4,596 matches
-
diabetului insulinoindependent. Într-un alt studiu longitudinal (publicat după câteva luni față de primul), Mykkänen și colab. (105) au urmărit prospectiv dacă nivelurile proinsulinei prezic conversia cătreT2DM. Au fost examinate nivelurile insulinei, proinsulinei intacte și clivată 32,33 și raporturile proinsulină intactă/insulină și proinsulina clivată 32,33/insulină în relație cu dezvoltarea diabetului, după 3,5 ani de urmărire prospectivă, la un grup de finlandezi vârstnici (65-74 ani). Trebuie precizat (ulterior, a fost evidențiat, utilizând separarea în cromatografie lichidă de mare
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
I, 233-241; Ungheanu, Lecturi, 257-262; Dobrescu, Foiletoane, I, 163-169; Mihăilescu, Conceptul, II, 200-203; Șerban Cioculescu, Sugestii eminesciene, RL, 1980, 10, 11; Stan Velea, Edgar Papu, RITL, 1980, 3; Ștefănescu, Jurnal, 116-117; Zaciu, Lancea, 197-201; Grigurcu, Critici, 433-441; Dorin Tudoran, Nostalgii intacte, București, 1982, 144-162; Marcea, Varietăți, 314-317; Simuț, Diferența, 188-192; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, 187-199; Grigurcu, Între critici, 110-112; Corbea-Florescu, Biografii, III, 146-159; Martin, Singura critică, 85-107; Ilie Purcaru, Literatură și națiune, București, 1986, 82-94, passim; Mircea Martin, Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
potrivit lui Pelagius, harul lui Dumnezeu nu influențează voința omului, ci constă doar în iertarea pe care Dumnezeu, judecător milostiv, o acordă pentru păcatele noastre (cf. Augustin, De gratia et de libero arbitrio 14, 27). Libertatea lui Adam a rămas totuși intactă după căderea lui în păcat. Augustin s-a ridicat împotriva acestei concepții, chiar dacă trebuie să recunoaștem că afirmațiile lui nu coincid în întregime cu acelea făcute înainte de a se pune problema lui Pelagius. Dar, în sfîrșit, trebuie să admitem că
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
7, 19-25: „[Eu] nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc... Om nenorocit ce sînt! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia? Harul lui Isus Cristos, Domnul nostru”*. Prin urmare, harul lasă absolut intact liberul arbitru, după cum scrie și în Scriptură (cf. De gratia et de libero arbitrio, 2, 2), însă diferența dintre omul care primește harul și omul care nu-l primește constă în chiar eficacitatea liberului arbitru: cine nu are harul își
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vandalilor din Africa și acela al ostrogoților din Italia, sînt distruse încă din prima jumătate a secolului al VI-lea în urma expansiunii bizantine promovate de împăratul Iustinian, astfel încît doar cel al vizigoților, în Spania, și cel al francilor rămîn intacte, în interiorul fiecăruia dintre ele se născuse o literatură pe care o putem numi „națională”, nu în sensul că ar exprima o idee de națiune precisă și specifică pentru țara respectivă (o idee de origine mult mai recentă, după cum știm cu toții
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
două naturi. Formulei lui Chiril, după care două physeis, umană și divină, separabile doar în mod abstract, produc unica physis a lui Cristos, Nestorie îi opune unicul prosôpon, al lui Cristos, care este în două naturi, fiecare dintre ele menținîndu-și intacte proprietățile. Scipioni - pe urmele căruia am mers aici - vede în aceste reflecții ale lui Nestorie, și nu în tezele lui Chiril, o anticipare substanțială a formulei de la Calcedon, din 451. Bibliografie. Ediție a scrisorilor, omiliilor și fragmentelor: F. Loofs, Nestoriana
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rapide a evenimentelor și, de aceea, ele sunt necesare pentru înțelegerea fluidei vieți internaționale contemporane. Afinitatea noastră cu această idee a condus la două decizii complementare, luate într-un stadiu timpuriu al pregătirii acestei ediții. În primul rând, am păstrat intact textul celei precedente. Profesorul Morgenthau era de părere că, de-a lungul edițiilor pe care le va cunoaște, textul consacrat trebuie să-și păstreze nemodificate elementele-cheie ale filosofiei privind relațiile internaționale: o teorie realistă, politica văzută ca luptă pentru putere
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în China dintre națiunile rivale. Acest lucru însemna că drepturile speciale pe care unele dintre ele, în special Marea Britanie și Japonia, le dobândiseră în anumite zone ale teritoriului chinez, cum ar fi Manciuria și diverse porturi, nu numai că rămâneau intacte, dar China nu trebuia să mai ofere drepturi noi nici uneia dintre părțile contractante. Tratatul de la Locarno, de garanție reciprocă, și-a propus să suplimenteze garanția teritorială generală a statu-quoului din 1918, conținută în articolul 10 al Pactului Ligii, cu una
