilor 1930. Sub figura tutelară a lui Lenin, Brejnev este reprezentat în toate funcțiile sale: șef al armatei - cu nenumărate medalii militare -, șef al guvernului și șef al partidului, el poartă mai multe ordine
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
populare*, iar populația este tot mai expusă lipsurilor și chiar foametei*, Kim Ir Sen concede vag la îmbunătățirea relaților cu lumea exterioară. Mort pe 8 iulie 1994 și numit „președinte pentru eternitate” al Adunării Naționale Populare, Kim Ir Sen a instaurat prima „dinastie comunistă” din istorie transferându-și puterea fiului său Kim Jong Il, care menține țara într-o strictă dictură comunistă și consacră toate resursele țării întreținerii celei de-a cincea armate din lume, ca efective - mai mult de un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
numirea unor membri ai partidului în toate posturile de conducere din stat, Lenin fiind liderul partidului și totodată președinte al guvernului. El impune încă de la început regimul partidului unic, recuză separarea puterilor subordonându-și executivul, legislativul și judiciarul, și își instaurează propria-i dictatură asupra partidului. Pe 14 noiembrie 1917, Lunacearski declară că „în curând nu va mai rămâne în partid decât un singur om - Dictatorul”. Pe 17 noiembrie, Lozovski condamnă „cultul eroului” care-l aureolează pe Lenin, devenit acum principiul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
băga în pușcărie vreo zece bogătani, vreo doisprezece vagabonzi, colo o jumătate de duzină de muncitori care trag în lături [...]. și vom mai și împușca pe loc câte un individ din zece, dacă se face vinovat de parazitism”. Așadar, Lenin instaurează „comunismul de război” care-i permite să câștige războiul civil, dar duce la dezastrul general, provocând mai ales, marea foamete din 1920-1922 și revolta de la Kronstadt*. și acesta e momentul când el face pentru ultima oară ca balanța să încline
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de alta el sporește controlul asupra partidului interzicând fracțiunile: este declanșat astfel procesul care duce spre puterea absolută a conducerii partidului și a secretarului general asupra conducerii. După ce a interzis cea mai mare parte a ziarelor nebolșevice, în 1920 el instaurează Glavlit, organ de cenzură și de control prealabil a tuturor tipăriturilor. Colportată prin toate mijloacele media și printr-o propagandă omniprezentă, ideologia bolșevică devine norma obligatorie. Monopolurile asupra puterii economiei, culturii* și ideilor, teroarea ca mijloc uzual al guvernării: sunt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
timp pentru a trata problemele statului socialist, fiind preocupat mai ales de preluarea puterii. în cursul verii 1917, el scrie Statul și revoluția, în care-și expune propria-i viziune asupra unui stat revoluționar. Dar, pe 7 noiembrie 1917, el instaurează „puterea sovietelor” în cadrul căreia Partidul Bolșevic controlează, apoi înlătură sovietele și deține monopolul puterii, bază a totalitarismului*. Interzicerea de către Lenin a fracțiunilor în sânul partidului, în martie 1921, transferă acest monopol exclusiv conducerii partidului și biroului său permanent al cărui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Cian Kai-șî comuniștilor: aceștia căutau să pună mâna pe putere instigând la revoluție socială populația din sate și orașe. După zdrobirea răscoalelor comuniste de la Canton (decembrie 1926) și șanhai (aprilie 1927), unii lideri revoluționari se retrag în zonele rurale, unde instaurează o putere de tip sovietic. La începutul anilor 1930, cea mai importantă „zonă roșie” este Sovietul din Jiangxi, unde Mao s-a instalat așteptându-i aici pe conducătorii oficiali ai Partidului Comunist Chinez (PCC), care aveau să-l îndepărteze temporar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
naționale supuse unei discipline stricte. Internaționalismul - sub forma pro-bolșevismului - devine atunci mijlocul prin care numeroși socialiști își marchează refuzul șovinismului de război și motivul adeziunii la comunism - cum s-a întâmplat și în timpul înființării PCF*. Totuși, încă din 1918, Lenin instaurează noțiunea de „patrie socialistă în primejdie” și, începând din 1928, „internaționalismul proletar” se mărginește la susținerea necondiționată a URSS*, ale cărei interese sunt asimilate celor ale revoluției mondiale. De altfel, mulți comuniști consideră că au două patrii: țara lor de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Pentru ceilalți, el definește „dreapta linie” și condamnă deviaționismul, de exemplu stângismul* în broșura sa din 1920, Comunismul de stânga: o boală infantilă. Această voință de ortodoxie ideologică și de disciplină politică este însoțită de o epurare organizațională. Epurarea* este instaurată în timpul celui de-al VIII-lea Congres al PCUS*, care, în 1919, impune o campanie de verificare: 150000 din 450000 comuniști sunt excluși din partid din cauza lipsei de conformitate ideologică sau socială. Această profilaxie este întărită în 1921, prin hotărârile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
