2,793 matches
-
Musulmană, a făcut parte din majoritatea guvernelor Iugoslaviei interbelice. Regatul iugoslav a conservat structura socială însă a înlăturat multe din obligațiile feudale și a efectuat anumite reforme agrare limitate. Deși primul ministru Pașici a propus exproprierea latifundiilor beilor bosnieci, monarhia iugoslavă a refuzat această propunere. Bosnia a fost una dintre cele mai sărace regiuni ale Iugoslaviei, însă, spre deosebire de zonele vecine (Serbia, Croația și Muntenegru), mișcarea comunistă nu a fost deosebit de populară în perioada interbelică. În regiunea Herțegovine occidentale a fost foarte
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
interbelică. În regiunea Herțegovine occidentale a fost foarte puternică mișcarea naționalistă croată Ustașa, condusă de Ante Pavelici. Ustașa îmbina naționalismul croat extrem cu anumite revendicări sociale, ceea ce a dus, pentru o scurtă perioadă, la o anumită apropiere de Partidul Comunist Iugoslav. În anul 1929, Regatul Iugoslaviei a fost divizat în unități teritoriale numite banovine care nu respectau delimitările provinciilor istorice în încercarea de a crea un stat cât mai omogen. Teritoriul Bosniei-Herțegovina a fost divizat între patru dintre aceste banovine. Ca
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
fost divizat în unități teritoriale numite banovine care nu respectau delimitările provinciilor istorice în încercarea de a crea un stat cât mai omogen. Teritoriul Bosniei-Herțegovina a fost divizat între patru dintre aceste banovine. Ca urmare a discuțiilor între conducerea statului iugoslav și principala forță politică reprezentând poporul croat, Partidul Țărănesc Croat, în anul 1939 este încheiat acordul Cvetokici - Macek, prin care se creează Croația, ca o unitate teritorială distinctă, înglobând o parte semnificativă din teritoriul Bosniei: regiunea din nord cunoscută sub
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
teritoriul Bosniei: regiunea din nord cunoscută sub numele de Posavina, Herțegovina occidentală și centrală cu orașul Mostar și părți din Bosnia centrală, inclusiv fosta capitală a Bosniei, Travnik. În anul 1941, ca urmare a loviturii de stat prin care guvernul iugoslav care aderase la Pactul Tripartit a fost înlăturat, forțele Axei (Germania, Italia, Ungaria, Bulgaria) au atacat Iugoslavia împărțind între ele teritoriul acestui stat. Croația și-a proclamat independența sub denumirea Statul Independent Croat, în fruntea statului fiind întronat un membru
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
inclus în rândul lor și musulmani (în special în estul Bosniei, unde populația locală musulmană a manifestat până în 1992 o anumită simpatie și chiar identificare cu etosul naționalist sârb) și croați (foarte puțini, în general foști ofițeri ai Armatei Regale Iugoslave, priviți cu neîncredere de către autoritățile NDH). Cetnicii constituiau o mișcare descentralizată, deși toți declarau susținerea față de generalul Mihailovici. Unii cetnici susțineau crearea unui viitor stat sârb pur etnic din care urmau să fie expulzați musulmanii și croații. Aceste vederi nu
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
drept prim ministru, demite guvernul regal aflat în exil la Londra și proclamă o Iugoslavie federală formată din republicile Serbia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Muntenegru și Slovenia. Data de 29 noiembrie a fost sărbătoarea oficială a Iugoslaviei comuniste. Guvernul iugoslav proclamat la Jajce a fost recunoscut de către Marea Britanie, care în scurtă vreme după aceea a întrerupt legăturile cu cetnicii lui Mihailovici. Anul 1943 marchează și importante victorii ale partizanilor asupra cetnicilor în Herțegovina. În același an, partizanii reușesc, în bătălia
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
în special naționaliștii sârbi sau croați) și asupra cultelor religioase, dar aliații au ignorat aceste abuzuri, lupta contra germanilor constituind prioritatea momentului. În anul 1945 forțele germane sunt alungate din Bosnia-Herțegovina și din Iugoslavia. Iosip Broz Tito proclamă statul comunist iugoslav format din cele șase republici (inclusiv Bosnia și Herțegovina) și abolirea monarhiei. Bosnia intră într-o nouă fază a istoriei sale. Prin declarația de la Jajce din 1943, Bosnia-Herțegovina a fost proclamată ca republică a noii Federații Iugoslave în limitele administrative
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
proclamă statul comunist iugoslav format din cele șase republici (inclusiv Bosnia și Herțegovina) și abolirea monarhiei. Bosnia intră într-o nouă fază a istoriei sale. Prin declarația de la Jajce din 1943, Bosnia-Herțegovina a fost proclamată ca republică a noii Federații Iugoslave în limitele administrative din perioada Imperiului Otoman. Aceste limite administrative au fost menținute, iar în anii 50, a primit acces la Marea Adriatică prin portul Neum. În perioada inițială a regimului comunist, represiunea contra opoziției interne, în special forțele ustașilor și
