19,025 matches
-
cuvântul înainte (intitulat Neagu Rădulescu, istoric literar și artistic): „Mai mult decât un caricaturist, Neagu Rădulescu reprezintă o splendidă manifestare a spiritului critic, rezumând în câteva linii o judecată precisă, clară, de o seducătoare independență. Albumul lui este un capitol introductiv dintr-o vastă istorie a vieții literare și artistice românești.” Romanul Sunt soldat și călăreț (1937), cu sursa în experiența de ostaș „teterist”, este de fapt tot o suită de schițe, scrise „fără venin” - cum le califică autorul însuși -, nu
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
important în acțiunea de reevaluare a scriitorilor, istoricilor, oamenilor de cultură români. În această campanie de recuperare R. pledează pentru retipărirea autorilor interziși sau uitați, îi evocă în medalioane și articole, îi prezintă și le evaluează scrisul în prefețe, studii introductive, precum și în ediții critice. Nu în ultimul rând, ca director al Editurii Eminescu, inițiază câteva colecții de prestigiu („Biblioteca de filosofie a culturii românești”, „Thalia”, „Biblioteca Eminescu”), cuprinzând nume și opere fundamentale ale filosofiei, istoriografiei, sociologiei, artei teatrale și muzicale
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
MUZA ROMÂNĂ, almanah literar apărut la Pesta în 1865. Ioan Ioviță era „redigintele”, adică redactorul acestei culegeri de versuri, proză și articole de istorie, care se adresa „sororilor romane”. Cuvântul introductiv, scris într-un curios și aproape neinteligibil amestec de cuvinte, de altfel ca și textele literare publicate, conține câteva idei demne de consemnat cu privire la penuria de scrieri beletristice originale și la rolul educativ al literaturii naționale. I. Ioviță a avut
MUZA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288338_a_289667]
-
A dat tiparului volumele Studii de lexicologie biblică (1995; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române) și Aeterna Latinitas. Mică enciclopedie a gândirii europene în expresie latină (1997, în colaborare), precum și o suită de traduceri, îndeobște în ediții bilingve, cu ample studii introductive, note și comentarii, din literatura latină antică ori medievală, dar și din literatura franceză (Jean-Jacques Rousseau, Rivarol, Ernest Renan) ori din cea germană (Jakob Grimm). A colaborat, de asemenea, la ediții critice monumentale: H. Tiktin, Rumänisch-deutsches Wörterbuch (I-III ,1985-1987
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
de glorie de la 1871 la 1886. Imaginea finală a marilor clasici e rezultatul unei perspective antropologice, potrivit căreia „romanticitatea” nu se rezumă la stil, ci reprezintă un mod al umanității de a se înscrie în univers. O serie de studii introductive și prefețe (la Cezar Bolliac, B.P. Hasdeu, Eminescu, Creangă) întregesc preocupările istoricului literar, iar întrucât îl privește pe eminescolog, culegerea de glose Eminescu și antinomiile posterității (1998) suplinește, într-o anumită măsură, unele aspecte expediate sau neabordate în sintezele lui
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
reflecta realitățile naționale. De asemenea, cultivă valorile culturale și literare universale, făcându-le cunoscute prin traduceri. Publicația păstrează constant acest echilibru între tradiție și modernitate, între autohton și universal, între etic și estetic, vădind un program bine conturat. În Cuvânt introductiv sunt definite conceptele tradiție și tradiționalism ca însemnând „păstrarea caracterului românesc al literaturii, înfățișarea momentului de atunci într-o limbă adecvată, sprijinindu-se, în drumul spre frumos, bine și adevăr, cât mai mult pe talentele ce există și se vor
NAZUINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288379_a_289708]
-
ieșeană, susținut în 1913, mai prezenta lucrările Phidias și Parthenonul (1911) și Impresionismul și neoimpresionismul (1912), precum și colecția revistei „Sânzeana”, scoasă tot atunci și scrisă în mare parte împreună cu fratele său, Teodor Naum. După obținerea postului, marcată prin tipărirea cursului introductiv (Însemnătatea culturii artistice, 1912), își continuă colaborarea, cu versuri, dar și cu note, comentarii ori studii estetice, la „Convorbiri critice”, „Floarea darurilor”, „Neamul românesc literar”, „Drum drept”, „Arhiva”, „Solia” ș.a. Izbucnirea războiului pare să îl determine a încredința tiparului, în
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
Romano-Dacica, volumul II: Izvoare antice ale istoriei României (1989). N. alcătuiește una dintre primele ediții bilingve ale unui autor antic apărut în România, lucrare care reprezintă totodată și cea dintâi ediție românească integrală a operei lui Horațiu (1980). În studiul introductiv reconstituie biografia lirică a poetului latin, urmărind devenirea interioară a unei personalități aflate mereu în căutare de sine - ca artist și cetățean -, de la contemplarea reținută a lumii derutante și nesigure, care transpare în epode, până la descoperirea echilibrului interior și revelarea
NICHITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288430_a_289759]
-
