2,710 matches
-
contradictorii, ca o totalitate căreia pe plan abstract îi corespunde conceptul de "devenire". Oricum, din perspectiva concretului, antinomia dispare, este anulată. Tocmai datorită acestui caracter, spune Blaga, conceptele concrete au un aspect hibrid, fiind construcții intermediare între abstract și concretul intuitiv. Abstract, se prezintă ca antinomii. Concret, iau aspectul unei sinteze de momente ce se exclud, din care tensiunea dispare. "Ceea ce sub unghi logic pare imposibil, antinomic, paradoxal, se dovedește a fi posibil sintetic, realizat în concret"348. Lucian Blaga observă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
vine din conținutul conceptelor cu care operează. Acestea sunt cu referință concretă. În schimb, prin combinarea lor, dogma postulează o sinteză refuzată de concret, imposibil de intuit. Dar diferența dintre cele două tipuri de formule nu apare doar la nivel intuitiv, ci și conceptual: antinomia dialectică are întotdeauna o sinteză conceptuală într-un al treilea concept sintetic, pe când sintezei dogmatice nu-i corespunde vreun astfel de concept. Formulele dialectice sunt posibile, în opinia lui Lucian Blaga, datorită unei însușiri paradoxale a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
într-un al treilea concept sintetic, pe când sintezei dogmatice nu-i corespunde vreun astfel de concept. Formulele dialectice sunt posibile, în opinia lui Lucian Blaga, datorită unei însușiri paradoxale a intelectului uman, aceea de a plăsmui în contact cu concretul intuitiv o seamă de concepte care concentrează în ele iraționalul concretului, irațional la care intelectul n-ar putea să ajungă pe cale logică. Spre deosebire de acestea, dogma este o formulă fără concept sintetic, "compusă prin alăturarea momentelor antinomice pe fondul inaccesibil al unei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Pentru rațiune, ea este o formulă contradictorie și un imperativ categoric. Numai într-o stare de har a sufletului, doar pentru mintea purificată prin asceză și rugăciune, ea devine " Adevărul care se demonstrează pe el însuși", revelat ca un adevăr intuitiv 403. Dar aceasta nu se poate face decât prin Duhul Sfânt. În el "se află plenitudinea înțelegerii"404. Citind acest text al lui Pavel Florenski, nu se poate să nu remarci asemănările cu Lucian Blaga. Ideile despre caracterul antinomic al
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un alt sens al acesteia, care este exprimat prin proprietatea "non-trivialității"812. Aceasta înseamnă că logica paraconsistentă păstrează un aspect rațional, în speță non-trivialitatea sistemului, dar cu prețul respingerii principiului ex falso sequitur quodlibet, considerat unul dintre principiile cele mai intuitive ale raționalității logice 813. În legătură cu aceste chestiuni, voi aduce în atenție unele dintre gândurile inițiatorului logicii paraconsistente. Astfel, în capitolul al 3-lea al lucrării sale Logici clasice și neclasice, Newton da Costa arată că în contextele raționale au apărut
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
multe teorii metafizice sau științifice care fuseseră eliminate în baza criteriului clasic al consistenței 819. Totul este ca acestea să se dovedească a fi netriviale. Autorii citați indică unele exemple foarte bine cunoscute: teoria obiectelor a lui Meinong, dialectica, teoria intuitivă a mulțimilor. Într-un alt studiu 820, ei desfășoară un larg câmp de aplicații ale logicii paraconsistente, de la teologie până la teoriile logicii înseși, mai exact teorii ale unor noțiuni logice mai largi, precum inferența, erorile, modalitățile, opiniile, probabilitatea și inducția
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
constatăm că, de regulă, modelul explicativ dominant nu a fost abandonat, ci au fost neglijate cazurile negative, contrexemplele sau anomaliile. Situația poate fi sistematizată și descrisă astfel: • Să presupunem că teoriile etice tradiționale duc la anumite consecințe greu de acceptat intuitiv. • Atunci, pentru a fi conformi cu intuițiile, trebuie să revizuim teoriile. • Drept urmare, avem de ales între a continua să susținem teoriile și să neglijăm consecințele contraintuitive sau să ținem seama de aceste consecințe și să revizuim teoriile. Dacă luăm în
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
teoriile și să neglijăm consecințele contraintuitive sau să ținem seama de aceste consecințe și să revizuim teoriile. Dacă luăm în considerare ceea ce au făcut filosofii, concluzia va fi aceea că, de regulă, preferăm să imunizăm teoriile și să minimalizăm pierderile intuitive. Exemplare pentru o astfel de ieșire din dilemă sunt câteva considerații ale unora dintre cei mai importanți filosofi cu contribuții remarcabile în domeniul eticii și al filosofie în general. Voi cita in extenso două comentarii care ajung la acest expedient
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
