2,504 matches
-
au contribuit la deschiderea de noi orizonturi în dezbaterile arheologilor și istoricilor lumii elene, onorate cu Premiul de Arheologie al Academiei Italiene (1973), Medallile de aur Sybaris, Premiul special al Președintelui Republicii Italiene etc. În ceea ce privește zona arheologică de pe coasta Mării Ionice, unde Adameșteanu a efectuat studii împreună cu o echipă internațională de cercetători, rezultatele au fost publicate în volumul ""La Basilicata Antica"". O preocupare majoră a lui a constituit-o păstrarea și amenajarea de muzee în zonele în care el și-a
Dinu Adameșteanu () [Corola-website/Science/302405_a_303734]
-
o porțiune mai îngroșată de membrană plasmatică, numită densitate postsinaptică. Pe această densitate postsinaptică se aglomearează receptorii pentru mediatorii chimici. Acești receptori sunt formați dintr-o componentă care fixează molecula de mediatorul chimic și o componentă reprezentată de un canal ionic. Aceste canale ionice, care se deschid numai sub acțiunea mediatorului chimic specific, determină depolarizarea celulei postsinaptice. Mecanismul transmiterii sinaptice se desfășoară în 6 etape. Sinapsele nu sunt statice, nu sunt niște porți din fier prin care trec mediatorii. "Ele iși
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
îngroșată de membrană plasmatică, numită densitate postsinaptică. Pe această densitate postsinaptică se aglomearează receptorii pentru mediatorii chimici. Acești receptori sunt formați dintr-o componentă care fixează molecula de mediatorul chimic și o componentă reprezentată de un canal ionic. Aceste canale ionice, care se deschid numai sub acțiunea mediatorului chimic specific, determină depolarizarea celulei postsinaptice. Mecanismul transmiterii sinaptice se desfășoară în 6 etape. Sinapsele nu sunt statice, nu sunt niște porți din fier prin care trec mediatorii. "Ele iși pot modifica permanent
Sinapsă () [Corola-website/Science/302077_a_303406]
-
găsesc distal(mai departe). De obicei dendritele se întind în apropierea corpului celular(față de axoni care pot ajunge până la un metru). Dendritele ocupă marea parte a suprafeței neuronilor"(suprafața neuronilor, nu volumul creierului)". Datorită ramificaților dendritei, cât și a canalelor ionice, dendritele sunt un element cheie în sumarea temporală și spațială a potențialelor locale din ramificații, ce duc astfel la potențiale de acțiune. Dendritele au canale ionice ce pot facilita depolarizarea neuronilor(prin faptul că pătrund ioni pozitivi în celulă și
Dendrită () [Corola-website/Science/302148_a_303477]
-
suprafeței neuronilor"(suprafața neuronilor, nu volumul creierului)". Datorită ramificaților dendritei, cât și a canalelor ionice, dendritele sunt un element cheie în sumarea temporală și spațială a potențialelor locale din ramificații, ce duc astfel la potențiale de acțiune. Dendritele au canale ionice ce pot facilita depolarizarea neuronilor(prin faptul că pătrund ioni pozitivi în celulă și astfel se schimbă potențialul electric al celulei). Prin dendrite se poate propaga un potențial și în sens invers(dinspre soma spre segmentul terminal), iar prin aceasta
Dendrită () [Corola-website/Science/302148_a_303477]
-
asupra lui Darius III Codommanos și cucerirea Imperiului Ahemenid de către eleni. Adânc stânjenite în procesul dezvoltării lor economice și politice, prin prezența tiranilor locali, susținuți de perși, suportând cu greu statutul de a fi integrate într-o satrapie persană cetățile ionice se aflau în pragul unor măsuri importante. Conștiința necesității unei organizări bazate pe apelul la unire și la cererea de ajutor din partea grecilor liberi se impunea tot mai pregnant. În ajunul cuceririi Ioniei de către perși, cetățile ionice mai făcuseră o
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
satrapie persană cetățile ionice se aflau în pragul unor măsuri importante. Conștiința necesității unei organizări bazate pe apelul la unire și la cererea de ajutor din partea grecilor liberi se impunea tot mai pregnant. În ajunul cuceririi Ioniei de către perși, cetățile ionice mai făcuseră o tentativă de a cere ajutor grecilor de pe continentul european. Ei trimiseseră încă de pe vremea domniei lui Cyrus o delegație la Sparta, dar acest demers a rămas fără rezultate concrete. Atunci lucrurile au luat o altă întorsătură, deoarece
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
după mult timp a fost prins de Artaphernes, satrapul Lydiei, și omorât prin crucificare (493). Nici revolta nu mai avea sorți de izbândă. În 494, perșii organizează pe mare și pe uscat asediul Miletului. La insula Lade, în fața Miletului, flota ionică alcătuită din 353 de corăbii trimise de diferite cetăți, dar lipsite de o comandă unitară, este împrăștiată, în ciuda minunilor de vitejie înfăptuite de luptătorii din Chios. Miletul a fost cucerit, incendiat, bărbații uciși, iar femeile și copii duși în captivitate
