2,961 matches
-
Fincă chestia m-a uimit și imoționat, m-am Împrofitat pă cai mari dă viraju luminat care-l lua parolele cu care ne dam talente: c-o șopârlă strâmbă care, În a mai bășcălioasă tinerețe dă garagață, mi-ar fi invidiat-o și P. Carbone, am virat șueta ș-am glisat-o la Marile Necunoscute, c-aveam o fixă s-arunc burtoiu valoros În Casă la Catihetu. Făcând grosso modo rezumatu la directivele dân ghidulețu elemental, da șucar trăznet, a lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
joasă, că nu putea sta În picioare. Submarinul era Înțesat cu aparate și cadrane de tot felul. Ted, aflat deja la bord, stătea aplecat de spate și rânjea ca un copil. Nu ți se pare că-i extraordinar? Norman Îl invidia pentru ușurința cu care se entuziasma; el, În schimb, era crispat și ușor neliniștit. Deasupra lui pilotul Închise cu zgomot trapa masivă și sări jos pentru a prelua comenzile. — În regulă toată lumea? Cei doi pasageri Încuviințară În tăcere. — Îmi cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care permite nădejdea. Nu speranța de ceva ci, nădejdea în sine. Știu, să trăiești, e părelnic, doar moartea-i siguranță. Dar pînă acum frica din mine a privit atît viața ca sfîrșit, cît și iminența proprie cuvîntului. Moartea. Și-i invidiam pe stoici, calmi că li se va închide suferința reînglobîndui, prin virtutea morții, în curcubeul liniștii planetare. Între Socrate și Orfeu, sfidînd micimea mea egoistă, intoxicată de Elena, mă amăgeam că suport, ca pe o jumătate de sinucidere, o tortură
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
credincios adevărat vede ca sănătoasă pieirea, menită să-l ajute. Sînt oamenii crini, cei cu suflet nădăjduitor. Fără putere. Doar subordonare față de divin. Ei nu fac sclavi și sclavi fiind, nu sînt robii nimănui decît, în ei, ai Divinității. Îi invidiez. Căci eu, V. tînăr, sînt alungat de toți, mai izolat decît Robinson care pe o insulă își pierde ochii în neclintirea mării, sperînd să descopere o corabie. Mare blestem. Cînd începi să gîndești, tovarășii de joacă dispar, prieteniile îngheață, iubitele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lui ca realitate americană. O realitate care stupefiază, inhibă, Înfurie, devenind pînă la urmă o povară pentru imaginația limitată a scriitorului (cursivele mele). Actualitatea ne depășește permanent talentul, civilizația lansînd asupra noastră imagini pe care orice romancier le-ar putea invidia”. Despre ce este vorba. „Este vorba de saturarea individului cu informații, reducerea vieții la noțiunea de profit, o noțiune abstractizată În nenumărate forme, de transformarea vieții Într-un construct ambiguu În continuă mișcare, o masă de cuvinte și imagini al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rezistă și se lasă nu doar decapitată ci și Însărcinată, o nenorocire nu vine niciodată singură, și bestia o descăpățînează doar pentru ca polițistul să nu mai aibă Încotro și să-l Împuște, fiindcă marele criminal suferea de păcatul biblic final: invidia. Îl invidia pe polițist pentru viața lui simplă și plină de bucurii și de necazuri vezi pierdut cap soție. Astfel, printr-o ultimă mișcare inteligentă a asasinului, Pitt e obligat să se autodistrugă intrînd la pușcărie ca la șah mat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se lasă nu doar decapitată ci și Însărcinată, o nenorocire nu vine niciodată singură, și bestia o descăpățînează doar pentru ca polițistul să nu mai aibă Încotro și să-l Împuște, fiindcă marele criminal suferea de păcatul biblic final: invidia. Îl invidia pe polițist pentru viața lui simplă și plină de bucurii și de necazuri vezi pierdut cap soție. Astfel, printr-o ultimă mișcare inteligentă a asasinului, Pitt e obligat să se autodistrugă intrînd la pușcărie ca la șah mat, Kevin e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ce e el maestru, țărănești (a treia oară), jucate „fără fițe” și scrise cu iubire. Tonul apariției televizate nu e Însă cu iubire, ci veninos, sfîrÎielnic, maestrul e supărat. Intrăm Într-o zonă de obscuritate. Pentru că toată lumea cunoaște și apreciază invidia dintre artiștii ce aparțin aceleiași bresle, dar Liviu Ciulei e regizor, nu dramaturg. Rezultanta se impune de la sine, se trage singură ca apa, Everac nu-l atacă pe Ciuleiul Visului, ci pe autorul englez, care n-a scris cu iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
