6,700 matches
-
Sper că n-am spulberat nimic. Jack nu-și ridică privirea de la pahar. — E în regulă. Cred că orice ar fi fost s-a spulberat de ceva timp. Capitolul 16 De ce era aprinsă lumina în camera lui Ben? se întrebă Jack îngrijorat când ajunse în sfârșit acasă în jur de miezul nopții. Ben se ivi la fereastră, uitându-se la el și făcându-i cu mâna. Era clar că îl așteptase fără să se culce. În inima lui Jack se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se întrebă Jack îngrijorat când ajunse în sfârșit acasă în jur de miezul nopții. Ben se ivi la fereastră, uitându-se la el și făcându-i cu mâna. Era clar că îl așteptase fără să se culce. În inima lui Jack se dădu o luptă între emoțiile cunoscute: bucuria că-și vedea fiul și vinovăția că ar fi trebuit să-și petreacă mai mult timp cu el. Era vacanța de vară, la urma urmei, care trebuia să fie o perioadă specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să fie o perioadă specială, și simți un fior de panică la gândul că Ben ar putea vrea să aibă o discuție despre vreo problemă de importanță capitală, cum ar fi ce se putea face pentru salvarea stratului de ozon. Jack spera doar că, orice ar fi fost, ar fi în stare să înjghebe un răspuns care să satisfacă exigențele adolescentine ale lui Ben. Nimic nu se compara cu zâmbetul disprețuitor din colțul gurii care însoțea cuvintele: „Spui asta doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
toată inima. Dar trebuiau să încerce să vadă cum era să fii un tată care-și crește singur copilul. — Bună, tată. Ben coborî cu pas săltăreț și i se alătură în dezordonata cameră de zi. Cu inima cât un purice, Jack intui că n-aveau să urmeze obișnuitele douăzeci de întrebări, ci ceva mult mai spinos. — Salutare, amice. Jack arătă spre locul liber de lângă el, de pe canapeaua moale. — Cum o mai duci? Ochii negri strălucitori ai lui Ben, care semănau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
copilul. — Bună, tată. Ben coborî cu pas săltăreț și i se alătură în dezordonata cameră de zi. Cu inima cât un purice, Jack intui că n-aveau să urmeze obișnuitele douăzeci de întrebări, ci ceva mult mai spinos. — Salutare, amice. Jack arătă spre locul liber de lângă el, de pe canapeaua moale. — Cum o mai duci? Ochii negri strălucitori ai lui Ben, care semănau atât de mult cu ai maică-sii încât îi sfâșiau cândva inima lui Jack, îi întâlniră pe ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mult mai spinos. — Salutare, amice. Jack arătă spre locul liber de lângă el, de pe canapeaua moale. — Cum o mai duci? Ochii negri strălucitori ai lui Ben, care semănau atât de mult cu ai maică-sii încât îi sfâșiau cândva inima lui Jack, îi întâlniră pe ai lui, apoi se întoarseră în altă direcție. — Bine. Voiai să vorbim despre ceva? O greșeală. Prea direct. Când o să învețe și el că trebuie respectat un protocol cu astfel de lucruri? Numai că era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fenomenală și o carismă mai ceva ca a lui Picasso. — Dar familia din partea mamei? Deci asta era. Ben aducea rar vorba de maică-sa. Se întrebă ce îl făcuse s-o pomenească acum. Sentimentul de vinovăție care îl pândea pe Jack de fiecare dată când se întâmpla ceva în viața fiului său țâșni din ascunzișul său. Oare ar fi trebuit să-și dea silința mai mult să-și repare căsnicia cu atâția ani în urmă? Gândul că micuța Louise, fiica pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
faptul că, atunci când căsnicia se încheiase, părinții lui Carrie îi ținuseră ei partea și îl excluseseră din viața lor. Când Ben alesese să rămână cu tatăl lui, refuzaseră pur și simplu să-și mai vadă propriul nepot. Lucru pentru care Jack n-avea să-i ierte în veci. Hai, drăguțule, spune-i lui bătrânului tău tată ce te roade. Ți-e dor de mama? Te iubește, să știi. Ben clătină din cap. — De fapt e vorba de Ralph. Doamna Tyler ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dor de mama? Te iubește, să știi. Ben clătină din cap. — De fapt e vorba de Ralph. Doamna Tyler ne-a spus că e la Tawny Beeches, așa că eu și Rover am încercat să mergem să-l vedem azi. Lui