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în discuția noastră despre politica statu-quoului2. Am definit imperialismul ca pe o politică ce-și propune răsturnarea statu-quoului, schimbarea relațiilor de putere între două sau mai multe națiuni. O politică ce-și propune doar ajustări, lăsând esența relațiilor de putere intactă, operează încă în cadrul unei politici de statu-quo. Opinia care identifică imperialismul cu orice sporire intenționată a puterii este promovată în principal de două grupuri. Cei care se opun din principiu oricărei națiuni individuale și politicilor acesteia, cum sunt anglofobii, rusofobii
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
răsturnarea acestuia. A încercat să obțină concesii, dar a acceptat, însă numai pentru moment și cu rezerve, relațiile de putere stabilite de Tratatul de la Versailles. Nu a sfidat deschis relațiile de putere; mai curând, a urmărit ajustări care să lase intactă esența lor. Aceasta a fost particularitatea „politicii realizărilor” - a aplicării prevederilor Tratatului de la Versailles - pe care a practicat-o Republica de la Weimar. Tocmai tentativa respectivă de a ameliora poziția internațională a Germaniei, acceptând concomitent statu-quoul, a provocat opoziția violentă a
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a expirat placid fumul spre germanii încordați care se îndreptau spre casă în asfințit 14. Între aceste două episoade a intervenit o mare revoluție, întrerupând continuitatea istorică practic la toate nivelurile vieții naționale. Dar trăsăturile caracterului național rus au rămas intacte în urma dezastrului acelei revoluții. Chiar și schimbarea masivă a structurilor socioeconomice și a instituțiilor, a modului de viață și de gândire nu au fost în stare să afecteze „forța elementară și persistența” caracterului rus pe care Bismarck le-a descoperit
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
refuzul de a lua prizonieri, uciderea prizonierilor și uciderea fără discriminare a membrilor forțelor armate și a civililor, liniștindu-și astfel scrupulele morale, dacă nu chiar pierzându-le complet. Astfel, în timp ce limitările morale privind uciderea pe timp de pace rămân intacte, limitările morale asupra uciderii pe timp de război s-au dovedit a fi în mare măsură ineficace. Fiind în general mai importante pentru scopul acestei discuții, ele au arătat sub impactul unei concepții a războiului fundamental modificate o tendință de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de asemenea, și pentru celelalte națiuni. Este adevărat că în conformitate cu articolul 51 această reafirmare trebuie să îndeplinească trei condiții. Ele au totuși un caracter mai degrabă verbal decât real. În primul rând, dreptul la apărare colectivă va trebui să rămână intact doar „până când Consiliul de Securitate va fi luat măsurile necesare pentru a menține pacea și securitatea”. În al doilea rând, măsurile luate în cadrul apărării colective trebuie raportate imediat către Consiliul de Securitate. și, în al treilea rând, asemenea măsuri nu
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
săvârși acte guvernamentale asupra teritoriului său fără consimțământul acesteia. În consecință, toate acțiunile de impunere stipulate de către dreptul internațional, în afara războiului, sunt limitate la exercitarea presiunilor asupra guvernelor recalcitrante - precum proteste diplomatice, intervenții, represalii și blocadă - dintre care toate lasă intactă suveranitatea teritorială a națiunii care a încălcat convențiile. Războiul ca formă extremă de impunere a legii în dreptul internațional este singura excepție de la acea regulă, întrucât ține de însăși natura războiului să pătrunzi pe teritoriul inamicului în timp ce ocrotești „impenetrabilitatea” propriului teritoriu
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ce condiții o națiune își pierde suveranitatea? Ce reguli de drept internațional și ce fel de instituții internaționale create de ele sunt de fapt incompatibile cu suveranitatea? Unde trebuie trasă linia dintre inegalitățile juridice și cele reale care lasă suveranitatea intactă și acea slăbire a autorității unei națiuni care îi distruge independența? În termeni teoretici, răspunsul la aceste întrebări nu prezintă vreo dificultate. Suveranitatea reprezintă autoritatea juridică supremă a națiunii de a promulga și aplica legea într-un anume teritoriu și
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fost un stat suveran mai mult decât erau statele indiene sub dominația britanică. Dacă Statele Unite, pe de altă parte, nu s-ar fi folosit niciodată de dreptul stipulat în articolul 3 al Tratatului de la Havana, suveranitatea Cubei ar fi rămas intactă, întrucât atunci guvernul Cubei, în acțiunile sale reale de promulgare și aplicare a legii, ar fi fost permanent liber de controlul străin. El ar fi rămas autoritatea supremă asupra teritoriului național, indiferent de posibilitatea juridică a controlului străin. În realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