păcate (sau din fericire) neobservată În cele mai multe cazuri, fiind „la limită” și caracterizînd o mare parte a omenirii. Aproape 96%, așadar nu avem de ce să ne facem complexe. Ea corespunde Întîrzierii mintale „subculturale”. Dezvoltarea intelectuală deficitară are o stabilitate de invidiat. Există Însă posibilitatea ca, prin tratament specific și aplicarea cu interes a metodelor educative, să se asigure o pregătire școlară cel puțin satisfăcătoare. Dacă tratamentul nu a fost Început din timp, nu mai există nici o șansă de recuperare. Debilul iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu mîna, ca vînătorii, cu furculița, cum să fii fericit, tot timpul, pînă și-n mormînt, cum s-ajungi alchimist În 150 de pagini, cum să Da Vinci’s Brown. Văd că oamenii cu funcții și bani, pe care-i invidiem pînă la greață, după ce adună, și strîng, simt o nevoie. Este una imperioasă: de-a ne da și nouă cheia reușitei. Și ne-o dau. S-a demonstrat clinic faptul că indivizii bogați devin subit Înțelepți. Unii tac grăitor, mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pildă: comoara deținută de femeie reprezintă armonia divină. (Urmează o analiză pasionată a respectivei, pe care-o idolatrizează, deși e acoperită cu păr.) Apoi, o constatare: „Adevărata față a lui Dumnezeu este P”. Și poetul pătrunde În ea cu nasul, invidiindu-și penisul. Se ivește o hermafrodită. Capătă blenoragie. Linge sînge, corectîndu-și astfel un grad, se pare accentuat, de anemie. O femeie ce stă deasupra lui Începe să saliveze-n șiroaie pînă pe muntele lui Venus, pare o cămilă. Artistul vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe câte un an (unul singur și-a luat, totuși, și familia) și se întorceau cu o carte, un roman. Era și o modă pe-atunci, să te fâțâi pe-afară și să te dai mare cu asta. Nu-i invidiam, mă întrebam cum pot ei oare să stea atât de departe de copiii lor. Și mai observam ceva. La burse se duceau numai ei, scriitorii bărbați, nicio singură mamă. Încă o confirmare pentru mine că scriitoarele sunt mai oameni decât
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
Tocmai s-a trezit dimineața asta, după ce-a trecut efectul sedativelor. — A vorbit cineva cu ea? — Bud White a dus-o la spital. Nimeni nu a vorbit cu ea În ultimele treizeci și șase de ore și nu te invidiez pentru misiunea asta. Domnule, aș dori să o interoghez singur. — Nu. Ellis Loew vrea să-i pună sub acuzație pe băieții noștri pentru Încălcarea codului Little Lindbergh - răpire și viol. Vrea să-i bage la camera de gazare fie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Smith rîdea. Lynn spuse: — Trebuie să plecăm. Am avut vreodată vreo șansă? — Unii devin stăpînii lumii, alții se aleg cu foste tîrfe și o excursie În Arizona. Tu ești din prima categorie, dar, pe legea mea, zău că nu te invidiez pentru cît sînge ai pe conștiință! Ed o sărută pe obraz. Lynn se urcă În mașină și ridică geamurile. Bud Își lipi palmele de sticlă. Ed puse și el mîna pe partea lui de geam. Palma lui era cît jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
politicos, totuși cu gândul la cercetările sale, despre care îi și vorbea în timp ce se plimbau pe sub tei, și când priveau apele Cișmigiului, și când o invita la câte un teatru, exasperând-o aproape, deși în sinea ei simțea că-l invidiază pentru perseverența în preocupări. Așteptând apoi, după ce se căsătorise cu el și după ce se lăsase convinsă să-și abandoneze studiul, încât încă se mai simțea vinovată și se trezea noaptea imaginându-și că stă de vorbă cu tatăl ei, cerându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
imită părinții; toți la un loc dornici doar să aibă case mari, doldora de lucruri, cât mai multe lucruri, inutile mai toate, să se îmbuibe, să aibă grijă ca vecinul și vecinul vecinului să știe de ei și să-i invidieze. A simțit întotdeauna o revoltă pe care abia și-a stăpânit-o împotriva oamenilor ăstora „așezați“, incapabili, chiar și într-o duminică liniștită și îmbătată de soare, să-și dea jos dintre plăpumi mădularele murate în băuturi și să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a dat ea de știre și, mai cu seamă, s-a răspândit zvonul că s-a înzdrăvenit, iar curioșii, dar și cei de bună-credință și pe care nu-i poți învinui de nimic, au dat năvală să vadă