23,636 matches
-
ca substanțe modificabile este transcendental, dacă prin aceasta se spune că modificarea trebuie să aibă o cauză; el este însă metafizic, dacă prin aceasta se spune că modificarea substanțelor trebuie să aibă o cauză externă.” (Immanuel Kant, Critica facultății de judecare, traducere de V.D. Zamfirescu și Al. Surdu, Editura științifică și enciclopedică, București, 1981, pp. 75-76.) În sensul acestei distincții terminologice, CRP și Pr. formulează principii transcendentale, iar Pmsn, principii metafizice. 4. Kant numește „pură” orice cunoaștere bazată pe principii a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acele constatări privitoare la relații constante de simultaneitate și succesiune, care pot fi infirmate în orice moment, odată cu extinderea experienței noastre. S-a făcut observația că expresia legi empirice, pe care o întâlnim în CRP și în Critica puterii de judecare, poate să apară ca un oximoron dacă ținem seama de faptul că legilor li se asociază atributul necesității. Această impresie se destramă însă dacă admitem că expresia legi empirice stă la Kant pentru corelații care au atât o componentă a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sunt posibile legi particulare ale lumii fizice, de genul celor formulate în știința matematică a naturii, numite de Kant și „legi naturale ascunse”35, Kant ar fi răspuns prin considerațiile sale asupra ideilor regulative ale rațiunii și asupra facultății de judecare. Sunt considerații expuse îndeosebi în prima parte a „Suplimentului la Dialectica transcendentală” din CRP, intitulat „Despre folosirea regulativă a ideilor rațiunii pure” și în cele două „Introduceri” la Cpj. Teza lui Buchdahl este că nu categoriile și principiile trancendentale reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pure” și în cele două „Introduceri” la Cpj. Teza lui Buchdahl este că nu categoriile și principiile trancendentale reprezintă pentru Kant șansa necesității care distinge legile particulare ale naturii de generalizările inductive, ci ideile regulative ale rațiunii sau facultatea de judecare. Prin acțiunea principiilor intelectului se constituie doar o „natură în genere”, ca legitate a fenomenelor în spațiu și timp36, în vreme ce legile particulare ale naturii, care sunt obiectul cercetării în fizica propriu-zisă, ar fi produsul funcției unificatoare și sistematizatoare a rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
constituie doar o „natură în genere”, ca legitate a fenomenelor în spațiu și timp36, în vreme ce legile particulare ale naturii, care sunt obiectul cercetării în fizica propriu-zisă, ar fi produsul funcției unificatoare și sistematizatoare a rațiunii. Principiul transcendental al facultății de judecare este nu numai facultatea de a subsuma particularul unui general, ci și de a găsi pentru particular generalul. Uniformitățile empirice devin legi, adică necesare corelații, ca elemente constitutive ale unei ordini a naturii, ordine care este cerută de rațiune. În
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
calea descendentă” (route from above), adică pornind de la categoriile și principiile intelectului, ci pe „calea ascendentă” (route from belove), prin integrarea generalizărilor într-un sistem unificat. Acestei interpretări i se poate obiecta, și i s-a obiectat, că facultatea de judecare transcendentală are la Kant mai degrabă funcția de a integra într-un sistem legi empirice particulare, deja formulate, decât aceea de a da socoteală de faptul că ele sunt legi, adică necesare corelații, în opoziție cu generalizările inductive. Considerațiile asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
la Kant mai degrabă funcția de a integra într-un sistem legi empirice particulare, deja formulate, decât aceea de a da socoteală de faptul că ele sunt legi, adică necesare corelații, în opoziție cu generalizările inductive. Considerațiile asupra facultății de judecare transcendentală, formulate în cele două „Introduceri” la Cpj, pot fi citite din această perspectivă. Kant pune în relație această facultate cu un concept al finalității naturii. „Finalitatea naturii” se exprimă în conceperea experienței ca sistem de legi, un sistem care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un concept al finalității naturii. „Finalitatea naturii” se exprimă în conceperea experienței ca sistem de legi, un sistem care se constituie prin subsumarea unor legi particulare date unor legi mai generale, care însă nu sunt date41. Spre deosebire de intelect, facultatea de judecare acționează potrivit „principiului afinității legilor particulare ale naturii”42. Îndeosebi din lectura capitolului IV („Despre experiență ca sistem pentru facultatea de judecare”) al „Primei introduceri” reiese că prestația specifică pe care Kant o atribuie acestei facultăți este unificarea experienței, integrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
