5,069 matches
-
adevărată. Trebuie să pui în paralel cele două realități și, dacă ar trebui să alegi una dintre ele, cu siguranță ai alege adevărul în detrimentul faptelor. Oare lumea nu este văzută diferit de fiecare în parte? Există adevăruri care ies la iveală după ce strângi diverse păreri, pe care apoi le sintetizezi. Kawai: Ar trebui să existe explicații clare cu privire la lucrurile acestea. Unii nu știu să distingă între cele două realități, astfel cititorul fiind în dilemă. Încep să apară din ce în ce mai multe lucruri interesante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
scoase din chipiu mâna cu pumnul strâns în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet degetele, ca petalele unei flori rare, dând la iveală o cruciuliță cu lanț de argint. Amuțiră cu toții, așteptând răcnetul de bucurie al norocosului. Dar nu se auzi nici un sunet și marinarii se uitară mirați unul la altul. A cui e crucea? sparse tăcerea, pierzându-și răbdarea, unul care părea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de șansă... Și tocmai acum v-a găsit dormitul? Acum când cel mai bun dintre voi își dă duhul? Singur, pe o ladă de lemn, în întuneric... În spatele lui se aprindeau lumini, se ridicau jaluzele, se deschideau ferestre, dând la iveală capete speriate, ciufulite și buimace de somn, dar nimeni nu pricepea ce li se strigă din fugă, căci fiecare prindea câte un fragment scurt care era urlat în dreptul geamului său. Carol alerga bezmetic, gâfâind, cu chipul transfigurat de efort și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia pe cheflii să-și afle viitorul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Bocii” din capul meu năucit de facturile lunare care continuu cresc pe măsură ce pensia scade. Cred că va trebui, cândva, să ridicăm un mic monument acestor creatori anonimi, care din imensa lor bunătate sufletească, cu talent și abnegație, au scos la iveală asemenea perle neprețuite, atât de necesare pentru vindecarea, fie și trecătoare, a cumplitei depresii postdecembriste. Sugestie pentru nea Gheorghe Ce rău mai era pe timpul lui Ceaușescu... Nenorocitul acela de dictator, îți băga cu de-a sila pe gât un loc
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
că lipsa cu pricina nu le dă dureri de cap, stomac sau picioare, o suportă admirabil și ca orice prost, care dacă nu-i fudul, nu poate fi prost destul, mai și face paradă de prostia sa, scoțând-o la iveală când ții lumea mai dragă, dând drumul porumbelului și poluând cele mai sprințare idei ale celor întregi la minte. Înseamnă că știa el ce știa, cel care a scris epigrama prostului care sună așa: „Cu prostul neșcolarizat/ Te cerți un
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și înfricoșare. Nu lipsa de sens îi este proprie, ci mai curând un nonsens teribil, apt să te cutremure. Prea multe însă nu se pot spune, căci nu e vorba de un înțeles ascuns ce așteaptă să fie dat la iveală. Cât privește celelalte două labirinturi, aflăm că sunt ridicate de oameni și la porunca unor oameni. Cu toate acestea, fac vizibil ceva neomenesc. Dacă în realitate a fost posibil așa ceva, sau dacă istoria a consemnat ceva de acest fel, nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că vechii greci, dacă îi privim prin cele spuse de Aristotel, socoteau cele două logici în profundă analogie. Înțeleg dorința lui Aristotel de a repune logica în drepturi atunci când e firesc așa ceva. E chiar minunat felul în care dă la iveală, cu fin umor, dezicerea de sine a celui care se joacă frumos cu tot felul de nonsensuri. (Metafizica, 1008 b). Așa este, nu e totuna să faci ceva și să nu faci, să fii într-un anume loc și să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vină, bucuria îndeplinirii unui ritual vechi sau dorința de a iubi fără condiții. Aș remarca, la limită, un efect nesperat al considerațiilor lui Carnap. Anume, fără să intenționeze așa ceva, descoperă o zonă privilegiată a celor „lipsite de sens“. Dă la iveală involun tar distanța uriașă dintre gândirea metafizică și cea proprie științelor naturii. Când o asemenea distanță este uitată, cele două sunt judecate exact la fel. Iar în fața unor criterii pur tehnice, metafizica se dovedește simplă fabulație. Cum nu pro cură
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