mai importanți filosofi cu contribuții remarcabile în domeniul eticii și al filosofie în general. Voi cita in extenso două comentarii care ajung la acest expedient al salvării teoriei în condițiile în care teoria duce la consecințe ce nu pot fi intuitiv acceptate. Strategia folosită este aceea a minimalizării pierderilor de tip intuitiv. Primul.este un fragment dintr-o lucrare a lui Grice: "O consecință inevitabilă a tezei prezentate în aceste pagini este aceea că anumite clase nu pot avea drepturi naturale
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
filosofie în general. Voi cita in extenso două comentarii care ajung la acest expedient al salvării teoriei în condițiile în care teoria duce la consecințe ce nu pot fi intuitiv acceptate. Strategia folosită este aceea a minimalizării pierderilor de tip intuitiv. Primul.este un fragment dintr-o lucrare a lui Grice: "O consecință inevitabilă a tezei prezentate în aceste pagini este aceea că anumite clase nu pot avea drepturi naturale: animalele, embrionul uman, generațiile viitoare, nebunii și copii sub o anumită
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
să susțină că nașterea lui ar fi trebuit să fie amânată, pentru că dacă ar fi fost născut mai târziu nu ar mai fi fost el. Cel fericit nu va mai exista, pur și simplu. Totuși, cei mai mulți oameni nu ar reacționa intuitiv așa, ci i-ar recomanda mamei să amâne momentul concepției. De aici rezultă că moralitatea este concepută impersonal, în raport cu un bine și un rău care nu sunt atașate unor entități actuale. În mod asemănător procedăm și în cazul generațiilor viitoare
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
viitoare 37. Dacă luăm în considerare două politici diferite, una de consum al resurselor și alta de conservare a lor, atunci vom putea prevedea că oamenii care vor trăi peste o sută de ani vor reprezenta mulțimi diferite. Când judecăm intuitiv această alegere dintr-o perspectivă morală încercăm să ne situăm pe o perspectivă care ne plasează în exterioritate în raport cu efectele actuale ale politicilor actuale și ia în considerare un bine și un rău valabil pentru orice persoană posibilă. De aceea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sine, indiferent dacă sunt evaluate sau nu de un om. Asupra construcției unui asemenea argument în favoarea eticii mediului voi reveni. Un corolar al tezei că tot ceea ce este natural este bun îl reprezintă afirmația că și fenomenele care în mod intuitiv sunt apreciate drept rele, vor trebui să fie reconsiderate și apreciate drept bune tocmai pentru că sunt naturale. De exemplu, așa cum observă Callicott 82, inclusiv durerea și a moartea ar trebui apreciate drept bune întrucât sunt fenomene naturale. Mai mult decât
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
discutat despre alternativa drepturi/datorii cu referire la animale și am prezentat pe larg critica pe care o face Regan teoriei datoriilor indirecte. În acest capitol voi dezvolta în detaliu paradigma datoriei în etica mediului, pornind de la un înțeles comun, intuitiv și acceptabil, al datoriei. Susțin pluralitatea formelor datoriilor. Nu avem o formă universală a datoriei. Consider că forma datoriei este determinată de entitatea față de care ai datoria respectivă și de statutul pe care îl ai în raport cu entitatea față de care ai
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
după criteriile unei raționalități instrumentale, ci și o anumită sensibilitate, asemănătoare, în termeni comparabili, cu romantismul european ca mișcare culturală, literară, în primul rând. Teoreticienii mediului au remarcat că gândirea ecologistă, atât în dimensiunea ei științifică, dar și la nivel intuitiv, nu poate fi armonizată cu tradiții filosofice importante, așa cum ar fi umanismul vechilor greci, metafizica platoniciană, monoteismul iudaic și cel creștin, dar și dualismul cartesian. Desigur, pot fi elaborate și încercări de formulare a unor interpretări diferite, de exemplu, dacă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Nivelul metafizic. Omul este parte a naturii, iar toate părțile au aceeași demnitate ontologică. În ontologia socială nu contează individualitatea autonomă, ci sinele și țesătura naturii. • Nivelul epistemologic. Este necesară o perspectivă holistă. Sesizarea întregului și a interdependențelor se realizează intuitiv. Moralitatea se poate constitui intuitiv. • Nivelul etic. Natura are valoare intrinsecă. Ecologia profundă susține un egalitarism biocentric, în opoziție față de antropocentrism. • Nivelul politicilor. Trecem printr-o criză ecologică și ținta strategică trebuie să fie oprirea degradării mediului ambient. Unii reprezentanți
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a naturii, iar toate părțile au aceeași demnitate ontologică. În ontologia socială nu contează individualitatea autonomă, ci sinele și țesătura naturii. • Nivelul epistemologic. Este necesară o perspectivă holistă. Sesizarea întregului și a interdependențelor se realizează intuitiv. Moralitatea se poate constitui intuitiv. • Nivelul etic. Natura are valoare intrinsecă. Ecologia profundă susține un egalitarism biocentric, în opoziție față de antropocentrism. • Nivelul politicilor. Trecem printr-o criză ecologică și ținta strategică trebuie să fie oprirea degradării mediului ambient. Unii reprezentanți ai ecologiei profunde găsesc posibilă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