varietur, în Filosofia greacă până la Platon (I, 2, 1979), lucrare de referință în domeniu, coordonată de Ion Banu și Adelina Piatkowski. Tot cu texte din autori preplatonici a contribuit, în antologia Arte poetice. Antichitatea (1970), însoțind-o de un studiu introductiv și comentarii ce îi aparțin și unde adună, în tălmăcirea unor nume prestigioase (Constantin Balmuș, Constantin Noica, Gheorghe Guțu, Mihail Nasta, Ionel Marinescu), cele mai importante opere poetologice ale lumii vechi, unele transpuse pentru prima oară în românește. Același interes
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
contribuții sunt incluse în volume colective: Culture et littérature roumaines (Montpellier, 1972), De la „Viața românească” la „Ethos” (1989), Scriitori români (analize literare) (1990) ș.a. Un complement adecvat îl constituie publicarea ediției integrale a revistei „Dacia literară”, însoțită de un studiu introductiv substanțial (Medalia de Aur la Salonul Cărții, București, 1972), sau a unor ediții alcătuite din scrierile lui Nicolae Bălcescu (1988) și ale Elenei Văcărescu (1997, 1998). Colaborează cu studii, cronici și recenzii la „Revue de langues romanes”, „Actes du Congrès
PLATON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
mai răspândită, p. narează desfășurarea amănunțită a cultivării și recoltării grâului, a măcinatului și coacerea pâinii. Poemul, care are uneori sute de versuri, este salvat de monotonie prin numeroase pasaje hazlii. Ca și alte forme de colinde, p. cuprinde formule introductive, mediane și finale. Spre deosebire de celelalte colinde, acordă o mai mare libertate de improvizație și, prin aceasta, dă prilejul exercitării nestingherite a talentului fiecărui narator. Astfel s-a ajuns la unele forme de p. care au renunțat total la conținutul tradițional
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
Emil Domocoș, Idei pedagogice înaintate în opera și activitatea umanistului român Nicolae Olahus (1493-1568), „Revista de pedagogie”, 1968, 6; Maria Holban, Nicolaus Olahus et la description de la Transylvanie, „Revue roumaine d’histoire”, 1968, 4; I. S. Firu, Corneliu Albu, Studiu introductiv la Nicolaus Olahus, Texte alese, București, 1968, 7-111; Al. Tonik, Diplomele de înnobilare ale lui Nicolaus Olahus, RA, 1969, 1; Ivașcu, Ist. lit., I, 58-62; G. Mihăilă, Nicolaus Olahus, LRV, I, 250-255; Dicț. lit. 1900, 643-644; Ștefan Pascu, De la umanism
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
universală și comparată. Debutează în „Gazeta literară” (1964), iar editorial, cu volumul Morfologia romanului european în secolul al XVIII-lea (1974). A mai publicat lucrarea Morfologia romanului european în secolul al XIX-lea (1977). Este autorul unor prefețe și studii introductive la traduceri din beletristica universală (la René, Atala și Aventurile ultimului Abencérage de Chateaubriand, la Domnișoara de Maupin de Théophile Gautier) și la lucrări de teorie literară (Oscar Walzel, Conținut și formă în opera poetică). Din 1977 a fost lector
OLTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
-se și la sârbi. Baladele românești despre Novăcești sunt realizate cu mijloace artistice din fondul tradițional autohton. În cântecele bătrânești aparținând categoriei eroico-legendare se întâlnesc elemente din basme: fabulosul, ființe monstruoase (fata sălbatică, Dârvij, balaurul) sau procedee caracteristice basmului: formule introductive și finale, întreita repetiție a acțiunii, hiperbola descriptivă (ca în portretul fetei sălbatice: „Buzele ca clisele, / Măselele ca piuăle, / Mânele ca bârnele, / [...] Iar dinții ca lopețile”) ș.a. De asemenea, prin trăsăturile sufletești și fizice Novăceștii amintesc de personaje din basme
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
doilea conținând „nuvele și lectură recreativă, datorată, în parte, scriitorilor români, în parte, după cei mai buni scriitori străini”. Aparent rațională, soluția implica suprapuneri, ceea ce a dus la părăsirea ei după un an, când revista devine săptămânală. În același text introductiv directorul conturează un program ce ar rezulta din starea politică și culturală a țării. Cât privește literatura, aceasta ar trece printr-o „perioadă de istovire”, întrucât „înstrăinată de aspirațiunile și interesele marelui public, ea-și cerșește existența de la așa-zisa
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
vânătorului”, București, 1874; ed. îngr. și introd. Al. Busuioceanu, Craiova, 1932; ed. îngr. și pref. Șt. Bezdechi, București, 1935; ed. îngr. Ion Pillat, București, 1941; ed. îngr. J. Byck, București, 1947; ed. îngr. G. Pienescu, București, 1971; Istoria arheologiei. Studiu introductiv la această știință, I, București, 1877; ed. îngr. și introd. D. Tudor, București, 1961; Moții și Curcanii. 1785-1877, București, 1878; Petre Ispirescu, București, 1887; Scrieri literare și istorice, I-III, București, 1887; Petrache Poenaru, București, 1889; Le Trésor de Pétrossa
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
bunici (1995) și Martinică face sport (1995) cu pseudonimul Grigore Storin. Ca editor, N. și-a îndreptat preocupările cu precădere asupra scriitorilor din perioada interbelică (G. Bacovia, Gib I. Mihăescu, Damian Stănoiu, Ionel Teodoreanu, George Acsinteanu). Unele din studiile sale introductive au aspect monografic, precum cel din antologia Dramaturgia istorică română contemporană (I-II, 1974) ori din ediția Damian Stănoiu, Nuvele și romane (1987). Este preocupat, de asemenea, să recupereze texte necunoscute din periodice (Gib I. Mihăescu, G. Bacovia, Lucian Blaga
NISTOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
Paul Valéry, transpune cu exactitate și aplicație poezii de Rimbaud, Heredia, Mallarmé și Maeterlinck. În perioada postbelică s-a dedicat cu precădere activității didactice, elaborând manuale de liceu, dicționare și ediții de uz școlar. A semnat numeroase prefețe și studii introductive la antologii și ediții din operele unor scriitori români din secolul al XIX-lea. Principalele sale contribuții de istorie literară, multe rămase în paginile unor reviste academice, altele incluse în primul volum din tratatul Istoria literaturii române (1968) publicat de
OANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288498_a_289827]
-
putere, punându-le la dispoziție instrumente obiective concrete și atitudini subiective pentru dezvoltarea în continuare a cercetării individuale. În cercetare, specialistul în științe sociale este în căutare de cunoaștere sistematică, investigând relațiile dintre fenomene, precum și modelele lor structurale. Acest curs introductiv se axează în mod special pe necesitatea specificării riguroase a subiectului empiric de studiu, pe semnificația cercetării științifice, precum și pe mijloacele prin care se stabilesc concluziile. Însumate, aceste elemente constituie „ce, de ce și cum-ul” cercetării sistematice, și fac totodată
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ce, de ce și cum-ul” cercetării sistematice, și fac totodată distincția dintre abordările științifice și alte relatări mai narative. Atitudinea cercetătorului este una de scepticism permanent față de informațiile dobândite, dar devotat total adevărului ca ideal moral. Această serie de cursuri introductive de metodologie a științelor sociale a fost concepută inițial ca o serie de prelegeri pentru prima promoție a nou-înființatei Facultăți de Științe Politice și Administrative la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, România. Scriitorul englez Walter Starkie se referea în anii ’30
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
eu peroram la masă despre problemele modelării în științele sociale. Alți oameni de știință pe care doresc să-i amintesc sunt: Douglas Rose, Susan Ellis, Paul Sum, Depak Gupta, Richard Hofstetter și Asbjorn Norgaard. În prezent nu există un curs introductiv de metode de cercetare pentru științele sociale în românește. Acest volum se dorește a fi util atât pentru cercetătorii, cât și pentru studenții din științele sociale. În același timp, însă, se adresează și unui public mai larg. Mulți oameni simt
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cauzale.2 Luate împreună, aceste trei volume asigură o instruire detaliată pentru cel care dorește să devină un participant activ în procesul de cercetare din științele sociale. Acest volum conține 13 cursuri, prezentate într-o succesiune logica: ele se vor introductive. Cursurile sunt scrise simplu, folosind un limbaj comun, cu multe exemple și cu unele reluări, pentru a fi ușor accesibile studenților începători, precum și unui public ne-specialist. Matematica aplicată aici este elementară și se reduce la cazurile în care este
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cauzele și efectele lor, luând în considerare totodată subiectivitatea inerentă din alegerile umane. Toate aceste aspecte trebuie incluse în concepția noastră despre științele sociale, pentru a putea ajunge la concluzii valide și utile. Primele trei dintre cele treisprezece cursuri sunt introductive. Scopul lor este să prezinte logica și subiectul fundamental al științelor sociale, punând accentul pe știința politicii, domeniu care mă interesează în mod special. Aceste cursuri vor dezvolta și justifica aserțiunile filozofice generale de mai sus și vor extrage implicații
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de istoria contemporană sau jurnalism. Partea a treia discută etica specialistului în științe sociale, precum și acea atitudine față de lume care asigură o inițiativă critică științifică. Temele de discuție abordate în acest curs sunt preliminarii. Următoarele două cursuri vor furniza subiecte introductive mult mai provocatoare. Astfel, pe parcursul lor ne vom întreba ce vrea să spună specialistul din științele sociale atunci când afirmă că are o contribuție la evoluția cunoașterii? Cum se desfășoară procesul de cunoaștere? Care este legătura dintre concepțiile noastre și lumea
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
din cadrul lor ar trebui să utilizeze deprinderile metodologice dezvoltate de către acest curs. Astfel, ar putea fi încorporată în programul de studii o orientare practică de cercetare care să furnizeze informații și să susțină întreaga activitate academică desfășurată. Un singur curs introductiv nu este suficient pentru a instrui studenții suficient de mult încât să devină competenți din punct de vedere metodologic pentru cercetarea din științele sociale. De aceea, această carte intenționează să ajute doar la primii pași esențiali. II. Subiect, teorie și
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]