adevărului, știe bine că nu deține așa ceva, dar că, în același timp, pare să dețină un adevăr prealabil, anume că adevărul îi este necunoscut. Scepticii vechi, la care trimite aici gânditorul danez, aveau o plăcere suspectă în a da la iveală asemenea paradoxuri. Însă când în atenție este tocmai faptul de existență, parado xul nu mai este unul al intelectului.<ref id="166">Søren Kierkegaard, op. cit., p. 55.</ref> Existența trăită concret nu poate fi supusă logicii intelectului, dedusă ca atare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și înfricoșare. Nu lipsa de sens îi este proprie, ci mai curând un nonsens teribil, apt să te cutremure. Prea multe însă nu se pot spune, căci nu e vorba de un înțeles ascuns ce așteaptă să fie dat la iveală. Cât privește celelalte două labirinturi, aflăm că sunt ridicate de oameni și la porunca unor oameni. Cu toate acestea, fac vizibil ceva neomenesc. Dacă în realitate a fost posibil așa ceva, sau dacă istoria a consemnat ceva de acest fel, nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vechii greci, dacă îi privim prin cele spuse de Aristotel, soco teau cele două logici în profundă analogie. Înțeleg dorința lui Aristotel de a repune logica în drepturi atunci când e firesc așa ceva. E chiar minunat felul în care dă la iveală, cu fin umor, dezicerea de sine a celui care se joacă frumos cu tot felul de nonsensuri. „Căci ne întrebăm, de pildă, de ce cutare [ce spune altora că este totuna a merge și a nu merge] totuși merge spre Megara
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vină, bucuria îndeplinirii unui ritual vechi sau dorința de a iubi fără condiții. Aș remarca, la limită, un efect nesperat al considerațiilor lui Carnap. Anume, fără să intenționeze așa ceva, descoperă o zonă privilegiată a celor „lipsite de sens“. Dă la iveală involun tar distanța uriașă dintre gândirea metafizică și cea proprie științelor naturii. Când o asemenea distanță este uitată, cele două sunt judecate exact la fel. Iar în fața unor criterii pur tehnice, metafizica se dovedește simplă fabulație. Cum nu pro cură
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
adevărului, știe bine că nu deține așa ceva, dar că, în același timp, pare să dețină un adevăr prealabil, anume că adevărul îi este necunoscut. Scepticii vechi, la care trimite aici gânditorul danez, aveau o plăcere suspectă în a da la iveală asemenea paradoxuri. Însă când în atenție este tocmai faptul de existență, parado xul nu mai este unul al intelectului.<ref id="166">Søren Kierkegaard, op. cit., p. 55.</ref> Existența trăită concret nu poate fi supusă logicii intelectului, dedusă ca atare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
guvernământ - atunci ori naufragiază, ori ajung la creații hibride, debile, forme standard, care înseamnă, în afară de propria lor sterilizare, și moartea "Europei". Cred, astfel, că nu m-am depărtat prea mult de problemele neamului nostru, și ale timpului nostru, dând la iveală această carte în care e vorba de istoria recentă a unei țări din cealaltă extremitate a latinității. Adresîndu-se, cu opt ani în urmă, tinerilor portughezi, Salazar le spunea: "Timpurile devin din ce în ce mai aspre... Vă spun că sunteți generația sacrificată, generația care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mărturisesc, cu majoritatea istoricilor). Pentru a face totuși o carte accesibilă, am renunțat la aparatul științific, mulțumindu-mă să tipăresc la sfârșitul lucrării o bibliografie a fiecărui capitol în parte. Poate mai târziu, dacă va fi nevoie, voi da la iveala și o ediție științifică, amplificată. Cartea ar fi avut, fără îndoială, mai puține lipsuri dacă aș fi putut profita la timp de admirabila La Revolucion Portuguesa a profesorului Jesùs Pabòn (Madrid, 1941). Din nenorocire, primele capitole erau redactate când a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din 3 decembrie 1911). Costa, adevăratul dictator al Republicii, nu se gândea la asemenea măsuri. Misiunea lui era să distrugă din rădăcină vechiul regim, paralizând pe rând instituțiile tradiționale. În primele șase luni ale Republicii, acest neobosit reformator dă la iveală 759 de decrete. Câteva din cele mai de seamă, le-am amintit mai sus. Costa însă își pregătește cu abilitate rolul de dictator absolut al partidului republican; dreptul la grevă, modificarea legii chiriilor și alte reforme îl fac idolul mulțimii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la nivelul colegilor săi din universitățile franceze, germane sau engleze. În