30,710 matches
-
să ridice nici măcar o singură picătură de apă. După ce vasul dispăru în întuneric, RoonuíRoonuí și cei patru războinici se întinseră pe burtă pe o pluta rudimentara, care fuseseascunsă între tufișuri, si începură să vâslească, ajutându-se de mâini, în direcția insulei. Chimé din Farepíti rămase singur - teribil de singur - pe insulița. O lună uriașă, gălbuie, răsari la puțin timp după ce pluta ajunsese pe insulă. RoonuíRoonuí și cu oamenii lui trebuiră să se grăbească să se ascundă în desiș înainte ca astrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o pluta rudimentara, care fuseseascunsă între tufișuri, si începură să vâslească, ajutându-se de mâini, în direcția insulei. Chimé din Farepíti rămase singur - teribil de singur - pe insulița. O lună uriașă, gălbuie, răsari la puțin timp după ce pluta ajunsese pe insulă. RoonuíRoonuí și cu oamenii lui trebuiră să se grăbească să se ascundă în desiș înainte ca astrul nopții să capete forță. O jumatate de oră mai tarziu, cei care făcuseră de gardă pe creasta ar fi putut jură că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trebuiră să se grăbească să se ascundă în desiș înainte ca astrul nopții să capete forță. O jumatate de oră mai tarziu, cei care făcuseră de gardă pe creasta ar fi putut jură că nu se petrecuse nimic anormal pe insula în timpul cât fusese cufundata în întuneric. Și nu se petrecu nimic demn de menționat nici în orele în care Peștele Zburător se menținu la vreo trei mile în larg, căci dulgherul avea nevoie de mult timp și de mult calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
definitiv puntea și să ridice catargele. Miti Matái se asigura că nava redevenise cea dintotdeauna, calcula înălțimea stelelor și în cele din urmă le ordona oamenilor să înceapă să vâslească fără grabă către gură lagunei situate pe partea cealaltă a insulei, față de cea în care se ascundeau catamaranele Te-Onó. Cu luna care lumina acum puternic, silueta Mararei deveni curând vizibilă pentru gărzile de pe creasta, care nu-și putură stăpâni entuziasmul văzând că dușmanii lor încercau să profite de nopțile cu luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care nu-și putură stăpâni entuziasmul văzând că dușmanii lor încercau să profite de nopțile cu luna plină pentru a scăpa de distructivii Niho-Nuí, căci, gândeau ei, ca niște excelenți marinari ce sunt, au fost în stare să găsească singură insula care există pe zeci de mile de ocean de jur împrejur. Dar cum înțeleptul lor rege prevăzuse că așa se va-ntâmpla, răzbunătorii Te-Onó erau acolo dinainte, așteptându-i. Dacă polinezienii ar fi cunoscut șahul, Octar s-ar fi felicitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sau, deși ar fi fost nevoit să admită că acesta își făcuse apariția cu mult mai devreme decât s-ar fi așteptat el. Octar și principalii lui locotenenți se cățărară imediat pe un deal, de unde se vedea coasta răsăriteana a insulei, pentru a putea urmări mai bine mișcările catamaranului care se apropia de barieră de corali cu precauția care era de așteptat de la un căpitan care nu cunoștea apele acelea. În sufletele lor, fiecare Te-Onó trebuie să se fi rugat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
el. Nici un Te-Onó n-ar fi îndrăznit să treacă peste porunca regelui sau, si cu atat mai puțin să-l lege de catarg, ca pe un sclav. Cand va reuși, în sfârșit, să pună mâna pe cei care îi atacaseră insula, îi omorâseră oamenii și o răpiseră pe femeia pe care o iubise cel mai mult în viața lui și care-l purta pe fiul lui în pântece, Octar era hotărât să-i supună la asemenea torturi și la o moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
La prova Mararei, căpitanul ei nu pierdea nimic din ceea ce se petrecea pe uscat, în timp ce vâslașii erau pregătiți pentru cazul în care ar fi trebuit să se depărteze în grabă. De fapt, exploratorii erau cei mai buni doi înotători ai insulei Bora Bora și primiseră ordinul să se apropie de țărm, dar să rămână atenți și să se întoarcă la cel mai mic semn de pericol. Așa cum era de așteptat, nerăbdătorul Octar nu încerca să-i atace, ci se mulțumi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