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
fost cucerit, incendiat, bărbații uciși, iar femeile și copii duși în captivitate la Susa. Marele templu al lui Apollo de la Didyma, unul dintre oracolele vestite ale lumii antice a fost de asemenea ars, împotriva ordinelor date de Darius. Restul orașelor ionice care luaseră parte la revoltă au fost la rândul lor supuse. După revolta ionică regele Darius, avea mai multe obiective în fața sa: reorganizarea Greciei asiatice, consolidarea puterii sale în Tracia și pedepsirea acelor greci, în frunte cu Atena, care participaseră
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
Marele templu al lui Apollo de la Didyma, unul dintre oracolele vestite ale lumii antice a fost de asemenea ars, împotriva ordinelor date de Darius. Restul orașelor ionice care luaseră parte la revoltă au fost la rândul lor supuse. După revolta ionică regele Darius, avea mai multe obiective în fața sa: reorganizarea Greciei asiatice, consolidarea puterii sale în Tracia și pedepsirea acelor greci, în frunte cu Atena, care participaseră la ajutorul dat Ioniei și la asediul Sardesului. Reorganizarea Ioniei ca satrapie a fost
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
însă după acest succes răsunător, flota greacă, care patrula în apele insulei Delos, înștiințată de victoria obținută împotriva lui Mardonios, a trecut la rândul ei la atac împotriva flotei persane, staționate la Samos, care număra în rândurile ei numeroase corăbii ionice. Bătălia navală care s-a dat în fața promontoriului Mycale, pe coasta asiatică care străjuiește Samosul, a fost crâncenă (luna august, 479). Apoi grecii au debarcat pentru a devasta taberele inamicului instalate pe continent. Și cu acest prilej perșii au fost
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
împreună cu inginerii Dragoș Badea și Silvia Caraman. A fost redeschis în 2005, cu ocazia ediției a XVII-a a Festivalului Internațional George Enescu. Circular, dominat de o mare cupolă, cu fațada principală în stil neoclasic, Ateneul are aspectul unui templu ionic, cu șase coloane frontale și două laterale. La intrarea principală, cele opt coloane ionice au proporții similare coloanelor templului Erechteion de pe Acropole. Împrejurul marii cupole a edificiului se pot vedea, săpate în zid, numele unor învățați cunoscuți. Printre ele, cel
Ateneul Român () [Corola-website/Science/302719_a_304048]
-
ediției a XVII-a a Festivalului Internațional George Enescu. Circular, dominat de o mare cupolă, cu fațada principală în stil neoclasic, Ateneul are aspectul unui templu ionic, cu șase coloane frontale și două laterale. La intrarea principală, cele opt coloane ionice au proporții similare coloanelor templului Erechteion de pe Acropole. Împrejurul marii cupole a edificiului se pot vedea, săpate în zid, numele unor învățați cunoscuți. Printre ele, cel al lui Miron Costin, Gheorghe Șincai, Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Rădulescu, Timotei Cipariu. Fațada
Ateneul Român () [Corola-website/Science/302719_a_304048]
-
Structura atomului de beriliu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Be, beriliul are 4 protoni și 5 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Raza atomică medie este de 112 pm, raza ionică e de 0.31 Å , iar raza covalentă este de 0.93Å . Configurația electronică a atomului de litiu este [He]2s Izotop Perioada de înjumătățire
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
și ductil, care se oxidează ușor în aer. Reacționează violent cu apa, generând suficientă căldură pentru a aprinde hidrogenul gazos eliberat; poate reacționa și cu gheața până la temperatura de -100 °C. În natură este întâlnit numai sub formă de sare ionică, este prezent în concentrație semnificativă, în stare dizolvată, în apa de mare, de asemenea este întâlnit, sub forma diverșilor compuși, ca și constituent al unor minerale. Ionul de potasiu, prezent în țesuturile vegetale și animale, este un oligoelement indispensabil în
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
ca și alți compuși, potasiul are un procentaj de 1,5% din greutatea scoarței terestre și este al șaptelea element ca răspândire pe planetă. Fiind foarte electropozitiv, potasiul metalic este foarte greu de obținut din mineralele sale. Potasiul sub formă ionică este prezent și în apa mărilor, cantitatea de potasiu fiind de aproape 1/30 din cea existentă de sodiu, deoarece potasiul este mai strâns în legătură cu solul sub forma silicaților. Ca rezultat, nu este eliberat imediat în ocean și este prezent
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
important în prevenirea contracțiilor musculare și trimiterea tuturor semnalelor nervoase în organismele animale prin potențialul de acțiune. Prin natura lor electrostatică și prin proprietățile lor chimice, ionii de K sunt mai mari decât ionii de Na, iar canalele și pompele ionice din celulele membranelor pot să deosebească cele două tipuri de ioni, pompând activ sau permițând trecerea pasivă a unuia din ei, în timp ce al doilea ion este blocat. Un deficit de potasiu în fluidele corpului conduce la o stare patologică numită