formulate atunci când am subliniat că tradiția intelectuală și morală a lumii occidentale este forța care, prin intermediul balanței puterii, a menținut unit sistemul modern de state de la sfârșitul războaielor religioase până la primul război mondial. Ne-am întrebat ce a mai rămas intact din această moștenire în zilele noastre. Ce tip de consens unește națiunile lumii în perioada ulterioară celui de-al doilea război mondial?2 Răspunsul poate fi doar acela că limitările morale ale luptei pentru putere pe scena internațională sunt astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
principiu mai cuprinzător. Însă, cum nimic din realitatea relațiilor internaționale nu validează o asemenea presupunere, încercarea de a menține un anumit statu-quo prin intermediul securității colective este, pe termen lung, sortită eșecului. Pe termen scurt, securitatea colectivă poate reuși să mențină intact un anumit statu-quo datorită slăbiciunii temporare a inamicilor săi. Eșecul său pe termen lung se datorează absenței celei de-a treia precondiții, pe care se bazează șansele de reușită ale securității colective. La începutul anilor 1980, Marea Britanie și Argentina s-
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
desfășurarea propriu zisă a poemului, evocând totuși, atunci când se simte nevoia, și unele fapte anterioare ei, parte deja spuse la locul lor, dar nu destul de pe larg înfățișate sau analizate. Când Agamemnon propune, ca să-l împace, să i-o restituie intactă pe Briseis, nu vrea să renunțe la mânia lui doar ca s-o aibă iar lângă el. Dar, după ce Agamemnon i-o dă înapoi și cei doi se împacă, Ahile se întreabă de ce s-or fi certat atât de rău
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
știa ce sunt blândețea și măsura. Iar moartea lui Hector nu i-a fost de ajuns ca să-și găsească pacea: mai trebuia să insulte, îndelung, și niște biete rămășițe. Oare să fi văzut că zeii l-au păstrat pe Hector intact și nepângărit, mereu frumos și tânăr chiar în moarte? Și oare să se fi putut vedea în gând așa cum visase să-l vadă, cât l-a avut, o clipă, în puterea sa acela care îl urâse cel mai mult pentru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
avea, odată demontat, rămâne așa. Poți însă demonta oricât o închipuire din sferele de sus, efortul analitic îi este prielnic operei, iar ea îl transcende, realcătuindu-se din ea însăși și din mirifica ei substanță, mereu mai vie în trecerea vremilor, intactă. 153 * Prezentul eseu se întemeiază pe textul The Tempest, The Oxford and Cambridge edition, alcătuită, în 1905, de Stanley Wood și de A. Syms-Wood. Textele citate în românește provin, cu rare și declarate modificări, din admirabila traducere a lui Leon
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ca, de exemplu, propuneri de proiecte, schițe sau chiar vise. Când Picasso s-a hotărât să picteze Guernica, a făcut mai întâi o schiță sumară a compoziției sale. Într-o aparentă contradicție, Picasso a afirmat că „prima «viziune» rămâne întotdeauna intactă, în ciuda aparențelor” și puțin mai târziu susține că „o pictură nu este gândită și planificată dinainte. În timpul creației, ea poate fi schimbată pe parcursul schimbării gândurilor” (Arnheim, 1962, p. 30). Putem înțelege relația dintre cele două remarci dacă acceptăm rolul explicativ
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
generației care v-a precedat. Cineva spunea că; cea mai grea misiune În istoria unui neam o are generația trăitoare, pentru că pe umerii ei apasă moștenirea zecilor de generații care au precedat-o, moștenire pe care trebuie să o transmită intactă sau sporită generațiilor care vin. Prin urmare: priviți trecutul cu recunoștință, Înțelegere și mândrie; trăiți prezentul cu responsabilitate și demnitate; făuriți viitorul cu dăruire, Încredere și speranță. 3. Sunteți prima generație de absolvenți născută după 1989, născută deci sub soarele
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
lui Dumnezeu. Acest edificiu sfânt a fost restaurat pentru prima dată după exilul babilonian, iar mai târziu de către regele Irod. A fost distrus în secolul I de către romani, care au făcut una cu pământul întregul oraș, cu excepția zidurilor externe, lăsând intactă partea vestică a templului. Această structură, care există și în ziua de azi, este sfântă pentru iudaism. În fața zidului am văzut niște oameni cu barbă, având capetele acoperite și purtând șaluri pentru rugăciune, care cântau psalmi și strecurau bucăți de
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
steliștii la Bistrița, încercînd să pară eroici. Nu doar din punct de vedere chirurgical, ci și prin prisma imaginii. Pentru că, în ciuda faptului că, din 32 de participante, 31 au părăsit Mondialul învinse, antebrațele celor 723 de fotbaliști eliminați sînt încă intacte; - nu e indicat să luăm cu voluptate sado-masochistă cîte cinci cartonașe roșii de la Heleșteanu, cum au făcut rapidiștii la Petroșani în ultima etapă a campionatului trecut, pentru că, în ciuda contemporaneității lor cu Poll și Ivanov, fotbaliștii de pe arenele germane n-au
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]