42,645 matches
-
poți stăpâni. Ești orgolios și crezi că, dacă ai lustru de Cambridge și bani de arab, toată lumea trebuie să-ți stea la picioare. Fii rațional, înțelege că există pe lume și ființe care spun nu... Dar nu este adevărat, nu judec doar cu inima. Sunt om în toată puterea cuvântului și nu mă las pradă orgoliului... Of, Ahmad, tare mai ești mincinos. Știi în ce situație te afli? Cică un șeic se plimba prin deșertul Arabiei Saudite. Cu cincizeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se apropia haosul. Emil era neobosit. Și ea era odihnită, dar nu pentru acolo. Însă ea se simțea în siguranță ascultându-l și de fapt nu era atentă la el. Îi urmărea trăsăturile cu un creion fin, fără să le judece, exact cu gesturile absente pe care le ai când ești extaziat de altceva. Sau le trăia din mii și mii de poziții, direcții. Și, dacă vroia, era ea: imagine pe imagine. El nu era egocentrist, nu era un bou, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de adevărată este butada care spune că cine se aseamănă se adună, tot pe atât de corectă este și cea care spune că extremele se atrag mereu, totul variind de la caz la caz. Cu alte cuvinte, încercam din răsputeri să judec lucrurile cu tact în așa fel, încât totul să fie numai în favoarea mea și a ei, adică a noastră ca cuplu. Am cunoscut-o curând, însă, mai îndeaproape și mi-am dat seama că umblasem numai după himere, căci totul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lucrul cel mai de mirare este că, deși chiar mă căiam, în sinea mea, pentru ceea ce săvârșisem, nu mă simțeam deloc apăsat și hărțuit de conștiința de temut a remușcărilor. Dimpotrivă, mă bucuram că fusesem arestat și că voi fi judecat pentru fapta mea, căci nu există o desfătare mai mare pentru omul cinstit, decât aceea de a fi pedepsit pentru greșelile sale! După mai multe zile grele, timp în care mi s-a făcut dosar penal și am fost foarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pentru greșelile sale! După mai multe zile grele, timp în care mi s-a făcut dosar penal și am fost foarte atent și amănunțit anchetat (toți anchetatorii ăștia sunt întotdeauna atât de scrupuloși și de chițibușari!), am fost dus și judecat. Pe întreaga durată a procesului, pot spune, am fost calm cu desăvârșire, încât parcă orice pulsație proprie de neastâmpăr mi s-ar fi șters din fire, fără urme. Eram afundat într-o liniște morală și psihologică cu neputință de descris
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că stă pitit după vreun colț și te așteaptă să treci pe acolo, spre a-ți sări în cale. Deocamdată, mănânci banii mamei de pomană, ocupându-te doar de fleacuri scriitoricești. Deșteaptă-te, Osvald! Fii dur cu tine însuți și judecă totul lucid. Tot ceea ce ai tu de făcut este să-ți lași toate pasiunile acestea deșarte la o parte și să pornești să întreprinzi ceva serios. Orice, dar serios să fie! Numai asta îți va aduce profit, mai mult, sau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mulțime de oameni bolește astăzi de pe urma ei (de pildă, privește, te rog, mai ales în rândurile tineretului acesta stricat din generația actuală, unde capacitățile lor amenință să se dezvolte în direcții total greșite). Înțelegi ce-ți spun? Pe urmă, Mihaela, judecând acum și din alt punct de vedere, îți mai zic că poți să fii prieten apropiat cu literatura - și cu cultura, în general -, sau poți să nu fii prieten cu ea. Asta este, și asta și trebuie să fie, o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
căci parcă fiecare lucru din jurul ei îi șoptea continuu, ca să-i amintească de datoria ce o avea de împlinit... Iar astfel, ei bine, iată că am sfârșit și cu descrierea ghișeului 1 și a angajatei ce-l sfințea. Altceva notabil, judecând strict după aparențe, nu s-ar mai putea spune. Și totuși, acesta este doar începutul prezentării Adrianei, căci, dacă un trup și o înfățișare de om sunt lesne de epuizat în a le descrie, un suflet omenesc este întotdeauna un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pentru că așa trebuie să fie. Se știe doar că ce ți-este scris în frunte ți-este pus! Tot ce îți este destinat trebuie să se împlinească fără greș, nu-i așa? Și, pe urmă, pot să știu eu