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
în aer umed pierzându-și luciul și înnegrindu-se, fiind din acest motiv păstrat sub un strat de ulei. Datorită reactivitîții sale înalte, litiul nu este niciodată întâlnit sub forma brută în natură, fiind prezent totuși sub formă de compuși ionici. Este constituent al unor minerale pegmatice, însă datorită solubilității sale ionice, este prezent în apă oceanelor și obținut din saramuri și argile. Pe scală comercială, litiul este izolat electrolitic dintr-un amestec de clorura de litiu și clorura de potasiu
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
acest motiv păstrat sub un strat de ulei. Datorită reactivitîții sale înalte, litiul nu este niciodată întâlnit sub forma brută în natură, fiind prezent totuși sub formă de compuși ionici. Este constituent al unor minerale pegmatice, însă datorită solubilității sale ionice, este prezent în apă oceanelor și obținut din saramuri și argile. Pe scală comercială, litiul este izolat electrolitic dintr-un amestec de clorura de litiu și clorura de potasiu. Literatura de specialitate menționează că litiul (mai ales Li) a fost
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
Structura atomului de litiu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Li, litiul are 3 protoni și 7 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică medie este de 152 pm, rază ionică e de 76 pm, iar rază covalenta este de 134 pm. Configurația electronică a atomului de litiu este [He]2s Elementul prezintă 2 izotopi stabili: Li și Li; abundență lor este întâlnită în sursele naturale sub proporțiile de 7.59
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
mostrele naturale. I diferă de Cl prin timpul de înjumătățire, care este mai lung decât cel al clorului (15,7 milioane de ani față de 0,301 milioane de ani). Izotopul natural are un caracter biofilic pronunțat, apărând în multiple forme ionice (în mod obișnuit, I și ionul iodat IO) ce au caractere chimice diferite. Acest lucru face ca I să fie asimilat mai ușor în biosferă prin asimilarea acestuia în vegetație, sol, lapte, țesuturi animale etc. Excesul de Xe stabil din
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
bariul, calciul și magneziul. După aceea, în 1875, Paul Emile Lecoq de Boisbaudran a descoperit galiul folosind electroliza, iar în 1886, Henri Moissan descopera fluorul, tot prin intermediul aceluiași procedeu. Electroliza este un pasaj de curent electric direct printr-o substanță ionică care este fie topită, fie dizolvată într-un solvent potrivit, rezultând în "electrolizor" rezultatul reacțiilor chimice ce au avut loc între electrozi. Principalii componenți ai unei electrolize sunt: Electrozii din metal, grafit sau din material semiconductor sunt folosiți pe scară
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
rezistenței la coroziune, sau a unei combinații ale acestor calități. Industria hârtiei folosește titanul în echipamentul de procesare expus la medii corozive de genul hipocloritului de sodiu sau a clorului (în procesul de inălbire). Alte aplicații includ: sudura ultrasonică, acceleratoare ionice, ș.a... Tetraclorura de titan (TiCl4), un lichid incolor, este importantă ca intermediar la producerea TiO2, la producerea catalizatorului Ziegler-Natta, în procesul de irizare a sticlei și la crearea ceții artificiale (fumegă puternic in aer umed). Pentru implanturi Titanul este
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
cel mai electropozitiv element cu izotopi stabili. Ionii de cesiu sunt, de asemenea, grei și mai puțin duri decât al ionilor de metale alcaline. Cea mai mare parte a compușilor cesiului conțin cationul Cs ce se poate combina prin legături ionice cu un mare număr de anioni. O excepție notabilă este anionul de "cesiură" (Cs). Alte câteva excepții sunt suboxizii (vezi secțiunea oxizi). Sărurile ionului Cs sunt incolore, deși anionul în sine este colorat. Majoritatea acestora sunt higroscopice, dar acest fenomen
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
decât mercurul și argintul, care au o importanță majoră în industrie. Însă, cesiul este cu 30 de ori mai rar decât rubidiul, cu care împarte proprietăți chimice similare și se află deasupra cesiului în Sistemul Periodic. Datorită mărimii razei sale ionice, cesiul este unul dintre așa-zisele "elemente incompatibile". În timpul solidificării magmei, cesiul este concentrat în fază lichidă, așa că este printre ultimele ce cristalizează. Prin urmare, cele mai mari depozite ale elementului sunt pegmatitele. Din cauza faptului că cesiul nu este un
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]