foarte multe științe, Portugalia - ca atâtea alte țări mici - n-a depășit încă stadiul diletantismului. Popor înzestrat cu admirabile însușiri sufletești, dar sentimental, incoerent și imaginativ - portughezii dau la iveală, în fiecare generație, un număr surprinzător de mari poeți, dar foarte puțini oameni de știință. Chiar adevărații savanți portughezi păcătuiesc uneori printr-o metodă incertă sau printr-o primejdioasa tendință către diletantism. Salazar - care-și propunea pe atunci să facă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Tot ce putea face era să se apere de insurecții, și să păstreze nestinsă măcar speranța într-o nouă formă politică menită să împace neamul și să-i redea încrederea în propriile sale forțe creatoare. Dificultățile dictaturii militare ies la iveală mai ales în pragul alegerilor prezidențiale din primăvara 1928. Monarhiștii cer, ca o condiție sine qua non a votării generalului Carmona înapoierea familiei regale în Portugalia. Ar fi fost primul pas spre restaurare. În caz contrar, monarhiștii amenințau că vor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
orânduire a Statului, să le articuleze voința politică, sprijineau revoluția fie prin aderența lor entuziastă, fie printr-o rodnică încadrare în corporații. Dar o mentalitate revoluționară, un spirit cu totul nou și creator de instituții revoluționare, încă nu ieșise la iveală. "Uniunea Națională", gruparea care se alcătuise în 1927 ca să susțină dictatura, încă nu devenise un organism dinamic și fertil. Lumea se obișnuise cu "miracolele" lui Salazar; se obișnuise cu bugetele echilibrate, cu ordinea internă, cu prestigiul Portugaliei care creștea prodigios
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asta și voiam să spun, interveni comandantul gărzii, înfigându-și pumnalul la centură. Apoi scutură din cap: Nu, amice, tu ne spui povești. Dar sunt sigur că, dacă acum îți încălzim nițel picioarele pe cărbuni, adevărul o să iasă iute la iveală. Cu un tremur, Audbert își spuse că, după spectacolul oribil al ambuscadei pentru prinderea lui Waldomar, fuga disperată cu hunii pe urmele lui și baia în Rhon, tortura era exact ce îi mai lipsea pentru ca tacâmul să fie complet. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
consoartei sale, Aurelius Patrinianus reușise să transmită fiicei sale adânca pasiune pentru autorii clasici și pentru arta epocii de aur, alimentându-i astfel, într-un mod mascat și nu fără o subtilă satisfacție, dorința sa de rebeliune. Aceasta ieșise la iveală încă din adolescență, când nu suporta liturghia creștină, și se exprimase apoi cu toată virulența la moartea mamei sale. Din ziua aceea, tânăra patriciană își dăduse jos masca, insuportabilă pentru ea, a pietismului predicat de clerici. Cu toate că se abținea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în jos la biroul ei. Încet, Jefferson Dayles se întoarse și privi la un paravan care se afla în colțul de lângă fereastra din spatele lui. Spuse încet: - În regulă, domnule Nypers, puteți ieși. Nypers trebuie să fi așteptat semnalul. Ieși la iveală înainte ca Dayles să-și sfârșească vorba și merse sprinten către scaunul pe care i-l indicase președintele. Jefferson Dayles aștepta până ce degetele bătrânului se așezară calm pe ornamentele metalice ale brațelor fotoliului, apoi spuse blând: - Domnule Nypers, jurați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
brusc la țipăt. Îți cer să te abții să mă ameninți sau să mă torturezi și să ai grijă de mine conform înțelegerii noastre. Cer asta deoarece am pregătit o relatare foarte interesantă a acestei chestiuni, care va ieși la iveală dacă mi se întâmplă ceva. Se înclină și termină pe o voce mai liniștită: - Îmi pare rău că trebuie să fiu atât de direct, dar este bine să clarificăm situația. Iar acum, dacă nu aveți alte obiecții, mă voi retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
nu fusese niciodată Lesley Craig. În consecință, venise timpul să se confrunte cu cei care știau cine este el. Oricare ar fi fost scopul lor pentru a-i imprima convingerea că era Lesley Craig, trebuia silit acum să iasă la iveală. Ceasul lui arăta ora patru, atunci când intră pe porțile de șapte metri înălțime și își conduse mașina de-a lungul aleii mărginită de copaci. Își băgă mașina în garaj. Gregory se afla acolo. Spuse: - Ați venit devreme, domnule Craig. - Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]