2,324 matches
-
limbii scrise și coincide cu apariția textelor clasice. La origine a fost probabil un dialect canaanit, înrudit cu limba feniciană și aflat în uzul triburilor israelite antice. În Biblie apare sub numele de „limba din Canaan” sau din Iudeea ("yehudit" = iudeu). Se disting următoarele etape ale limbii ebraice clasice: antică prezintă două perioade distincte de evoluare: ebraica biblică și ebraica din "Mișna". În timpul Imperiului Bizantin timpuriu (secolul al IV-lea e. n.) ebraica vorbită dispare mai ales după apariția textului "Mișna" și
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
sub lunga domnie a lui Francisc Iosif I, evreii au fost emancipați și îl priveau pe împărat ca pe protectorul lor. Împăratului i s-a atribuit chiar o înclinare filosemită. Antisemiți fanatici l-au numit pe Francisc Iosif chiar „împăratul iudeilor”, deoarece acesta a refuzat în repetate rânduri să-l numească pe Karl Lueger primar al Vienei din cauza polemicilor lui antisemite. În domeniul educației generale, s-a ajuns prin școala obligatorie la un recul constant al analfabetismului existent frecvent în special
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
rusă (inclusiv Schiller și Goethe) și era deosebit de mândru de traducerea rusă a lui Hamlet. Realizat ca poet și dramaturg, KR era interesat și să regizeze piesele sale. De fapt, Marele Duce a jucat în ultima lui piesă "Rege al Iudeii" în rolul lui Iosif din Arimathea. KR era un susținător al curentului slavofil în domneiul artelor. Marele Duce Constantin a fost președinte al Academiei Ruse de Științe (1889-1915), membru de onoare al Academiei Regale Suedeze de Științe (1902). Și-a
Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318054_a_319383]
-
el prin 66-67 e.n Au mai fost și alți împărați ce au persecutat creștinii, cum a fost Domițian (81-96 e.n), care a ordonat în anul 95 e.n. pedepsirea creștinilor datorită refuzului acestora de a plăti impozitul perceput de la iudei (cei ce practicau iudaismul, evreii) după dărâmarea templului din Ierusalim. Traian (98-117 e.n) decide persecutarea creștinilor pentru că refuzau serviciul militar și participarea la cultul imperial. De asemenea, persecuții împotriva creștinilor au mai ordonat și împărații Septimus Sever (193-211 e
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
renovat iar monedele au început să poarte și inscripții în latină. În timpul împăratului Nero pe monedele de aici stă scris „Colonia Ptolemais”. După izbucnirea în anul 66 d.H. a Mării Răscoale antiromane a evreilor, cunoscută în istorie și că „Războiul iudeilor” Gesius Florus a organizat un masacru teribil a circa 2000 de evrei din Acra (după cifrele indicate de Josephus Flavius), cu colaborarea elenilor din oraș. Prin portul Acra au avut acces în Iudeea legiunile române în frunte cu Flavius Vespasianus
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
cimitirul coloniei Claudia Ptolemais. El cuprindea altare și pietre de mormânt, resturi de sacrificii de animale, obiecte de sticlă, monede și bucăți de metal. Acra a jucat un rol însemnat și în reprimarea 'răscoalei lui Galus. Că și în războiul iudeilor, românii au pornit din acest punct spre inima Galileei și i-au supus pe răsculați. Așa cum s-a menționat, de la cucerirea Canaanului de către triburile lui Israel și până în zilele celui de-al doilea Templu, Acra nu era, în general, considerată
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
această adolescentă va fi în curând gravidă”. Verbul „karat קָרָאת” a fost considerat ca o formă arhaică a persoanei a treia feminin singular, fiind tradus ca „ea va numi”. Numele însuși, însemnând „Dumnezeu [este] cu noi”, iudeii afirmă că deși este nobil, el nu implică o natură divină a băiatului. Astfel de nume teoforice sunt comune în Biblia ebraică. Mai mult, Isus nu este numit niciodată Immanuel în Noul Testament. Viziunea iudaică este adesea contrazisă de către creștini și
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
fiu, pe care ea îl va numi Immanuel.” Conform lui Howard Clarke, cei mai mulți cercetători seculari ai Bibliei, împreună cu cercetătorii evrei și unii cercetători creștini interpretează acest verset din Isaia ca referindu-se în mod explicit la un fiu al regelui iudeu Ahaz (cca. 735-15) mai degrabă decât la mama lui Mesia, așa cum înțelege Matei, atunci când versetul este citit în contextul capitolului 7 din Isaia.