subsumarea unor legi particulare date unor legi mai generale, care însă nu sunt date41. Spre deosebire de intelect, facultatea de judecare acționează potrivit „principiului afinității legilor particulare ale naturii”42. Îndeosebi din lectura capitolului IV („Despre experiență ca sistem pentru facultatea de judecare”) al „Primei introduceri” reiese că prestația specifică pe care Kant o atribuie acestei facultăți este unificarea experienței, integrarea legilor într-un sistem prin subsumarea unor legi empirice deja stabilite altor legi tot mai inalte. Natura se orientează după intelectul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în privința „legilor ei formale”, în virtutea cărora ea este obiect al experienței in genere, dar „cât despre legile particulare sau diversitatea și eterogenitatea lor, natura este liberă de toate îngrădirile facultății noastre legiferatoare de cunoaștere”. Kant precizează că interesul puterii de judecare este „cel de a urca de fiecare dată de la particularul empiric la generalul deopotrivă empiric, in vederea unificării legilor experienței... „43. Puterea de judecare intervine, așadar, în constituirea experienței ca sistem de legi empirice. Întrebarea cum sunt posibile legile cauzale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
este liberă de toate îngrădirile facultății noastre legiferatoare de cunoaștere”. Kant precizează că interesul puterii de judecare este „cel de a urca de fiecare dată de la particularul empiric la generalul deopotrivă empiric, in vederea unificării legilor experienței... „43. Puterea de judecare intervine, așadar, în constituirea experienței ca sistem de legi empirice. Întrebarea cum sunt posibile legile cauzale ale fizicii propriu-zise nu primește, de fapt, un răspuns în cele două „Introduceri”, invocate în mod insistent de către Buchdahl. Căci o diversitate de legi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
propriu-zise nu primește, de fapt, un răspuns în cele două „Introduceri”, invocate în mod insistent de către Buchdahl. Căci o diversitate de legi empirice este presupusă de Kant drept dată. Această diversitate constituie obiectul acțiunii unificatoare și integratoare a facultății de judecare transcendentală prin care se constituie experiența ca un sistem de legi. Rămâne deci întrebarea cum sunt posibile pentru Kant legi empirice în genere spre deosebire de simple generalizări contingente. Robert S. Butts a încercat să ofere un răspuns la această întrebare. Soluția
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
necesitatea existenței lucrurilor (substanțelor), ci numai pe cea a existenței stărilor, și anume din alte stări care sunt date în percepție după legile empirice ale cauzalității.” (Critica rațiunii pure, ed. cit., p. 230.) 35. Vezi „Introducere la Critica facultății de judecare”, traducere de C. Noica, în Immanuel Kant, Critica facultătii de judecare, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, p. 396. 36. Buchdahl se referă la pasaje din „Prima introducere”, cum este acesta: „Intelectul însă, în acțiunea sa legiferatoare transcendentală cu privire la natură
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și anume din alte stări care sunt date în percepție după legile empirice ale cauzalității.” (Critica rațiunii pure, ed. cit., p. 230.) 35. Vezi „Introducere la Critica facultății de judecare”, traducere de C. Noica, în Immanuel Kant, Critica facultătii de judecare, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, p. 396. 36. Buchdahl se referă la pasaje din „Prima introducere”, cum este acesta: „Intelectul însă, în acțiunea sa legiferatoare transcendentală cu privire la natură, face abstracție de toată diversitatea legilor empirice posibile. El ține socoteala
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a fi menționate, în primul rând, „Introducerea” la traducerea dizertației din 1770, De mundi sensibilis atque inteligibilis forma et principiis, precum și „Două introduceri și o trecere spre idealism”, care preced traducerea făcută de Noica primei introduceri la Critica facultății de judecare. 69. C. Noica, „Kant și metafizica, după interpretarea lui Heidegger”, în Immanuel Kant, 200 de ani de la apariția Criticii rațiunii pure, Editura Academiei, București, 1982, p. 146. 70. Kant și metafizica ..., p. 173. 71. Vezi Immanuel Kant, logica generală, traducere
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a Prolegomenelor, vezi Op. cit., p. 171 și, respeciv, 172. 81. „Și de altfel Kant însuși a conceput Criticile sale ca fiind doar o intreprindere în formal, în pregătirea analitică de mijloace pentru edificarea unui sistem filosofic (doar Critica puterii de judecare a depășit condiția aceasta strict critică și de aceea ea a influențat cel mai adânc pe gânditorii ulteriori, în primul rând pe Hegel), ceea ce l-a făcut să susțină tot timpul că, după ce a dat o Critică a rațiunii trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
spui public orice adevăr, apoi tot ce spui trebuie să fie adevărat. Vezi I. Kant, „Anthropologie in pragmatischen Hinsicht”, în I. Kant, Werke, Bd. X, W. Weischedel, (ed.)Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstad, 1983, p. 511, și I. Kant, Critica facultății de judecare, trad. V.D. Zamfirescu, Al. Surdu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, p. 189. Rămân îndatorat dlui dr. Hans-Klaus Keul care mi-a atras atenția asupra acestor pasaje. Istoria social-democrației occidentale, bunăoară, a stat mult timp sub semnul acestei dezbateri. „Cezarul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
