KorAP: Find »[drukola/base=izbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...208 >

5,195 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911

Veneții, N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreții. Okeanos se plânge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereții, Miresei dulci i-ar da suflarea vieții, Izbește-n ziduri vechi, sunând din valuri. Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile, San-Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, Rostește lin în clipe cadențate: "Nu-nvie morții - e

Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
Și cum n-oiu suferi De-atuncea-nainte, Cu flori m-or troieni Aduceri aminte. {EminescuOpI 224} {EminescuOpI 225} Și cum va înceta Al inimii sbucium, Ce dulce-mi va suna Cântarea de bucium! Vor arde-n preajma mea Luminile-n dealuri, Izbind s-or frământa Eternele valuri Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Ci codrul vânt să dea Frunzișului veșted. Luceferii de foc Privi-vor din cetini Mormânt făr-de noroc Și fără prieteni. {EminescuOpI 226} CRITICILOR MEI Multe

Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

un câine șchiop. Lăsându-și oamenii în umră, samuraiul urcă singur dealul până acasă. Fulgii de zăpadă dansau prin văzduhul necuprins, cenușiu, iar casa și hambarele i se iveau în față ca o fortăreață întunecată. Când trecu prin fața grajdului, îl izbi mirosul de paie amestecate cu balegă. Simțind pașii stăpânului, caii tropăiau. Ajuns în pragul casei, samuraiul se opri, își scutură cu grijă zăpada de pe straie și intră. Chiar în fața lui, unchiul stătea lângă vatră cu piciorul drept bolnav într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe puntea goală, o pală de vânt îi șfichiui fruntea. Samuraiul își ținu suflarea și în ochii lui se oglindi deodată întinderea nesfârșită de valuri dezlănțuite. Vedea oceanul pentru prima dată. Nici urmă de uscat sau de insule. Valurile se izbeau unele de altele, se învolburau și vuiau scoțând strigăte de luptă ca o mulțime de războinici fără număr. Prova străpungea ca o suliță văzduhul cenușiu, iar corabia arunca jeturi înalte și înspumate și părea să se scufunde în văile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Luând aminte la furtuna dinainte, negustorii din cabina cea mare și solii își urcară deasupra încărcăturii desagii de pe polițe și își legară strâns așternuturile și hainele tot deasupra încărcăturii, ca să nu se ude. Curând valurile începură să împroaște puntea. Se izbeau înverșunate de carena înclinată și răsunau în coastele corăbiei. Solii se pregătiră pentru ce era mai rău. Legară o funie de salvare între doi stâlpi, iar samuraiul își legă și el pe spinare cutia cu scrisorile Stăpânului și își înfipse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
după aceea se auzi dintr-o dată un țipăt care putea fi un urlet de spaimă sau un strigăt de furie. Hubloul cabinei se sparse și valurile se năpustiră înăuntru. Apa doborî doi oameni care se aflau lângă hublou și se izbi de încărcătură. Oamenii înghițiți de ape dădeau din mâini desperați, dar în clipa în care se prinseră de încărcătură, vasul se înclină în față și apa din cabină năvăli pe culoar. Oamenii se loveau unii de alții, se izbeau de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se izbi de încărcătură. Oamenii înghițiți de ape dădeau din mâini desperați, dar în clipa în care se prinseră de încărcătură, vasul se înclină în față și apa din cabină năvăli pe culoar. Oamenii se loveau unii de alții, se izbeau de încărcătură și pluteau prin cabină. În clipa aceea un muget năprasnic răsună din capătul culoarului. Ordinele căpitanului și ale secundului nu se mai auzeau. Umflate cât un munte, valurile începură să potopească vasul. Pe punte, puhoiul înghițea totul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pluteau prin cabină. În clipa aceea un muget năprasnic răsună din capătul culoarului. Ordinele căpitanului și ale secundului nu se mai auzeau. Umflate cât un munte, valurile începură să potopească vasul. Pe punte, puhoiul înghițea totul în calea sa, se izbea de catarge, se învolbura și năvălea nebunește pe scara ce ducea în burta vasului. Un matelot înghițit de ape reuși să se ridice cu ajutorul funiei de salvare, dar îl lovi un alt val. Îndată capul său dispăru în vâltoare. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pietruit, trăsurile se înșiruiră una după alta la intrarea în catedrală. Nobili și negustori gătiți de sărbătoare umpleau catedrala susținută de șiruri de stâlpi, o mulțime de lumânări luminau cu flacăra lor altarul aurit, iar sunetul orgii răsuna din ce în ce mai tare, izbindu-se de pereții de piatră. Din amvonul împodobit cu ghirlande, episcopul Lerma binecuvântă mulțimea și grăi astfel: — La slujba de astăzi sunt prezenți împreună cu părintele Velasco, născut în Sevilia, niște soli care au venit de peste mări și țări tocmai din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ce dădeau năvală. Palanchinul dispăru apoi pe intrarea principală a bazilicii. În clipa în care palanchinul intră înăuntru, vocea corului, aflat până atunci în așteptare, începu să răsune ca o avalanșă umplând întreaga bazilică. Cântau Aleluia. Viguroase, glasurile bărbătești se izbeau de tavanul înalt al domului și de pereții largi și pătrați. Aleluia, Aleluia Confitemini Domino. Când palanchinul trecu printre ei, nobilii, fețele bisericești și pelerinii îngenuncheați de-o parte și de alta își ridicară capele ca spicele de grâu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și de alta a drumului se înșirau case cu acoperișuri de stuf. Oameni cu coșuri în spate și femei cu copii în brațe se uitau la ei năuciți. Velasco îl încuraja pe Luis Sasada care din când în când se izbea de el clătinându-se pe picioare: — În curând... în curând totul se va sfârși. Domnul ne așteaptă. Șirul de curioși se întindea până unde se terminau casele cu acoperișuri de stuf. — Părinte, iartă-le lor! zise părintele Carvallo și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fără osândiți, continuară să fumege încovoiați ca niște arcuri. Temnicerii adunară oasele și cenușa într-o desagă, apoi o umplură cu pietre și plecară să o arunce în mare. Valurile înspumate care acopereau plaja înghițiră desaga aruncată se temniceri, se izbiră unele de altele și se retraseră. Această mișcare se repetă de câteva ori. Razele soarelui de iarnă cădeau peste plaja lungă, iar marea se întindea cât vezi cu ochii sub șuierul vântului ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Înăuntrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