Jack îi trebui o clipă să-și dea seama că Ben vorbea despre tatăl lui Fran. — Drăguț din partea voastră. Nu se simte prea bine, nu? Jack realiză deodată cât de mult trebuie să-l fi tulburat pe Ben declinul subit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Tawny Beeches, așa că eu și Rover am încercat să mergem să-l vedem azi. Lui Jack îi trebui o clipă să-și dea seama că Ben vorbea despre tatăl lui Fran. — Drăguț din partea voastră. Nu se simte prea bine, nu? Jack realiză deodată cât de mult trebuie să-l fi tulburat pe Ben declinul subit al lui Ralph. Nu-și dăduse seama până atunci, dar probabil că Ralph devenise într-un fel bunicul pe care Ben îl pierduse în mod atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Își promise să petreacă mai mult timp cu fiul lui, cu sau fără ziar. Murray Nelson n-avea decât să moară înecat. De preferință cu exemplare vechi din Express. Dar Ben își trase nasul cu zgomot și îi întoarse spatele. Jack ar fi putut să jure că plângea. — A fost oribil, tată. Ralph e prietenul meu și n-au vrut nici măcar să ne lase pe mine și Rover să intrăm să-l vedem. Jack studie potaia, căreia eșarfa de barcagiu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nasul cu zgomot și îi întoarse spatele. Jack ar fi putut să jure că plângea. — A fost oribil, tată. Ralph e prietenul meu și n-au vrut nici măcar să ne lase pe mine și Rover să intrăm să-l vedem. Jack studie potaia, căreia eșarfa de barcagiu pe care Ben ținea morțiș să i-o lege de gât îi dădea un aer și mai dubios, și îi înțelese și pe ei. Se temuseră probabil ca nu cumva să ridice piciorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mai rău a fost că m-am uitat pe fereastră și l-am văzut, m-a văzut și el. Părea atât de încântat. Dar n-au vrut să mă lase să intru. Au spus că nu era ora de vizită. Jack îi afurisi pe cei de la Tawny Beeches cu fițele lor. Nu-și dădeau seama că vizita lui Ben i-ar face mai mult bine unui bătrân bolnav decât un an întreg de uitat la televizor? Locurile astea erau, în general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de uitat la televizor? Locurile astea erau, în general, o pacoste. Oamenii în vârstă trebuiau să vândă casele pentru care munciseră o viață ca să obțină o cameră cât un dulap într-unul din ele și tot nu era de-ajuns. Jack nu agrea prea mult persoanele care-i tot dădeau cu „vremurile bune de odinioară“. În mare, numai bune nu fuseseră, dar felul în care bătrânii erau abandonați de familiile lor îl scotea din minți. Faptul că Fran putuse să accepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Oh, tată, ai vrea? Curând? — Categoric. Acum la culcare. Nu știu cum ești tu, dar eu sunt frânt. Pe când era pe cale să adoarmă, întrebându-se cum naiba va reuși mâine, una din zilele lui cele mai aglomerate, să ajungă la Tawny Beeches, Jack își dădu seama că bunicul adevărat al lui Ben era o persoană nefericită. Ar fi putut avea parte de toată afecțiunea și dragostea pe care Ben le revărsa asupra lui Ralph. — Îmi puteți garanta, sută la sută, nu, două sute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Camilla închise, amintindu-și că ea și Laurence erau așteptați în seara aceea la Camilla. Și atunci va trebui să pălăvrăgească doar despre chestii care-aveau de-a face cu nunta. Tocmai azi era termenul de intrare la tipar pentru ziarul Jack și nu găsi o clipă liberă în care să poată da o raită să-l vadă pe Ralph mai devreme de sfârșitul după-amiezii, când ziarul intră în sfârșit la tipar. Era aproape cinci când își parcă Saab-ul pe pietrișul bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Beeches. Doamne, detesta locurile de genul ăsta. Care pretindeau că le pasă de persoanele în vârstă când de fapt totul era o industrie profitabilă, încă o moștenire a erei Thatcher, îngrijirea geriatrică privată. Pe când se îndrepta furios spre ușa impunătoare, Jack încercă să-și dea seama de ce era atât de vehement. Oare i se stârnise spiritul justițiar pentru că acesta era genul de scandal pe care îl dădea în vileag cu mare bucurie sau să fi fost ceva mult mai personal? Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