închiși atunci la Suceava nici nu au avut știință de discuțiile purtate, cu totul benigne la acea dată. Cobîlaș afirmă că ideea transformării „reeducării” în activitate a O.D.C.C. a pornit de la Bogdanovici, Țurcanu și Moravschi în timp ce erau grupați pentru judecarea procesului lor2. Țurcanu recunoaște că era informat de perchezițiile care urmau să fie făcute 3, ceea ce demonstrează că avea legături strânse cu unii reprezentanți ai administrației, deși nu cu toți, pentru că se încerca păstrarea discreției, trăsătură cu care ne vom
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
încă din 1948, când au fost transferați aici legionarii arestați în 1941, cum erau Valeriu Gafencu și Ioan Ianolide. Lotul studenților de la Cluj, condus de Ioan Bohotici și Ion Munteanu, a tranzitat Piteștiul în toamna aceluiași an, în perioada premergătoare judecării procesului lor, însă loturile mari au început să se succeadă abia după finalizarea proceselor în care erau implicate. Majoritatea anchetelor durau în jur de șase luni, astfel că transferurile importante de studenți au avut loc de la începutul lui 1949. În
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
trecuți prin acțiunea de la Pitești, Nichifor Vereșmortean, Vasile Toldișan, Matei Rusvid, Chirică Balanișcu, Vladimir Călinici, Viaceslav Holdevici, Constantin Juberian, Cornel Pop, Ion Voin și alții, șeful fiind considerat Ioan Bohotici. Lotul său a ajuns la Pitești în septembrie 1948, înainte de judecarea procesului, însă condițiile erau normale, lipsite de restricțiile care aveau să fie introduse începând cu vara anului următor. După condamnare, a fost torturat în primăvara lui 1950 în camera 4-spital, unde a fost tras de limbă de unii studenți teologi
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
libertate de mișcare și a reușit să obțină transferarea sa la Pitești imediat după procese, în aprilie 1949, și, totodată, să se asigure că Bogdanovici, devenit rivalul său, avea să rămână încă o perioadă în Suceava. În practică, imediat după judecarea procesului, și-a apropiat câțiva colaboratori (Negură, Gebac, Bobu și, mai târziu, Mărtinuș), iar mai târziu a creat Organizația Deținuților cu Convingeri Comuniste, pe la sfârșitul lui februarie, începutul lui martie 1949. Adaugă în declarație că avea chiar și un caiet
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
târziu, Mărtinuș), iar mai târziu a creat Organizația Deținuților cu Convingeri Comuniste, pe la sfârșitul lui februarie, începutul lui martie 1949. Adaugă în declarație că avea chiar și un caiet în care își nota activitatea zilnică și concluziile 1, însă până la judecarea proceselor activitatea lui s-a redus la serviciile de planton, el neluând parte la discuțiile purtate în camera 9. De altfel, Țurcanu stătea într-o altă celulă, alături de Vasile Badale, cel care avea să conducă acțiunea din Târgu Ocna2. Țurcanu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Hotărârea poate fi atacată cu recurs la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare. Art. 32. - Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor are obligația de a informa organul de urmărire penală sau instanța învestită cu judecarea infracțiunii ori, după caz, instanța învestită cu soluționarea acțiunii civile, cu privire la cererea de compensație financiară ori cu privire la cererea prin care victima a solicitat un avans din compensația financiară. Art. 33. - (1) Fondurile necesare pentru acordarea compensației financiare sau a avansului
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
a dat citire apoi, unei moțiuni prin care se cere rezolvarea următoarelor chestiuni: acordarea dreptului pentru femeie la orice muncă, după aptitudini; cercetarea paternității, cu obligațiunea pentru femeie ca în timpul sarcinii să declare pe tatăl viitorului copil; în comisiunile de judecare a copiilor delincvenți să facă parte și o femeie ca judecător; educarea femeii de la țară, prin înființarea de școli de gospodărie rurală și încurajarea de stat a acestor inițiative; determinarea poliției de moravuri de a respecta legea sanitară; în ceea ce privește reglementarea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
din partea lor, în conformitate cu răspunderea socială corporativă. Codurile de conduită pot fi importante și prin implementarea lor în direcțiile strategice ale organizației III care, furnizează un indiciu clar că organizația are valori și practici de afaceri care pot fi utilizate în judecarea acestora. Astfel, codurile trebuie să expună valorile și comportamentele care stau în fața organizației, chiar dacă deocamdată ele nu pot fi atinse în cadrul organizației, dar cel mai important este să fie abordată problematica conflictelor, care sunt introduse de acestea în cultura organizațiilor
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]