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Croația și Serbia) spre cele mai sărace. Industrializarea a determinat creșterea populației urbane. Sarajevo, Zenica, Tuzla, Mostar devin orașe în care populația crește spectaculos și cetățenii aparținând diferitelor comunități interacționează în măsură mai mare decât în comunitățile rurale. Partidul Comunist Iugoslav promovează o politică de înțelegere interetnică prin reprimarea severă a naționalismelor (sunt urmărite și pedepsite sever cele mai mici manifestări de naționalism real sau perceput ca atare de către autorități), încurajarea iugoslavismului și a "unității și frăției" (bratsvo i jedinstvo - slogan
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
a persoanelor care se declarau în recensăminte drept iugoslavi. Problema etnică a continuat să marcheze istoria Bosniei - Herțegovina și în timpul perioadei comuniste. Musulmanii din Bosnia au oscilat între solicitarea recunoașterii lor ca popor component al Iugoslaviei și aderarea la identitatea iugoslavă. În același timp, sârbii și croații din Bosnia au urmărit să le fie recunoscut rolul în republică și să nu fie "reduși" la statutul de minoritate. Recunoașterea statutului de popor a fost făcută treptat; în anul 1961 după abandonarea promovării
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
același timp, sârbii și croații din Bosnia au urmărit să le fie recunoscut rolul în republică și să nu fie "reduși" la statutul de minoritate. Recunoașterea statutului de popor a fost făcută treptat; în anul 1961 după abandonarea promovării identității iugoslave de către conducerea comunistă (din teama de a nu promova aspirațiile de dominare a Iugoslaviei de către sârbi) s-a acceptat ca musulmanii bosnieci să se declare musulmani ca grup etnic, iar în anul 1971 se acceptă recunoașterea poporului musulman, popor component
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
de a nu promova aspirațiile de dominare a Iugoslaviei de către sârbi) s-a acceptat ca musulmanii bosnieci să se declare musulmani ca grup etnic, iar în anul 1971 se acceptă recunoașterea poporului musulman, popor component al Bosniei și al Federației Iugoslave. Deși liderii politici comuniști sau intelectualii musulmani bosniaci ar fi preferat recunoașterea sub denumirea de "popor bosniac", s-a acceptat denumirea de "musulman", acordată pentru a preveni protestele sârbilor și croaților. În cadrul acestui aranjament s-a acceptat ca sârbii și
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
este evidentă. La aceasta contribuie mai mulți factori: în primul rând transferurile de resurse operate de la nivel federal care contribuie la industrializarea Bosniei, faptul că producția pentru apărare avea desfacerea asigurată și faptul că, începând cu anul 1969, regimul comunist iugoslav liberalizează regimul pașapoartelor și permite cetățenilor să plece să lucreze în special în Europa occidentală. Sarajevo devine unul din cele mai importante centre culturale ale Iugoslaviei. Aceste elemente precum și creșterea căsătoriilor mixte în mediul urban, cuplate cu politica de represiune
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
însă caracter politic, spre deosebire de Polonia). Pe de altă parte, dispariția lui Tito a dus la o criză de autoritate, cu atât mai mult cu cât sistemul instituit prin Constituția din 1974 nu lăsase instituții cu atribuții clare la conducerea statului iugoslav. Pe acest fond s-a părut că represiunea slăbise, ceea ce a dus la exprimarea unor idei care fuseseră interzise anterior. Nemulțumirile comunităților național- religioase au fost astfel exprimate cu forță la începutul anilor '80 în toată fosta Iugoslavie. În acest
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Bosnia au început să-și exprime nemulțumirile legate de subreprezentarea în cadrul instanțelor de conducere la nivel republican, în special în cadrul sistemului judiciar, acuzând un complot sârbo-musulman menit să le bareze afirmarea. Nemulțumirile diferitelor grupuri etnice și criza generală a societății iugoslave nu mai puteau fi ascunse. Cu toate acestea, pentru un observator extern situația putea părea calmă. În anul 1984 Sarajevo a găzduit Olimpiada de iarnă iar în anii '80 Sarajevo și-a menținut statutul de "capitală culturală" a Iugoslaviei. Pe măsură ce
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
apărut inevitabile două alternative, fie proclamarea independenței, fie rămânerea în cadrul unei federații cu Serbia, Muntenegru și Macedonia. În anul 1991, președintele Izetbegovici a încercat să ajungă la un acord cu Belgradul privind reorganizare pe baze confederale a unui stat post iugoslav, însă toate aceste convorbiri nu au dus la nici un rezultat. În paralel, în luna martie 1991, Slobodan Miloșevici și Franjo Tudjman, președinții Serbiei și Croației au avut o întâlnire la Karageorgevo, în Serbia unde au avut convorbiri asupra divizării Bosniei
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