planetă. Nu aveau nevoie de condiții de lux de cinci stele, de Lucozade servit în pahare de cristal, aveau nevoie să fie părtași la ceva. Oamenilor de-aici nu li se oferea nici o alegere, alții făceau totul în locul lor și Jack avea sentimentul că dreptul de-a alege era ceea ce deosebea oamenii de alte făpturi. Își închipui pentru o clipă cum avea să fie propria lui viață la bătrânețe și se văzu așezat lângă un șemineu, citind ziarul, inventând mici ritualuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
viață, singurul lucru pe care nu-l aveau era libertatea de a alege. — Domnule Allen? Ați vrea să mă însoțiți acum? Sporovăind veselă, intendenta îl conduse pe coridoarele elegante până la camera comună. — Domnul Tyler este așezat pe scaunul din capăt. Jack merse de-a lungul șirului de scaune în direcția ferestrei cu vedere. Toate scaunele erau îndreptate spre ecranul uriaș, cu excepția unuia singur. Al lui Ralph. Parcă într-un gest mărunt de revoltă, singurul care-i era permis, acesta își întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
scaune în direcția ferestrei cu vedere. Toate scaunele erau îndreptate spre ecranul uriaș, cu excepția unuia singur. Al lui Ralph. Parcă într-un gest mărunt de revoltă, singurul care-i era permis, acesta își întorsese scaunul spre lumea de-afară. Lui Jack imaginea i se păru copleșitor de grăitoare. — Salutare, Ralph, bătrâne. Jack îi luă mâna într-a lui și i-o strânse cu căldură, uitându-se în ochii strălucitori, lucizi, ai mentorului său. — Ben îți transmite toată dragostea lui. Vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ecranul uriaș, cu excepția unuia singur. Al lui Ralph. Parcă într-un gest mărunt de revoltă, singurul care-i era permis, acesta își întorsese scaunul spre lumea de-afară. Lui Jack imaginea i se păru copleșitor de grăitoare. — Salutare, Ralph, bătrâne. Jack îi luă mâna într-a lui și i-o strânse cu căldură, uitându-se în ochii strălucitori, lucizi, ai mentorului său. — Ben îți transmite toată dragostea lui. Vine să te vadă mâine. O luminiță de aducere-aminte, ca sideful aruncat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în ochii lui Ralph. O să aducă și câinele? Pe Rover n-or să lase să intre, mă tem. Nu primesc haimanale ca el. Ralph zâmbi și păru că vrea să se ridice. Poate că voia să meargă la o plimbare. Jack sări să-l ajute, simțind în acel moment un miros puternic, acru, de urină stătută. — Îmi pare rău, Jack. Ralph îl privi temător, ca și cum el s-ar fi putut înfuria. Asta fu prea mult pentru Jack. Ralph era singura persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
primesc haimanale ca el. Ralph zâmbi și păru că vrea să se ridice. Poate că voia să meargă la o plimbare. Jack sări să-l ajute, simțind în acel moment un miros puternic, acru, de urină stătută. — Îmi pare rău, Jack. Ralph îl privi temător, ca și cum el s-ar fi putut înfuria. Asta fu prea mult pentru Jack. Ralph era singura persoană pe care o considerase cu adevărat un model în viața lui și nu putu să îndure suferința și stânjeneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
meargă la o plimbare. Jack sări să-l ajute, simțind în acel moment un miros puternic, acru, de urină stătută. — Îmi pare rău, Jack. Ralph îl privi temător, ca și cum el s-ar fi putut înfuria. Asta fu prea mult pentru Jack. Ralph era singura persoană pe care o considerase cu adevărat un model în viața lui și nu putu să îndure suferința și stânjeneala pe care le vedea acum pe chipul bătrânului. Simți, ca un impuls electric, un val de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era formula corectă de adresare. Intendenta apăru din nou, cu buzele strânse a dezaprobare. — Domnul Tyler a avut un accident și a fost lăsat să stea așa. — Răule! se pisici intendenta, de parcă Ralph ar fi fost un catâr căpos. Lui Jack îi veni s-o strângă de gât și era sigur că restul pensionarilor i-ar fi dat o mână de ajutor, călcând-o cu scaunele cu rotile. — Problema e că nu vrea să stea pe pernuța absorbantă. — Atunci, de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]