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
fel, tratatele „Avodá Zará” 8b ;i Sanhedrin 14a din Talmudul babilonean, amintesc că autoritățile române au interzis evreilor să numească judecători din rândurile lor în litigii de despăgubiri și amende. După informația din Cronică lui Eusebiu, răscoală evreilor sau a iudeilor a izbucnit abia în anul 16 al domniei lui Adrian, al 4-lea an al celei de-a 227-a Olimpiade. Era în timpul guvernatorului Quintus Tinerius Rufus. Împăratul Adrian a trimis o armată pentru a zdrobi rezistență. Bar Kohba, care
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
mesianice proorocite de profeți. Dar entuziasmul a fost de scurtă durată. Răscoală a fost în cele din urmă zdrobita de legiunile române. Inițial, românii au avut dificultăți în fața unei forțe militare evreiești care era unită, spre deosebire de primă Mare Revoltă a iudeilor, cănd după mărturia lui Josephus Flavius, răsculații erau divizați în trei oștiri care vreme de trei săptămâni s-au luptat între ele pentru controlul Muntelui Templului,asta după ce românii străpunseseră deja zidurile cetății și își făceau drum spre centrul orașului
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
să-i împungă pe dușmani până și cu indicatoarele de litere folosite în timpul lecțiilor. Dar până la urmă au fost prinși de români și arși împreună cu cărțile lor. După Dio Cassius, în timpul revoltei au fost omorâți în întreaga țară 589,000 iudei, iar 50 orașe fotificate și 985 sate au fost rase de pe fața pământului. Încă un numar neștiut de oameni au pierit de foame, molime și incendii.(Dio Cassius, Epitomă cap. 49, 14, 1-2). Victoria română însăși a fost destul de scumpă
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
este omonimă (adică scrisă de cineva care avea același nume cu autorul atribuit ei în mod tradițional). Restul sunt fie falsuri, fie false atribuiri, fie cărți a căror autenticitate nu este certă. Cărțile apocrife ale Vechiului Testament provin de la unii iudei care au compus astfel de cărți, pe care le atribuiau unor personaje din Sfânta Scriptură (regi sau profeți) pentru a le da autoritate. Printre aceste apocrife sunt: Pentru Noul Testament apar în sec. al II-lea „Evangheliile apocrife“. Cărțile apocrife, deși
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
au înghesuit ca atare dezbaterea despre adevărul Bibliei în colțul cercetărilor arheologice. Concluzia autorilor este că istoria deuteronomistă, cu care a început monoteismul iudaic, a fost o mișcare de reformă a politeismului din Iuda și Israel inițiată sub domnia regelui iudeu Iozia. Scopul acestei campanii de propagandă religioasă era eliberarea de sub jugul suzeranității egiptene și anexarea teritoriului israelian (pe atunci ocupat de asirieni) la Iuda. Ca atare, regele Iozia era prezentat drept Mesia, adică eliberatorul poporului evreu. Din păcate, Iozia a
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
Cartea lui Daniel () este o carte din Biblia ebraică. Cartea povestește cum Daniel, un iudeu exilat la curtea regelui Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.), conducătorul Babilonului, devine un mare oficial guvernamental și prezintă diverse profeții. Cartea a fost compusă, probabil, în jurul anului 165 î.Hr., cu puțin timp înainte de moartea lui Antioh al IV-lea
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
Dacă am considera cartea necritic, toată acțiunea ei ar fi avut loc în timpul vieții lui Daniel. În 536 î.e.n. Babilonul a fost învins de către noua putere, Persia, aflată sub conducerea cuceritorului persan Cirus cel Mare. Perșii le-au permis exilaților iudei să se întoarcă la Ierusalim și să reclădească orașul, care a devenit o provincie a Imperiului Persan. Spre sfârșitul anilor 300 Alexandru cel Mare, regele statului grecesc Macedonia a cucerit Persia. Alexandru a murit tânăr iar la moartea sa generalii
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
mulțimii pe Isus, cu coroana de spini pe cap, lângă din Ierusalim. A supus mulțimii însă, la alegere, spre condamnare la moarte, fie pe Isus, fie pe Baraba („închis împreună cu niște răsculați care în răscoală săvârșiseră omor”, respectiv un luptător iudeu pentru eliberarea provinciei Iudeea de sub tutela apăsătoare romană). Mulțimea ar fi optat pentru condamnarea lui Isus, respectiv pentru eliberarea lui Baraba. Aceată scenă biblică este larg reprezentată în arta creștină. În Ierusalim există o mănăstire numita „”, aflată în apropierea locului
Ecce Homo () [Corola-website/Science/317307_a_318636]
-
o durată mai mare. Același mod de divizare a timpului este preluată și de caldeeni. Evreii își încep calendarul în ziua considerată ca fiind momentul creației lumii și anume 7 octombrie 3761 î.Hr. Prin secolul al VIII-lea î.Hr., regele iudeu Ahas construiește un obelisc solar. Cam prin 600 î.Hr., regele iudeu Ezechia utilizează un ceas solar cu refracție. Egiptenii măsurau timpul cu ajutorul umbrei lăsate de obeliscuri, lucru atestat încă din 3000 î.Hr. Umbrele stâlpilor și coloanelor indicau nu numai momentul
