6,119 matches
-
să-mi spui mai multe lucruri despre ea? spuse el încetinindu-și pașii. - Despre... ea? Nu înțeleg la ce te referi! veni răspunsul după o pauză scurtă, răstimp în care Birmaq se opri dea binelea uitându-se foarte mirat la interlocutorul său. - Despre Terra! Nu într-acolo ne îndreptăm? reluă discuția Angir însuflețindu-se brusc. Am auzit că nu ai fi la prima călătorie spre Pământ și speram să aflu câte ceva de la tine căci pe Sagius II nimeni nu știe nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
de care avea nevoie, împotriva voinței ei să-l ajute. Ajungând în încăpere se așeză într-un jilț, inițiind în același timp secvența care îi proiecta holograma la locul de întâlnire. Preaonorabilul Poha privi atent înfățișările sub care se ascundeau interlocutorii săi. În dreapta lui, bâțâind sâcâitor din picioare, stătea un pici pistruiat, prea mic pentru scaunul în care se tolănise. Puștiul era concentrat asupra unor desene pe care le ținea cu multă grijă în fața lui. În stânga, îmbrăcată ațâțător, sau mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
acelui ilustru necunoscut funcționar confederat care se dovedise a fi predecesorul său. Un zumzăit slab, atrase atenția tuturor. Pe locul rămas liber începu să capete forme un foc care ardea mocnit. Era ciudat că niciodată nu se întâmplase ca toți interlocutorii lui să aibă forme umane. El unul, nu-și prea bătea capul cu așa ceva având doar câteva ipostaze, în care apărea. Nu prea folosise forma actuală, dar niciodată nu se gândea în prealabil la forma hologramei ce urma să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
întrebător. - Pentru a vă pune la curent cu ultimele faze ale proiectului Terra, răspunse preaonorabilul. - Planul a suferit cumva modificări esențiale? șuieră din nou focul. Preaonorabilul Poha i se păru că detectă o notă ciudată, nemaiauzită până atunci, în tonalitatea interlocutorului său. - Nu a suferit nici un fel de modificări, spuse sec. Dimpotrivă, am urgentat implementarea lui profitând de turnura pe care au luat-o lucrurile pe Terra. - Sacrificiile care trebuiesc făcute de data asta sunt totuși prea mari, ridică tonul focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Poha. Dacă vreunul dintre voi mai are nelămuriri, știți unde să mă găsiți, zâmbi el. - Foarte amuzant, articulă un rictus bruneta, înainte ca trupul și vocea să înceapă să i se destrame ca un abur. Preaonorabilul Poha așteptă până ce toți interlocutorii lui se făcură nevăzuți, întrerupând legătura îndată ce rămase singur. Cine are oare dreptate? Noi sau el? Dar dacă nu încercăm, nu avem cum să știm, așa că... [Originally published in "Sfera Online" iunie-iulie 2010] Adrian Vlad Vicențiu Jocul Zeilor 2 27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
dintre cele două generații, adică vezi matale telespectatorule neavizat, să arate cât de grozavi, patrioți și necorupți erau politicienii de pe atunci și cât de zăbăuci sunt în zilele noastre în frunte cu Băsescu. Numai că, distracția a stricat-o un interlocutor mai în vârstă, de la masa rotundă, care a spus că nici nu este nevoie să se facă vreo comparație, fiindcă el a prins vremea ceea, și poate să spună în cunoștință de cauză că și cei de atunci, erau tot atât de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o chestie serioasă, merită toate onorurile! Doar găgăuții o socotesc un defect. Sunt cu atât mai mișcat de propunere, îți dai seama. Profesorul vorbea repede repede, cu privirea pe fereastra neagră, aproape lipit de fereastră, fără a se întoarce spre interlocutor. Frazele veneau parcă prin ricoșeu, dinspre ecranul de sticlă, din întunericul nopții. Simțea nu simțea că musafirul se ridicase, că se afla lângă fereastră, chiar lângă... simțea nu simțea, lunganul Gafton se afla deja în stânga sa, aplecat, parcă, asupra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cât de puternici suntem în a absorbi otrava. Nici nu-ți dădeai seama când se lăsa dusă de coșmar, de parcă ar fi intrat într-un text și într-un rol de mult exersate, pentru care nu mai avea nevoie de interlocutor. — De fapt, chiar a vrut să divorțeze. Nimeni din ciudata instituție nu bănuia ceva. Familia mea știa. Tata mi-a oferit atunci ultima armă. Se cunoșteau prea bine... Așa am fost în măsură să joc marea scenă a refuzului, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bine știi și exemplifici zilnic. Ai fidescoperit, iată, dureroasa lor întrepătrundere, numită Irina. Femeile îți amintesc ceva mereu amânat și rănit, așa ar spune amicul Marga. Vampire, gheară, lanț, fermoar, verigă, inel, amintește-ți, așa obișnuiai să-ți instruiești tinerii interlocutori asupra eventualelor partenere. Nici un fel de precauții, professore? Nu obișnuiai nici elementarele precauții cerute de suspiciunea care deja te înconjura și care avea să fie curând folosită pentru a-ți pedepsi insolența? Existau și strategii mai bune decât a debita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-te în jur.