celei de-a II-a Internaționale, mai ales din partea Rosei Luxemburg care vorbește despre „disciplină de cazarmă”; de altfel, în comparație cu puternicele social-democrații, facțiunea bolșevică nu este deocamdată, în 1914, decât un grupuscul, nucleu revoluționar asupra căruia șeful său încearcă să instaureze o dominație totală - ideologică, politică, organizațională și financiară. De la nucleu la mișcarea de mase Odată cu Revoluția din Februarie 1917 din Rusia, Lenin dispune în sfârșit de câmpul de manevră sperat de ani de zile. Mulțumită falangei sale mult mai organizate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și economice, adoptă planurile de dezvoltare și asigură controlul aplicării legilor și al hotărârilor care emană de la Comitetul Central și Consiliul de Miniștri. Stabilită încă din 1918-1919, organizația de conducere a partidului va cunoaște puține schimbări: în aprilie 1922, Stalin* instaurează Secretariatul Comitetului Central pe care îl transformă rapid într-un organ decizional; creat în martie 1919, Biroul de Organizare (Orgburo) dispare în 1952 în timpul celui de-al XIX-lea Congres care îi transferă atunci funcțiile la Secretariat. în perioada stalinistă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
toate acestea, militează în favoarea republicii, aleasă prin referendum la 2 iunie 1946; dezamăgit de rezultatele alegerilor din aceeași zi din cadrul Constituantei - 18,9% din sufragii -, devine totuși al treilea partid, după Democrația Creștină (DC) și PSI. PCI se străduiește să instaureze o „democrație progresivă”, noțiune la care Togliatti se gândise încă din timpul războiului din Spania și a cărei originalitate - subliniată neîncetat de PCI și istoriografia ce-i este loială - e întru totul relativă, deoarece se dovedește asemănătoare cu ceea ce propuneau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
continuarea terorii* staliniste împotriva popoarelor URSS - în Georgia în 1924, în Cecenia în 1925 - și de lichidarea a nenumărați opozanți pe teritoriul sovietic și de asasinate politice* în străinătate. în plus, conduce, încă din 1923, lagărele din insulele Solovki, unde instaurează munca forțată în 1926. Teroarea stalinistă de masă GPU joacă un rol important în momentul colectivizării*: aceasta creează, la 25 aprilie 1930, Direcția Generală a Lagărelor, mai cunoscută sub denumirea de Gulag*, care are în grijă formarea sistemului concentraționar*, numărând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
toate acestea, democratizarea majorității acestor țări a fost un succes, cu excepția Belarusiei, unde Lukacenko menține o dictatură, și a Rusiei, unde, după o fază de democratizare sub președinția lui Boris Elțîn între 1991 și 1999, succesorul său Vladimir Putin a instaurat o „guvernare tare” care se bazează pe fostele cadre ale KGB și are tendința de a controla și monopoliza toate puterile - politice, economice și mediatice. Comunismul menținut în Europa de Vest Prăbușirea sistemului sovietic a lovit din plin comunismul vest-european și i-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din sufragii și facilitând instaurarea unui regim autoritar. Cecenia rămâne punctul cel mai fierbinte al Caucazului și chiar al Rusiei; în noiembrie 1991, în timp ce Ingusia rămâne legată de Rusia, Cecenia își proclamă independența sub autoritatea președintelui său, Djodar Dudaev, care instaurează un regim islamizant, provocând fuga unei părți a rușilor care colonizaseră regiunea după deportarea* masivă a cecenilor de către Stalin*. în 1994, Boris Elțîn încearcă să preia controlul printr-un război fulger care dă greș, dar care radicalizează forțele islamice. în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o prefigurare a colectivizării* care va lovi cu violență țărănimea, Stalin relansează persecuția antireligioasă. La 8 aprilie 1929, un decret pedepsește cu trei ani de închisoare „folosirea prejudecăților religioase ale maselor în scopul slăbirii statului”; și, la 26 august, este instaurată săptămâna cu cinci zile lucrătoare, urmate de o zi liberă, care suprimă duminica liberă. „Deculacizarea” începe în multe locuri prin confiscarea clopotelor bisericilor, fapt care provoacă violente răscoale țărănești. Simbolic, Stalin ordonă dinamitarea catedralei Mântuitorului de la Moscova la 5 decembrie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
PC respective. Extinzând și mai mult politica de alianță a frontului popular*, comuniștii iau parte la ample coaliții cu vocația conducerii țării în momentul Eliberării*. Dar, pe acest plan, reușita rămâne inegală. în anumite țări, PC nu izbutesc să-și instaureze hegemonia și rămân minoritare, ca în Ungaria, în Cehoslovacia sau în Franța - în cadrul Consiliului național al Rezistenței. în altele, controlează instituțiile unitare - Consiliul național în Slovacia sau Frontul Patriei în Bulgaria -, ceea ce le va favoriza preluarea puterii. Prin alte locuri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe un talisman cea mai tipărită carte din lume - Cărticica roșie, un soi de breviar constituit dintr-un florilegiu al „cugetărilor” lui Mao. Agitația cuprinde întreaga țară și clasa muncitoare, ceea ce provoacă primele dezordini. Prin urmare, este necesar să se instaureze noi puteri, politice și administrative: începând din ianuarie 1967, acestea sunt comitetele revoluționare, susținute de armata al cărei rol este „susținerea stângii”. O dată definit acest organ de putere, Mao ia ca pretext unele protestări la adresa ierarhilor regimului - „contracurentul din februarie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]