semn de pericol. Așa cum era de așteptat, nerăbdătorul Octar nu încerca să-i atace, ci se mulțumi să le poruncească oamenilor lui să se ascundă și mai bine, ca să nu-i simtă cei doi în clipa când vor pătrunde în insula. Curând după aceea, vârful Cârligului lui Maui își făcu apariția la orizont și, cum acesta era semnalul convenit, Roonuí-Roonuí și cu războinicii lui porniră în liniște către locul unde erau ascunse catamaranele, pe care, contrar așteptărilor lor, le găsiră fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
convenit, Roonuí-Roonuí și cu războinicii lui porniră în liniște către locul unde erau ascunse catamaranele, pe care, contrar așteptărilor lor, le găsiră fără nici o pază. Era clar că Te-Onó erau convinși că dușmanii lor se găsesc pe partea cealaltă a insulei, la bordul unei nave, astfel că nu-și luaseră nici elementară precauție de a menține o santinela lângă ambarcațiuni; nici pentru o clipă nu le trecuse prin minte că cei pe care ii vânau le cunoșteau intențiile dinainte. Un comportament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lovituri puternice de picior, deși, la prima privire, nu se observă nici o schimbare. Luna se pregătea să apună, în timp ce pe plajă apuseana presupușii exploratori rămăseseră la câțiva metri de țărm, ca și cum nu s-ar fi putut hotărî să pătrundă în insula. Te-Onó nu mai știau ce să creadă. Cand steaua care marca punctul cel mai de jos al Cârligului lui Maui apăru pe bolta, fidelă întâlnirii la care nu lipsise de milioane de ani, exploratorii se întoarseră înotând fără grabă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care să fi deșteptat suspiciunile exploratorilor și începu să-i pară rău că nu lansase navele la apă atunci cand avusese ocazia. Din fericire pentru el, isi dădu curând seama că Marara n-avea nici o intenție să se îndepărteze definitiv de insula. În ultimele raze ale lunii, o văzu încercuind insula, la mică distanță de barieră de corali, oprindu-se în fața insuliței care se ridică în extremitatea nordică, așteptând, fără îndoială, răsăritul, pentru a-și putea face o idee mai clară despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i pară rău că nu lansase navele la apă atunci cand avusese ocazia. Din fericire pentru el, isi dădu curând seama că Marara n-avea nici o intenție să se îndepărteze definitiv de insula. În ultimele raze ale lunii, o văzu încercuind insula, la mică distanță de barieră de corali, oprindu-se în fața insuliței care se ridică în extremitatea nordică, așteptând, fără îndoială, răsăritul, pentru a-și putea face o idee mai clară despre ceea ce-i aștepta pe uscat. După câteva minute, întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai înțelept, măi nobil și mai viteaz. În schimb avem regina cea mai tâmpita, măi scroafa și mai demnă de dispreț... remarcă Chimé din Farepíti, indicând cu un gest silueta prințesei, care rămăsese ghemuita la prova, cu privirea ațintita asupra insulei. De ce-o fi viața mereu atât de nedreaptă? — Ea nu va deveni niciodată regina insulei Bora Bora, replică Tapú Tetuanúi cu o seriozitate care îi surprinse pe prietenii lui. Puteți fi siguri de astă. —Ți-a venit vreo idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și mai demnă de dispreț... remarcă Chimé din Farepíti, indicând cu un gest silueta prințesei, care rămăsese ghemuita la prova, cu privirea ațintita asupra insulei. De ce-o fi viața mereu atât de nedreaptă? — Ea nu va deveni niciodată regina insulei Bora Bora, replică Tapú Tetuanúi cu o seriozitate care îi surprinse pe prietenii lui. Puteți fi siguri de astă. —Ți-a venit vreo idee ca să scapi de ea? întreba imediat Vetéa Pitó, cu speranța în glas. — E posibil... afirmă prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
În curând va răsări soarele. — Femeile la vâsle! Bărbații la arme! Ordinul Navigatorului-Căpitan îi puse pe toți în mișcare, căci, așa cum spusese Tapú Tetuanúi, zorii își anunțau prezenta. În clipa când la orizont apăru lumină difuza de dinaintea răsăritului, iar silueta insulei se ivi din întuneric, putură vedea cum două catamarane o abandonează, unul pe la est și celălalt pe la vest, apropiindu-se rapid, în încercarea de a-i prinde la mijloc. Nu bătea vântul și nici nu era de așteptat să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de metri distanță, înfipta și ea în mijlocul oceanului, care amenință să-i atingă linia de plutire. Înghesuiți pe punte, aproape cincizeci dintre cei mai buni războinici ai lui îi făceau semne disperate, cerându-i să le vină în ajutor. Coasta insulei era o linie care abia se mai zarea