dacă judec drept, sau dacă judec strâmb; dacă am dreptate, sau dacă mă înșel? Nu pot! Însă, fir-ar să fie! Simt că am adevărul lângă mine, dar că nu-l pot vedea cum trebuie încă; parcă îmi joacă pe dinainte! Nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fie. Se știe doar că ce ți-este scris în frunte ți-este pus! Tot ce îți este destinat trebuie să se împlinească fără greș, nu-i așa? Și, pe urmă, pot să știu eu dacă judec drept, sau dacă judec strâmb; dacă am dreptate, sau dacă mă înșel? Nu pot! Însă, fir-ar să fie! Simt că am adevărul lângă mine, dar că nu-l pot vedea cum trebuie încă; parcă îmi joacă pe dinainte! Nu îmi este clar deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la prietenia cu tine și te părăsește subit. Ce ai face atunci, ai dispera? Ia zi! Apoi, în al doilea rând (și cu drag te sfătuiesc aici să mă iei mereu de bun exemplu pe mine), ar trebui musai să judeci și tu mai matur și mai profund înainte de a te hotărî să acționezi efectiv. Aici, ai mult tare de lucrat. De regulă, știi prea bine că eu tratez totul cu seriozitate, dar, totodată, și cât se poate de lejer. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
serios de a acționa mereu singur, dorind doar să tacă și să facă, adică să facă pe cont propriu - purtarea aceasta îl caracteriza cel mai bine pe el și era cea mai apropiată de sufletul său. Și, la urma urmelor, judecând la rece, el nu greșea deloc, căci singura cale, și cea mai sigură dintre toate căile, care te va conduce cu adevărat la fericire, este calea ta proprie, descoperită de tine. Însă tânărul, la momentul respectiv, nici nu-și putea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
urmă, să îl pună foarte serios în dificultate; gândul că nar mai putea avea în permanență prafurile acelea halucinogene în buzunar îl măcina de-a dreptul. Era descumpănit. Mult mai meditase el la ce era de făcut în continuare. Astfel, judecând cu atenție sporită și întorcând problema pe toate părțile, ajunsese, până la urmă, la o soluție salvatoare, la o soluție mântuitoare, dar, totodată, la o soluție numai de compromis și foarte vremelnică: să-și cumpere drogurile pe datorie. „Trebuie să mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în care se găsesc de vânzare drogurile. Totuși, oricât de multă spurcăciune a-i vedea tu în faptul de a mă droga, eu n-am putut vedea niciodată în asta altceva, decât o plăcere fără margini, adică plăcerea perfectă. Am judecat totul logic, la rece, așa cum mă pricep eu: drogurile îmi provoacă pe loc fericirea, lipsa lor - nefericirea. Știam prea bine că a mă droga este cel mai prostesc lucru, pe care l-aș putea vreodată 186 Rareș Tiron face, pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
atomică îi dicta acestuia un singur imperativ categoric: "Supune-te măsurii cu care îi cântărești pe ceilalți". De altfel, una dintre ultimele însemnări din jurnalul tânărului este aceasta: Dacă eu, ca judecător, mănânc orez de pe piața neagră, cum îi pot judeca pe cei aflați sub acuzare? Prefer să mor împăcat că respect legea". Ceea ce, în cele din urmă, s-a și întâmplat. Epilog (aparent, fără nici o legătură cu cele înfățișate anterior): la scurtă vreme după bombardamentul atomic asupra orașului Nagasaki, genocid
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din care să-mi fac zdrențe, cu care să mă învelesc, în ele să ard, apoi să mă topesc... S-a ridicat în picioare și Magnoliei s-a adresat: -Tu! Ființă muritoare, crudă, și nedreaptă, de ce atât de aspru, mă judeci oare? Cum poți, fără milă, să mă îndupleci?... Să renunț la iubire și să rămân, un spirit rătăcitor în nemurire... -Tu, ești doar în imaginea mea... nu ești aievea, nu ești nimic... Nu, Spirite, nu se poate, mergi în pace
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se face sănătos până atunci, că am auzit că este tare bolnav, răspunse Pripone. Iar din partea noastră a păsărilor și animalelor din ogradă, porcul, cine altcineva? Nu sunt de acord cu porcul, pentru că s-ar putea ca la proces în loc să judece, să guițe că n-a primit destulă mâncare sau să doarmă dacă a primit prea multă, se împotrivi Cocone. -Atunci punem curcanul, propuse Pripone. -Nu, eu zic să punem rățoiul, a fost de părere celălalt. -Nu punem rățoiul, fiindcă are