minunea. O invidiau, chiar de n-ar fi recunoscut în ruptul capului. S-a întâmplat ca momentul acesta să se suprapună cumva și aniversării zilei de naștere a bătrânei doamne și, dacă nu aveau alt pretext, veneau, înainte sau după, să o felicite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de exemplu, ar fi trebuit să-i dea dreptate. Oricum, nu mai știe dacă era de acord cu ea sau pur și simplu se lăsa copleșită de energia acestei femei bărbătoase, însă îi e clar că o admira, chiar o invidia și nu i s-a împotrivit decât cu refuzul de a se recăsători, o singură dată s-a întâmplat, după aceea n-au mai discutat subiectul acesta. Spiritul ei s-a lăsat dominat și a rămas un timp în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
adie vântul, și când primește vizite, și când i se aduce mâncarea de care abia se mai atinge, și când o cuprind durerile și doar împotriva lor să accepte calmante pentru că - și Andrei Vlădescu: însă nimeni nu trebuie s-o invidieze și nimeni nu trebuie să invidieze pe nimeni, n-ai de unde ști cum ar reacționa altul în condițiile astea, nașul meu stins pe când eram elev era mult prea energic și n-ar fi suportat superba monotonie de aici - și bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și când i se aduce mâncarea de care abia se mai atinge, și când o cuprind durerile și doar împotriva lor să accepte calmante pentru că - și Andrei Vlădescu: însă nimeni nu trebuie s-o invidieze și nimeni nu trebuie să invidieze pe nimeni, n-ai de unde ști cum ar reacționa altul în condițiile astea, nașul meu stins pe când eram elev era mult prea energic și n-ar fi suportat superba monotonie de aici - și bătrâna doamnă: pentru că nimic nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și să n-aibă gărgăuni în cap, să fie și puțin cinică, și bineînțeles, să fie deșteaptă, nu numai instruită, ci deșteaptă, să aibă bun-simț și să mai fie frumoasă, cu plete lungi, picioare extraordinare, trup pe care să-l invidieze toate celelalte femei, să știe să facă amor sau să vrea s-o înveți tu și poate încă altele din astea. Am început eu să cam miros ce vrei și de fapt mi-ai și spus-o. Ei, află, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din fundul celui mai mare hambar, unde erau întotdeauna o mulțime de pisici tigrate slabe și adormite. Mă întindeam pe fân lângă ele, nedumerit de misteriosul mecanism al torcăitului lor și hipnotizat de rânjetul impenetrabil care mă făcea să le invidiez pentru visele lor. Pe atunci, eram îndrăgostit de o fată pe nume Susan Clement, care stătea pe banca alăturată la școală. Avea părul lung și blond, ochi albaștri deschis și cred acum, când privesc înapoi, că și ea ținea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de Sud“ - și l-a ridicat în slăvi pe David Blunkett care conducea pe atunci consiliul primăriei laburiste a orașului. Venind de la Londra, unde opoziția doamnei Thatcher era virulentă, dar în mod fatal dispersată și fragmentată, m-a cuprins imediat invidia la gândul că exista o comunitate atât de unită în jurul unei cauze comune. Așa ceva nu există în sud, am spus. Jumătate din socialiștii pe care-i cunosc au trecut la social-democrați. Joan râse. — Au dominat alegerile locale de luna trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se dovedeau a fi pline de uși mascate și de coridoare secrete; povestiri cu aventuri de roman gotic desfășurate în benzi desenate sinistre, ale căror detalii erau cu greu aprobate de părinți; povestiri cu adolescenți din îndepărtata Americă, demni de invidiat, care se adunau în cluburi de detectivi și păreau să trăiască în proximitatea improbabilă a unor castele bântuite, case fantomatice și insule misterioase. Nu mai citisem de ani de zile o asemenea carte. Mama le dăduse pe cele mai multe la tombolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Am Încercat să-mi readuc În memorie niște vremuri de mult apuse, când nu auzisem nici eu de Miranda Priestly - cu cinci săptămâni În urmă - dar nu am reușit. Știam Însă că astfel de vremuri de legendă existaseră cândva. Am invidiat indiferența Juliei, dar aveam o treabă de făcut și individa nu-mi era de nici un ajutor. Cel de-al patrulea volum din seria Harry Potter urma să iasă de sub tipar a doua zi, sâmbătă, iar fiicele gemene ale Mirandei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]