Istoria măsurării timpului () [Corola-website/Science/322362_a_323691]
-
preluată și de caldeeni. Evreii își încep calendarul în ziua considerată ca fiind momentul creației lumii și anume 7 octombrie 3761 î.Hr. Prin secolul al VIII-lea î.Hr., regele iudeu Ahas construiește un obelisc solar. Cam prin 600 î.Hr., regele iudeu Ezechia utilizează un ceas solar cu refracție. Egiptenii măsurau timpul cu ajutorul umbrei lăsate de obeliscuri, lucru atestat încă din 3000 î.Hr. Umbrele stâlpilor și coloanelor indicau nu numai momentul zilei, ci și anotimpurile. În China antică, utilizarea ceasurilor solare este
Istoria măsurării timpului () [Corola-website/Science/322362_a_323691]
-
spre închisoarea din Cezareea,a poposit împreună străjerii care îl păzeau, în Antipatris.(„ Deci ostașii, luând pe Pavel, precum li se poruncise, l-au adus noaptea la Antipatrida”, Faptele apostolilor 23,31). Locul a fost martor și la evenimentele Războiului iudeilor. În anul 66 a fost ocupat de trupele romane ale lui Cestius Gallus, când răsculații au fost nevoiți să fugă în apropiere, la Migdal Afek. În continuare orașul a fost loial romanilor, și a fost atacat de răsculați, care au
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
așezată pe o bază pătrată deasupra naosului. Catapeteasma - înaltă până la boltă - este de lemn, cu o sculptură ornamentală, poleită cu foiță de aur. Deasupra crucii Mântuitorului stă scris motivul osândirii Sale, în limbile ebraică, greacă și latină “Iisus Nazarineanul, regele Iudeilor”. Mai jos, sub picioarele lui Hristos, stă în genunchi în partea dreaptă Matei Vodă cu coroana pe cap, în mantie domnească, cu mâinile rugătoare, având inscripția: “Io Matei Basarab Voevod”. Iar în cea stângă, se afla tot în aceiași porțiune
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
asirieni. O revoltă israelită (724-722) a fost învinsă după asediul și capturarea Samariei de către Sargon al II-lea. Regele asirian Sennacherib a încercat, dar a nu a reușit să cucerească Iudeea. Surse asiriene pretind că el i-a pedepsit pe iudei și apoi a plecat. (Herodot de asemenea descrie aceasta expediție militară asiriană). Imperiul Asirian a fost înfrânt de mezi și babilonieni în 612 î.Hr.. În 586 î.Hr., regele Nabucodonosor al II-lea (în ebraică - Nevuhadenetzar) al Babilonului a cucerit Iudea
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
fariseu, condus de Hillel cel Bătrân a început să devină popular, chiar mai popular decât preoții Templului. În 66 e.n., evreii din Iudea au pornit o revoltă contra dominației romane, încercând sa restaureze regatul independent „Israel”. Evenimentele, cunoscute ca Războiul Iudeilor au fost descrise în limba greacă de către comandantul și istoricul evreu Iosephus Flavius, inclusiv disperata apărare a orașului Yodfat, asediul Ierusalimului (69-70 e.n.) și eroica rezistență de la Masada sub conducerea lui Eleazar ben Yair (72-73 e.n.). Cea mai mare parte
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
și zbuciumată, fiind o răscruce a religiei, culturii, comerțului și politicii. Regiunea a fost locuită în cursul mileniilor mai ales de către popoare de limbi semite, mai întâi canaaneni, amoriți și alte câteva seminții înrudite, apoi evreii, numiți și israeliți sau iudei, ulterior și arabii. Un timp, în antichitate a fost prezent în zona de țărm și un popor de limbă probabil indo-europeană, filistenii, ulterior în perioada elenistică și romană s-a adăugat și o populație elenă. Palestina a fost dominată de
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
și un popor de limbă probabil indo-europeană, filistenii, ulterior în perioada elenistică și romană s-a adăugat și o populație elenă. Palestina a fost dominată de numeroase state, inclusiv Egiptul antic vecin, orașele-state canaanite locale, regatele proprii ale israelițiilor și iudeilor antici, cunoscuți și ca evrei, apoi imperii vecine - asirian, babiloniean, persan sub Ahemenizi, mai târziu pentru scurt timp și Sasanizi, statele elenistice ale Egiptului lagid și Siriei seleucide, Imperiul Roman, Imperiul bizantin, Califatele Arabe sunite ale Omeiazilor și Abbasizilor, Califatul
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
când, deși a câștigat Bătălia de la Djahy împotriva popoarelor mării, regatul egiptean a intrat în colaps. Potrivit tradiției religioase antice a Bibliei, țara (atunci numită Canaan) a fost promisă de către Dumnezeu poporului evreu cunoscut in antichitate și ca israelit sau iudeu, ca o moștenire eternă. Filistenii au sosit în zonă ca o parte a Popoarelor mării, au dominat o vreme zona de coastă și cu timpul s-au amestecat cu populația locală. Regatul ebraic unitar al Israelului, despre care povestește tradiția
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]