la orizont. Marara se oprise la rândul ei, iar regele Te-Onó o văzu, cu uimire cum se intoarce încet și începe să se apropie. În timp ce apă pătrundea nestingherita în carenele catamaranelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din Farepíti se aruncară asupra ei încercând să o oprească, insă Anuanúa, după ce îl mai înjunghie o dată, făcu un nou salt, azvârlindu-se în mare și strigând înnebunita: —Octar!!... O mulțime de rechini se aruncară imediat asupra ei. Navigatorul-Căpitan al insulei Bora Bora, acela care ajunsese la capătul lumii, în locul în care apă se transformă în munți albi, acela care zărise Pământul Infinit și care se aventurase până în inima Infinitului Ocean al Infinitelor Insule, muri, în pace cu sine însuși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se aruncară imediat asupra ei. Navigatorul-Căpitan al insulei Bora Bora, acela care ajunsese la capătul lumii, în locul în care apă se transformă în munți albi, acela care zărise Pământul Infinit și care se aventurase până în inima Infinitului Ocean al Infinitelor Insule, muri, în pace cu sine însuși și cu zeii lui, două zile mai tarziu. Nu dați vină pe Anuanúa, fură ultimele lui cuvinte. Ea n-a făcut altceva decât să asculte porunca lui Tané. Îi zâmbi cu amărăciune discipolului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se simte orfan, pentru că deja erau orfani cu toții. Nimeni nu-i asculta rugile, pentru că toți erau absorbiți de propriile lor rugi. Miti Matái murise! Și, odată cu el, murise un neam, o legendă, un vis capabil să-i conducă până la îndepărtată insula a Te-Onó și să-i aducă înapoi, victorioși, până la porțile celui de-al Patrulea Cerc. Viața, așa cum o cunoscuseră până în acel moment, părea să-și fi pierdut sensul. Dulcea victorie se transformase dintr-odată într-o amară înfrângere. Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de țestoase au s-o tragă. O mie de delfini au să-i deschidă drumul. Un milion de Mahi-Mahi au să înoate în jurul ei. Miti Matái va străbate, intru veșnicie, oceanul liniștit și, în fiecare seară, va veni să viziteze insula în care se născuse și al carei erou - cel mai legendar dintre eroi - devenise. Cand sicriul celui mai mare dintre Marii Navigatori dispăru în întuneric, iar bolta cerului se umplu de milioane de stele, Tapú Tetuanúi caută una nouă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-se pe piept. — O teacă de umăr, spune Tovarășa Lătrău, aplecându-se aproape de reportofonul din buzunarul Contelui Calomniei. Toate astea - șoptitul în întuneric, lăsatul bilețelelor, plecatul pe furiș - erau aventura noastră. Dacă ai avea de gând să naufragiezi pe o insulă pustie timp de trei luni, ce-ai lua cu tine? Să zicem că hrana și apa ți-ar fi asigurate sau cel puțin așa crezi. Să zicem că nu poți lua decât o valiză pentru că o să fiți o grămadă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ai lua cu tine? Să zicem că hrana și apa ți-ar fi asigurate sau cel puțin așa crezi. Să zicem că nu poți lua decât o valiză pentru că o să fiți o grămadă, iar în autobuzul care vă duce pe insula pustie nu încap prea multe. Ce-ai împacheta în valiză? Sfântul Fără-Mațe a adus cutii de snackuri cu costiță și pufuleți cu brânză. Degetele și bărbia îi sunt portocalii de la praful lor sărat. Cu o mână scheletică ține volanul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Părul lung, tăiat drept, i se leagănă în dreptul tivului de la sari. Tovarășa Lătrău dă ochii peste cap până i se vede doar albul, și-și face vânt cu bereta ei neagră de fetru moale, spunând: — Paciuli... Colonia asta a scriitorilor, insula noastră pustie, ar trebui să fie încălzită comfortabil și climatizată sau cel puțin așa ni s-a dat de înțeles. Vom avea fiecare camera sa. Intimitate destulă, așa că n-o să avem nevoie de prea multe haine. Sau cel puțin așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lumea de-afară vă va împiedica și înăuntru”. Restul dezastrului n-a fost din vina noastră. N-aveam nici un motiv, absolut nici unul, să aducem o drujbă. Sau un baros sau o încărcătură de dinamită. Sau o armă. Nu, pe o insulă pustie o să fim în siguranță. Înainte de răsărit, în această nouă zi suavă pe care n-o vom mai vedea trecând. Așa ni se dăduse de înțeles. Poate că prea în siguranță. Din cauza asta n-am adus nimic din ce ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]