până-n tabără. Și așa a fost cu leul. Macomber nu știa cum s-o fi simțit leul Înainte să se repeadă la ei, nici când lovitura incredibilă a glonțului de 505, care la viteza cu care pornea din țeavă Îl izbea cu o greutate de două tone, nici când glonțul Îl lovise În bot, nu știa nici ce-l făcea să meargă Înainte și după aceea, când a doua lovitură zdrobitoare Îi sfărâmase coapsele și el se tot târa spre lucrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
sentimentul că ar putea accepta tacit viața asta de plăcută capitulare. Ea era foarte bună cu el. După-amiază fusese crud și nedrept. Era o femeie de treabă, minunată chiar. Și tocmai atunci Își reaminti că era pe moarte. Gândul Îl izbi dintr-o dată; nu ca o rafală de vânt sau ca un torent; ci mai degrabă ca un gol brusc și urât mirositor, iar partea și mai ciudată era că hiena se strecura ușor pe margine. — Ce ai, Harry? — Nimic. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-l făcu să cadă, iar artileristul căzu peste el și-l apucă de haină, rupându-i mâneca, și atunci el Îi băgă două după ureche și-l spulberă cu o dreaptă, În timp ce-l Împingea de pe el. Artileristul căzu și se izbi cu capul de caldarâm, dar el luă fata și fugiră, fiindcă-i auziseră pe cei de la poliția militară. S-au urcat Într-un taxi și au pornit spre Rimmily Hissa, de-a lungul Bosforului, și apoi ocoliră și se Întoarseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
dacă un păstrăv apuca momeala și dădea să plece cu ea, firul ținut de piedică Începea să zbârnâie. Marjorie vâsli către promontoriu ca să nu-ncurce firele. Trase tare de vâsle și barca acostă mai Încolo, pe plajă. Mici valuri se izbiră de mal. Marjorie se dădu jos și Nick trase barca mai sus pe țărm. — Ce-i cu tine, Nick? Întrebă Marjorie. — Habar n-am, spuse Nick, adunând lemnele pentru foc. Făcură focul cu vreascurile aduse de apă. Marjorie se duse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
atacat capa. Țiganul se mișcă-n zigzag și, când trecu, taurul Îl observă și abandonă capa pentru a ataca omul. Țiganul sprintă și sări peste barrera, iar taurul lovi cu coarnele-n ea. Se-nfipse-n ea de două ori, izbind lemnul orbește. Criticul de la El Heraldo Își aprinse o țigară și, după ce aruncă cu bățul de chibrit În taur, notă În carnețelul său: „mare și cu corn destul cât să-i satisfacă pe clienții plătitori, Campagnero a arătat o tendință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ambele picioare-n aer. Când sări, taurul Își ridică coada și atacă. Fuentes ateriză pe vârfuri, cu brațele Întinse și trupul arcuit cu totul Înainte și Înfipse cârligele cu putere, ferindu-se În același timp de cornul drept. Taurul se izbi de barrera, unde-l atrăseseră capele unduitoare. Țiganul alergă spre Manuel În aplauzele publicului. Vesta Îi era sfâșiată Într-un loc. Nu se ferise chiar cu totul de vârful cornului. Era Încântat de treaba asta, și-și arăta vesta ruptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