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
după care s-a adresat celor de față: -Stimată audiență, doresc din partea domniilor voastre disciplină, liniște și o reală înțelegere pentru ca procesul să decurgă în bune condițiuni iar noi, arătând cu aripa către jurați, un grup destul de mare de rațe, să judecăm corect. Fiindcă s-a scurs timpul pentru pregătirea procesului să începem prin a audia pe cei doi citați. -Onorată instanță, domnilor jurați, mă numesc Pripone și mă aflu aici ca să facem dreptate în cazul meu și al confratelui meu din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de la locul unde era, și-a întins înspre înapoi câte un picior pe rând împreună cu câte o aripă, a scos pieptul alb în față și, pășind rar și țanțoș, s-a dus la locul de unde urma să fie audiat și judecat. -Cocone! Cocone! Se ridicau peste ogradă glasuri tinere de găini. -Liniște! Vă rog liniște! Altfel rămâne nerezolvat cazul se adresă vocea autoritară a curcanului către mulțimea păsărească. După un minut de tăcere judecătorul s-a adresat celui audiat și supus
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Ce mai este? -Costinele, pe tine sunt supărat că după cât jir pentru Mozorel ți-am dat, de mine ai uitat, astfel că în curând trupul meu este hărăzit morții. -Fagule, știam că doar omul din nimica vină, îți caută pricină. Judecă-mă dacă crezi că merit și pedepsește-mă pe mine, dar nu pe Mozorel. -Uite băiețele, acum discutăm și la un rezultat nu ajungem; eu îți spun că sunt pe moarte și tu spui că este o nimica toată; tu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
început a-și face de lucru prin iaz. Văzând că tăcerea este pe cât de profundă pe atât de generală, tatăl s-a gândit că tot el trebuie să facă un pas înainte, considerânduși copiii fără acțiune. -Copiii, ascultați-mă și judecați dacă este bine ceea ce am gândit. Vreau să dau în judecată Libelula... Toți peștișorii s-au așezat în rând cu gurile căscate gândindu-se la problema propusă de tatăl lor. După un timp au început să facă valuri, dând a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mor stând degeaba. Când aveam picioare, îmi construiam plasa. Că nu mai aud, asta este o pedeapsă și nu am încotro, o suport, zise resemnat păianjenul. -Poate ai dreptate, te rog să mă crezi, nu am menirea de a te judeca, îi răspunse furnica și a căzut pe gânduri. -Unde-ți umblă gândurile dragă .... vecină? a întrebat păianjenul. -Departe; sunt negre gândurile mele, îi răspunse furnica. -Dar de ce, ai pățit ceva și nu mi-ai spus? -Nu, nimic. Mă gândeam că, dacă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să stea împreună cu noi. -Greierul nu este cârcotaș și egoist ca tine, l-am dus pe el mai întâi și după aceea am venit după tine. -Bine, bine! Atât a mai putut îngâna păianjenul, văzând cât de aspru l-a judecat furnica. Din acea zi, cei trei vecini, ieșeau afară din adăpost cu ajutorul devotatei lor, furnica, unde toate vietățile se zbenguiau în aerul curat, sub cupola albastră a cerului, în lumina caldă a soarelui ce-și întindea razele peste tot. O
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
emite atâta căldură. Nu înțeleg de ce ești așa, hai să nu zic fricos, sensibil. Dacă trebuia să te lupți cu un balaur cu mai multe capete în spatele căruia se găsește sechestrată domnița ta? Ce te făceai? Cum crezi că sunt judecați de către fete băieții fricoși? -Stai puțin. Nu mi-ai spus cum te cheamă. A grăit Căiță către gâză, care între timp se mutase de pe umăr pe mâna lui. -Gărgărița, cum să mă cheme altfel. Atâta lucru cred că știai. Niciodată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de bărbat ești ? -Gărgărițo, dacă-ți spun Buburuza te superi? -Defel. Poți să mă numești cum vrei. -Buburuza dragă, nu mă cunoști. -Bine atunci spune-mi totul despre tine ca să nu crezi că sunt o nebună de gâză care te judecă greșit. -Ei, bine, să știi că mă judeci greșit. Am rămas de copil fără părinți și până am ajuns la această vârstă, am mers când de-a-bușilea, când normal. -Adică? -Vezi ograda de alături? -Da. -Acolo locuiește moșul meu, fratele tatălui
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]