“ Dar Tolea tăcuse, probabil; nu obișnuia să întrerupă plăcerile retorice ale vecinului Gafton; prefera să somnoleze, de obicei, cu gândul în altă parte. Vecinul Matei își ritma discursul fără grabă, aplecându-se, din când în când, spre interlocutorul apatic. Știa că Tolea nu-l va întrerupe. Cât despre zâmbetul său plictisit, se obișnuise, zâmbetul arogant al recepționerului de hotel de mult nu mai era noutate. Țintind cine știe ce auditoriu virtual, domnul Gafton lăsa uneori impresia, pentru cine era dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
butoaie cu păcură, dale de beton, clanțe și robinete de aur pentru budoarul generalilor, supraveghetorii exemplari ai supravegheaților exemplari. Cer sfârtecat de șerpii de foc ai sudurilor. Cerul senin și negru, stelele rare, luna absentă, zadarnic ai căuta pe cer interlocutorii. De câteva ori a simțit, parcă, în preajmă, umbra obsesivă a urmăritorilor. Trecut de miezul nopții. Ora coșmarurilor, ora lui Toma... — Oamenii pot orice, vânătorule Toma A. Toma. Poți cita această banalitate în rapoartele pentru Arhiva Suspiciunii. Abia de au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
colegul Teodosiu Gică, zis Boală, zis Șeful, își folosi admirabil coatele și sacoșele ca să răzbească prin mulțimea isterică, să pătrundă primul în arcasalvatoare. Recepționistul Anatol Dominic Vancea Voinov rămase singur, din nou, vinovat de deprimare și vinovat de neîncrederea față de interlocutorii zilelor și nopților sale. Femeia reapăru, însă, în reveriile sale nocturne. Râdea, plângea, necheza, reabilita terapia bunului-plac, parodia plăcerea, grimasa libertății. Se lăsase ademenit. Somnambulul! Noaptea rece, lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea în eternitate, de unde totul se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
eminent, de altfel. Un băiat superb, de care s-a interesat cu o gingășie infinită, angelică. Domnul doctor Anton Marga își descheie, iritat, gulerul cămășii apretate. Purta un costum ușor, de vară, în culoarea albăstrelelor. Costum ușor, de vară, deși interlocutorul său se credea în iarnă. Doctorul ținea în dreapta un scurt baston de cauciuc, tocul unei umbrele. Își ștergea, din când în când, cu o fină batistă albă, fața transpirată de arșița primăverii, dar și ochelarii, fruntea, barba. Am stat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
devreme. Era în alb complet, însemna că azi avea zi liberă. Perfect ras, catotdeauna. În brațe, un uriaș buchet de flori roșii, ca o coroană de înmormântare. Gazda mulțumi printr-o scurtă înclinare a cocului. Luă coroana din brațele matinalului interlocutor, o sprijini de cuierul din vestibul, așteptând ca domnul Vancea să-și scoată geanta de pe umăr, cum obișnuia, s-o atârne pe cuierul din fața oglinzii. Profesorul rămase o clipă locului. Din oglindă, îl scruta privirea severului Tavi. Zâmbi, schiță un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
telefon, Harry îi făcu un semn de salut cu mâna lui Tom, apoi înălță un deget arătător, anunțându-l pe tăcute că nu mai durează decât un minut. Subiectul conversației îmi scăpa, dat fiind că Brightman vorbea mai puțin decât interlocutorul lui, dar am dedus că discuta despre vânzarea unei ediții princeps din secolul al XIX-lea cu un client sau un alt anticar. Titlul lucrării nu a fost însă menționat și gândurile au început curând să-mi plece la plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
plan de investiții potrivit cu cerințele lor individuale și cu nivelul impozitului plătit. — Categoric! spune Emma după o pauză. Așa. Atunci, hai să luăm niște telefoane, ce zici? O avem pe fir pe Mandy din Norwich. În clipa în care primul interlocutor intră în emisie, telefonul din sufrageria noastră sună. — Alo? zice Suze, ridicându‑l și dând sonorul mai încet la televizor. O, bună ziua, doamnă Bloomwood. Vreți să vorbiți cu Becky? Ridică din sprâncene spre mine și eu mă strâmb. N‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în trecere, observ poze porno pe ecranele lor, mi-i închipui masturbându-se discret sub masè, pagini de e-mail-uri, fan cluburi, messenger, bloggerind, mănați cu toții de nevoia arzètoare de a comunica, Șerban spune cè asta e falsè comunicare, o comunicare presupune interlocutori vii, care stau fațè în fațè, nu interlocutori construiți din cuvinte mai mult