2,235 matches
-
miocard CK-MM si CK-MB, iar la nivelul creierului, tractului digestiv și tractului genito-urinar predominat CK-BB. Nivelul normal de creatinkinază la persoanele sănătoase este dat aproape în totalitate de izoenzima CK-MM (musculară). Afectare creierului, mușchilor scheletici și miocardului produce creșterea nivelului izomerilor respectivi în ser, putând fi utilizat ca marker diagnostic, în special în infarctul de miocard.
Creatinfosfokinază () [Corola-website/Science/328828_a_330157]
-
polimer este mult mai scump decât alte alternative cu mai puține lanțuri de carbon, cum ar polipropilena. Așadar, polibutena este utilizată de cele mai multe ori ca și copolimer (folosită împreună cu un alt polimer). Printre substanțele care au formula chimică CH, patru izomeri sunt alchene. Toate aceste hidrocarburi au în interiorul moleculei lor patru atomi de carbon și o legătură dublă, dar au structuri chimice diferite. Aceste butene sunt redate în următorul tabel:
Butenă () [Corola-website/Science/331643_a_332972]
-
Decanul este un alcan superior cu formula chimică și cu formula structurală restrânsă CH(CH)CH. Decanul are 75 de izomeri de structură , aceștia fiind lichide inflamabile. Decanul este un component al benzinei (petrolului). Ca și restul alcanilor, are o moleculă nepolară și nu se dizolvă în solvenți polar, cum ar fi apa. Are o tensiune superficială de 0,0238 N
Decan (hidrocarbură) () [Corola-website/Science/331658_a_332987]
-
Azulena este o hidrocarbură și izomer al naftalinei. În timp ce naftalina este incoloră, azulena are o culoare specifică albastră. Azulena se găsește în unele uleiuri eterice extrase din plante și unele gudroane. Denumirea sa provine de la cuvântul spaniol "azul", care înseamnă „albastru”. Istoria acestui compus este lungă
Azulenă () [Corola-website/Science/331685_a_333014]
-
care prezintă un miros aromatic, asemănător celui de naftalină. Poate fi folosit pe post de combustibil. Sub lumină fluorescentă, are o culoare violet-albăstruie , de unde vine și denumirea sa. Este insolubil în apă, dar este solubil în benzen și eter. Este izomer cu fenalenul și are caracter aromatic. În scopuri comerciale, poate fi obținut prin distilări ale gudronelor de cărbune de pământ (în acest caz de antracen. Se obține prin încălzirea la temperaturi înalte a difenilmetanului.
Fluoren () [Corola-website/Science/331689_a_333018]
-
fost clasificat primul în două concursuri ale Ministerului Educației Naționale italian, pentru burse de studiu în Italia și în străinătate. Finanțându-se din bursă, Pontecorvo a lucrat, începând din 1936, la Paris, în laboratorul lui Frédéric Joliot-Curie. Studiile sale asupra izomerilor nucleari (stări metastabile ale nucleelor atomice, cauzate de excitarea unor nucleoni) i-au adus un premiu Curie-Carnegie, care i-a permis să își continue cercetările. S-a căsătorit cu Marianne Nordblom, suedeză care studia literatură franceză. În 1939 a reușit
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
metastabile ale nucleelor atomice, cauzate de excitarea unor nucleoni) i-au adus un premiu Curie-Carnegie, care i-a permis să își continue cercetările. S-a căsătorit cu Marianne Nordblom, suedeză care studia literatură franceză. În 1939 a reușit să producă izomeri β stabili, fenomen pe care Joliot-Curie l-a numit „fosforescență nucleară”. Prin Joliot-Curie și Marianne se apropiase de ideologia comunistă; după semnarea pactului Ribbentrop-Molotov s-a înscris în Partidul Comunist Italian. Pontecorvo, împreună cu familia, a părăsit Parisul la 13 iunie
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
în "cetohexoze" (grupare de tip cetonă, în poziția 2). Din categoria hexozelor face parte monozaharide cu o mare importanță, precum: glucoza, fructoza și galactoza. Aldohexozele au patru carboni asimetrici (centre de chiralitate), ceea ce induce posibilitatea a 16 stereoizomeri (2). Apartenența izomerilor la seria / se bazează pe orientarea grupării hidroxil aflată la carbonul din poziția 5, și nu are legătură cu rotația datorată activității optice. Cele opt -aldohexoze sunt: Toți acești -izomeri, cu excepția -altrozei, sunt întâlniți în natură. Totuși -altroza, a fost
Hexoză () [Corola-website/Science/335741_a_337070]
-
un compus intermediar al metabolismului glucidic. Denumirea provine de la cuvintele "glicerol" și "aldehidă", deoarece gliceraldehida este aldehida glicerolului obținută prin oxidarea blândă a unei grupe hidroxil primare. Gliceraldehida conține un centru de chiralitate și de aceea pot exista doi enantiomeri (izomeri optici) diferiți: Gliceraldehida este importantă, întrucât examinarea structurii acesteia ajută la observarea structurilor monozaharidelor.
Gliceraldehidă () [Corola-website/Science/335815_a_337144]
-
și este prezentată aici. Inversa ei sintetică (imaginea în oglindă) se numește -riboză și nu e prezentă în natură. -riboza a fost descoperită în 1891 de Emil Fischer. E un epimer de carbon C'-2 a zahărului -arabinoză (având doi izomeri numiți după sursa lor, guma arabică) iar riboza în sine e numită după transpunerea arabinozei. Riboza (β--ribofuranoza) face parte din „peretele” organic al acidului ribonucleic (ARN). E înrudită cu dezoxiriboza, care se găsește în ADN. Derivați fosforilați ai ribozei precum
Riboză () [Corola-website/Science/332522_a_333851]