la Karageorgevo, în Serbia unde au avut convorbiri asupra divizării Bosniei între Serbia și Croația și ar fi ajuns la un acord în acest sens. Deși existența acordului a fost negată multă vreme, acesta a fost confirmat de către ultimul premier iugoslav Ante Markovici (croat), care a depus mărturie înaintea tribunalului de la Haga. În octombrie 1991 Bosnia - Herțegovina își proclamă suveranitatea. Declarația este urmată de un referendum, boicotat de sârbii bosniaci, în care croații și musulmanii bosnieci votează pentru desprinderea de Iugoslavia
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
militare. În primul operațiunile militare au fost marcate de intenția forțelor sârbilor bosniaci de a ocupa un teritoriu cât mai mare, contiguu cu teritoriile ocupate de către sârbii din Croația. Inițial forțele armate ale sârbilor bosniaci aveau avantajul preluării armamentului armatei iugoslave deși se aflau în inferioritate numerică față de bosniaci și croați. În anul 1992, forțele sârbe au desfășurat în regiunile ocupate acțiuni de expulzare a populației civile musulmane și croate. Acțiunea de purificare etnică deși nu a avut loc doar în
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
revenea Ungariei, iar cea de sud rămânea României. O lună mai târziu, trupele ungare au intrat în Ardealul de Nord. În aprilie 1941, Ungaria a devenit membru plin al Axei și, alături de Germania și Bulgaria, a participat la atacarea regatului iugoslav. Unitățile armatei germane au tranzitat Ungaria cu consimțământul lui Horthy. În semn de protest față de această acțiune, premierul ungar Pál Teleki s-a sinucis. La 22 iunie 1941, Germania a atacat U.R.S.S.. Ungaria a intrat în război de partea
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
Slovenilor, adăugându-i-se zonele de coastă din apropiere de Budva și . În urma unei restructurări în 1929, a devenit o parte a unei mai mari al , care ajungea până la râul Neretva. Nepotul lui Nicolae, regele sârb Alexandru I, domina guvernul iugoslav. Banovina Zeta a fost una dintre cele nouă banovine care formau Regatul; acesta consta Muntenegrul de astăzi, și din părți din Serbia, Croația și Bosnia. În aprilie 1941, Germania Nazistă, Regatul Italiei și alte țări ale Axei au atacat și
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
armele și s-au întors la casele lor. Cu toate acestea, lupte intense de gherilă au continuat până în decembrie. Luptătorii care au rămas sub arme s-au divizat în două grupuri. Cele mai multe dintre ele au continuat să se alăture partizanilor iugoslavi, grupare formată din comuniști și din cei înclinați spre rezistența activă. Cei loiali dinastiei Karađorđević și anticomuniști, au devenit cetnici, și au recurs la colaborarea cu italienii împotriva partizanilor; între aceștia s-au numărat , , , Milovan Đilas, , , , și . Războiul a izbucnit
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
altor obiective strategice. Muntenegru consideră că integrarea în NATO ar accelera integrarea în UE. Deși se învecinează doar cu Albania, Bosnia și Herțegovina, Italia, Serbia și Croația, Muntenegru consideră ca țări vecine, din motive istorice și regionale, și fostele republici iugoslave Macedonia și Slovenia, precum și pe vecinii fostei Iugoslavii: Austria, Ungaria, România, Bulgaria și Grecia. Un drapel oficial al Muntenegrului, bazat pe stindardul regal al Regelui Nikola I, a fost adoptat la 12 iulie 2004 de către parlamentul muntenegrean. Acel pavilion regal
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
sub capacitate pentru mai mulți ani. Reconstrucția și proiectul sunt de așteptat să aducă portul înapoi la capacitate. Muntenegru are atât o coastă pitorescă, cât și o regiune nordică muntoasă. Țara era o destinație turistică bine-cunoscută în anii 1980. Războaielor Iugoslave, duse în țările vecine în timpul anilor 1990 au paralizat însă industria turistică și au deteriorat imaginea Muntenegrului ani de zile. Coasta muntenegreană a Adriaticii coasta este de 295 km lungime, cu 72 km de plaje, și cu multe orașe vechi
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
fugit la ambasada Republicii Federative Populare Iugoslavia la Budapesta. Kádár le-a promis întoarcerea acasă în siguranță, la cererea lor, dar liderii de partid sovietici au hotărât că ar fi mai bine ca cei care au cerut azil la ambasada iugoslavă să fie deportați în România. Mai târziu, o comisie a fost creată pentru a cerceta evenimentele ce au avut loc în timpul guvernării lui Imre Nagy. Membrii ei au fost de mai multe ori suspendați și comisia desființată, dar cu toate
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
cele mai importante grupuri de cazaci care a luptat de partea germanilor în Wehrmacht a fost Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă, aflat sub comnducerea generalului german Helmuth von Pannwitz. Acest corp de cazaci a luptat împotriva partizanilor iugoslavi. Ei s-au predat armatei britanice în 1945, în Austria, temându-se de represiunile sovietice. Dar, în acele vremuri, colaboratorii naziștilor nu erau priviți cu prea multă simpatie, pe seama lor fiind puse numeroase din atrocitățile comise împotriva luptătorilor mișcărilor de
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]