capelor fluturate către taur și apoi acesta dispăru, plecă În goană de pe el. Întunecat, Îi trecu cu burta pe deasupra. Fără să-l calce măcar. Manuel se ridică și-și luă muleta. Fuentes Îi dădu sabia. Era Îndoită acolo unde se izbise de osul din umăr. O Îndreptă pe genunchi și alergă spre taur, care se oprise lângă unul din caii morți. Jacheta Îi flutura acolo unde Îi fusese sfâșiată, sub braț. — Fă-l să plece de-acolo, strigă către țigan. Taurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și simți cum este purtat În spate prin aer și căzu tare pe nisip. Acum nu mai avea cum să-l lovească cu picioarele. Taurul era călare pe el. Manuel zăcea ca mort, cu capul pe brațe, și taurul Îl izbea. Îl izbi-n spate, Îi Împinse fața-n nisip. Simți un corn Înfingându-se În nisip printre brațele sale Încrucișate. Cornul trecu printr-una din mâneci și o sfâșie. Zvârcolindu-se, reuși să scape, și taurul se Îndreptă spre cape. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
cum este purtat În spate prin aer și căzu tare pe nisip. Acum nu mai avea cum să-l lovească cu picioarele. Taurul era călare pe el. Manuel zăcea ca mort, cu capul pe brațe, și taurul Îl izbea. Îl izbi-n spate, Îi Împinse fața-n nisip. Simți un corn Înfingându-se În nisip printre brațele sale Încrucișate. Cornul trecu printr-una din mâneci și o sfâșie. Zvârcolindu-se, reuși să scape, și taurul se Îndreptă spre cape. Se ridică-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ușă. Zăcu un timp cu fața-n pernă și, după o vreme, uită să se mai gândească la Prudence și adormi În sfârșit. Când se trezi În mijlocul nopții, auzi vântul șuierând printre arborii de cucută din fața casei și valurile lacului izbindu-se de mal, dar apoi adormi la loc. A doua zi dimineață, vântul bătea tare și valurile urcau până sus pe plajă, și a trecut ceva vreme de când s-a trezit până să-și aducă aminte că are inima frântă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și am trecut de hublou, de care m-am apucat, dar nu m-am putut ține, și cârligul mă trăgea tot mai jos, lunecând de-a lungul marginii vaporului. A trebuit să-i dau drumu’ din mână. L-am auzit izbindu-se o dată și până să ies Înapoi la suprafață parcă a trecut un an. Schiful fusese dus de apă și am Înotat până la el, cu sângele curgându-mi din nas și fericit că nu erau rechini prin preajmă. Da’ eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
genu’ ăsta. Căpitanul unui pachebot nu-i obișnuit să se strecoare-n felul ăla. Își stabilesc un curs și cică pun un fel de compas și nava se pilotează aproape singură. Probabil că nu știau unde sunt când s-au izbit, dar mai aveau puțin și scăpau. Poate că și-au pierdut cârma totuși. Oricum, dacă ajungeau În golf nu mai aveau de ce să se lovească până-n Mexic. Da’ tre’ să se fi Întâmplat ceva când s-au Împotmolit pe vântu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
dăduse taică-su În legătură cu acest subiect. Odată, când se duseseră amândoi să vâneze, Nick Împușcă o veveriță roșie urcată Într-un buciniș. Veverița căzu rănită, dar atunci când Nick o ridică, Îl mușcă de Încheietura degetului mare. — Zoofil nenorocit! țipă Nick, izbind-o cu capul de copac. Ai văzut ce m-a mușcat? Taică-su se uită la rană și-i spuse: — Suge-o ca lumea și când ajungem acasă să-ți dai cu niște iod. — Al dracu’ zoofil, spuse Nick. — Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]