care a început să gândească"280. 4.4. O reconciliere: ecologismul și etica virtuții Acest scurt capitol este în intenție o încercare de reconciliere a ecologiei profunde cu tradiția filosofică europeană în modalitatea unei etici a virtuții. Considerăm în mod intuitiv că anumite acțiuni sunt dubioase din punct de vedere etic. Această caracteristică a lor nu se reduce la valoarea lor intrinsecă sau la consecințele acestor acțiuni și nici la răul intrinsec al acestora, ci se consideră că aceste acțiuni nu
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
eticii mediului cu etica globală poate fi formulat pornind de la teza că întrucât poluarea nu cunoaște frontiere, tot așa și responsabilitatea noastră trebuie să se extindă dincolo de granițele statale. Aceasta este o cale deseori utilizată de teoreticieni pentru a ajunge intuitiv la recunoașterea necesității unei etici globale conform căreia întreaga lume este un domeniu al moralității și că relațiile de asumare a răspunderii se întrețes pe întreaga planetă. Deși lucrurile par simple, nu este chiar așa la nivelul politicilor. Nigel Dower
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
celor ce se afirmă în orizontul prezenței. Ceea ce intuim prin înțelegerea albă nu este obiectul sensibil al unui corp poetic perceput ca dat exterior configurat în statica alcătuirii sale (structura textuală). Presupunând că am putea intui acest corp poetic, eul intuitiv s-ar limita și s-ar obiectiva în exterioritatea unui obiect străin, într-un negativ pe care trebuie să-l primească la sine din moment ce i se dă. Dar i se dă ca non-eu limitativ, obiectivant, așa cum lectura exterioară a unui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Nu ea este "obiectul" intuiției, ci distanța creată de intervalul acestei medieri, forma care devine vizibilă prin transparența invizibilului. Intenționalitatea interpretării e pusă în paranteză, iar calea intuiției e deschisă, dar numai în măsura în care intuiția comprehensivă e văzută drept presupoziția - posibilitatea intuitivă - cu ajutorul căreia calea interpretării este ea însăși deschisă mai în adâncime. Locul intuit de înțelegerea albă e primul "loc", umplut intuitiv, al discernerii reflexive, aurora interpretării. Conform opțiunii fenomenologice, imediatitatea și imprevizibilul imaginii nu țin de un orizont de prezență
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e pusă în paranteză, iar calea intuiției e deschisă, dar numai în măsura în care intuiția comprehensivă e văzută drept presupoziția - posibilitatea intuitivă - cu ajutorul căreia calea interpretării este ea însăși deschisă mai în adâncime. Locul intuit de înțelegerea albă e primul "loc", umplut intuitiv, al discernerii reflexive, aurora interpretării. Conform opțiunii fenomenologice, imediatitatea și imprevizibilul imaginii nu țin de un orizont de prezență și nici măcar de un orizont al absenței, căci ceea ce se dă ca imagine primă a signifiabilului nu are orizont, nu se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
câmp de vizibilitate nebănuit, o perspectivă adâncită. Intuiția eidetică surprinde esența lucrului în mod originar, un chip fenomenal aprezentat. Deși hermeneutica vizează înțelegerea a ceva ce nu este imediat accesibil, adică a unui sens înscris în opere, inteligibil - dincolo de conștiința intuitivă - pe căile cunoașterii reflexive, imaginea transparentă pune inaparentul în condiția manifestării, dar a unei manifestări de pasaj, fără față ontică. Ea nu este ca atare accesibilă, adică inteligibilă în modul în care sunt stratificările de sens ale imaginii poetice. Fulguranța
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
negru și alb practic, nu are alt statut decât asemănarea și nu "realitatea" însăși în esența sa"3. Fiecare element al acestei antinomii face imagine prin sine însuși, dar imaginea adâncă e dată abia de semnificabilul inaparent, întrevăzut în înțelegerea intuitivă a luminii străbătătoare care, legând vizibilul de invizibil, luminează cuvântul însuși, potențându-i expresivitatea 4. Astfel încât "fiecare cuvânt are dublul său de imagine ca un dublu de lumină", cuvânt-imagine care "vede el însuși și face să se vadă prin el
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
arta de a vedea cu duhul" (mantike)37. Nebunia transmisă prin har divin este profetică, "în stare să străvadă viitorul", nebunia sacră care vizitează, în stare de extaz, un mediu uman ales, sufletul devenind "izvor sau canal al unei înțelegeri intuitive"38. A vedea cu duhul ori a străvedea reprezintă puterea de a face invizibilul vizibil, nu a-l aduce în câmpul vizibilității mundane (unde el ar rămâne invizibilul absolut, de nepătruns), ci a aduce la manifestare ceea ce în el e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]