sau mai putin adevèrate, De parcè nu ne-am construi și în viața realè când avem oameni reali în fața noastrè?! Voi, profetizeazè Șerban, incluzându-mè în acest voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mi-i închipui masturbându-se discret sub masè, pagini de e-mail-uri, fan cluburi, messenger, bloggerind, mănați cu toții de nevoia arzètoare de a comunica, Șerban spune cè asta e falsè comunicare, o comunicare presupune interlocutori vii, care stau fațè în fațè, nu interlocutori construiți din cuvinte mai mult sau mai putin adevèrate, De parcè nu ne-am construi și în viața realè când avem oameni reali în fața noastrè?! Voi, profetizeazè Șerban, incluzându-mè în acest voi pe mine și pe Angel, stați de vorbè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè-i conving pe oameni de semnificațiile pe care eu le dau cuvintelor într-o anume conversație, îi las sè creadè așa cum vor ei, mè fascineazè întotdeauna paralelismul acesta de înțelesuri ale unui cuvânt care înființeazè lumi lingvistice distincte între doi interlocutori, falsè comunicare și totuși oamenii se înțeleg mai bine între ei tocmai atunci cand fiecare e convins de propriul lui adevèr, a fost într-adevèr o searè minunatè! eu am ieșit înaintea ei, am așteptat-o afarè, la colțul strèzii directorului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sexul și cu politica se vând și ziarele! Pasiunea cu care Șerban abordeazè aceste subiecte, fie cè o face la modul serios, în articolele sale, fie în maniera ușoarè a unor divagații spuse în fața unui pahar, reușește sè-l determine pe interlocutorul din fața lui sè creadè cè, într-adevèr, nimic în lume nu-i mai interesant că sexul și politică, Matei, mai complex și mai sofisticat în gândire, considerè cè lucrurile sunt mai nuanțate decât crede prietenul lui, cèutând sè-l facè sè înțeleagè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
aproape incomprehensibil, dè replici vehemențe unei persoane care, apreciind dupè direcția întâmplètoare a gesticulèrilor sale, nu se aflè printre cei de fațè, dar pe care, acesta, stimulat de aburii alcoolului, o vede aievea, în carne și oase, dându-i târcoale, Interlocutorul invizibil al cetèțeanului turbulent pare sè-și schimbe încontinuu poziția, fie sèrind pe masa plutonierului major, fie deasupra vrafului de dosare așezate pe un dulap din colțul încèperii, fie sub masă unde stau eu că sè-mi scriu declarația, la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè-l vadè, acesta dând semne cè s-ar fi cocoțat, undeva sus, pe tavan, râzându-și de bietul om, Stai! Nemernicule! Unde fugi? Stai! articuleazè cu greu bețivul, smucindu-se din mâinile tènèrului aghiotant, Dupè toate aparențele disputa lui cu interlocutorul nevèzut a ajuns la un moment critic deoarece cetèțeanul, cuprins subit de furie, se avântè vijelios înainte ca si cum ar vrea sè sarè la gâtul cuiva că sè-l omoare, Viclean, dușmanul nevèzut al bețivului, judecând dupè direcția atacului acestuia, pare sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
zerbaf, un brocart turcesc din mătase de cea mai bună calitate, cu desene în relief și broderii fine din fire de aur. Fuma ciubuc, ținându-i capătul în căușul palmei. În general asculta, dar, atunci când vorbea, făcea un pas spre interlocutor îndepărtându-și, în același timp, bustul, ca să-l poată privi în ochi. O postură care-i scotea în evidență nu numai eleganța, dar și suplețea trupului. Atunci când îl amuza ceva sau ori de câte ori aștepta un răspuns, își încrucișa brațele pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca să se răzbune pentru înfrân... Ei, asta-i! După ce că îl plătim, mai face și nazuri. Incredibil! Înflăcărată de revoltă, Toinette îi întoarse spatele. Nu o mai interesa nimic din ceea ce discutau. Dar, tocmai atunci, se întâmplă minunea. Pictorul își lăsă interlocutorul cu fraza neterminată, veni drept spre ea și, hodoronc-tronc, o apucă de bărbie. ― A! țipă scurt Toinette. Era surprinsă și ușor dezamăgită. Lucrurile se derulau mult prea repede, prea frust, după gustul ei. ― Nu vă speriați, contesă! Vreau doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
noastră duce o existență itinerantă. Jenant! De aceea, prezența unui om atât de dăruit cu bogăție, dar, în egală măsură, și cu generozitate ne dă speranțe noi. Tot timpul își ținuse privirile fixate pe podeaua sălii. Acum se întoarse spre interlocutorul său și îl privi drept în ochi. Era clar că solicita din partea acestuia un răspuns, însă prințul se mulțumi să se încline, fără să deschidă nici gura, nici punga. D’Autrey anulă pauza, intervenind la timp. ― Cred că a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]