2,387 matches
-
îndepărtat imediat de aceasta. Ei întrucât aceasta nu îi mai privea și își schimbase și starea s-au îndepărtat dintr-o dată de ea. Purcelușii iubiseră în maica lor, scroafa, nu corpul acesteia, ci cele ce o însuflețeau. Oare literatura înaintașilor latră de bucurie în fața noastră!? Eu sunt încredințat că ne caută încă sufletul! Biblioteca nu va dispărea. Că vrea ori nu vrea cineva acest lucru! Biblioteca este o bucurie pentru cel care îi trece pragul! Biblioteca este, oricât ar vrea unii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
toate cele văzute de ochi omenești"; "locuințele erau mai frumoase decât cele văzute până atunci..., făcute în formă de colibe, erau foarte mari... și înăuntru sunt măturate și curate și au mobile foarte ornate"; "pe lângă locuințe erau câini care nu lătrară deloc, păsări sălbatice și domestice, plase minunat lucrate și unelte de pescuit"; "acești oameni sunt supuși și ti-mizi, umblă goi cum am spus și nu cunosc nici arme, nici legi, iar pământul e foarte roditor și produce "mames", un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
după noi, a zis Roy. Fii cu ochii-n patru la mașini. Ne pitim În tufe dac-apare vreuna. Or să se aștepte să ne-ntoarcem În metrou, așa că-i mai bine să rămînem pe jos. Burnița continua. CÎinii ne lătrau cînd treceam pe lîngă ei. - Ține minte povestea noastră dacă ne saltă, mi-a zis Roy. Am adormit și ne-am sculat la capăt de linie. Tipu’ ăsta ne-a acuzat că i-am luat banii. Ne-am speriat și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Trecând la plimbare prin Cozieni, am dat de un șanț plin cu câini împușcați; soldații alergau prin sat cu puștile și trăgeau în ei, căci țiganii refuzară să-i omoare cu bâtele, cum li se ceruse. Bietele dobitoace urlau și lătrau, unele rănite, alergau spre pădure chelălăind și lăsând după ei șiroaie de sânge... Era un spectacol sălbatic, întețit încă prin țipetele femeilor și plânsetele copiilor. Îmi venea să mă arunc asupra soldaților, care cu puștile în mână își priveau opera
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
multe maici scandalizate de acel concert ilicit, dar încântate în inimă de frumusețea muzicii. Bețiile acestea se făceau cu soldații germani. Unul din ei, netrezit din ajun, mergând cu mine la plimbare, a tras într un câine care l-a lătrat. Deși nu l-a nimerit, m am întors îndată acasă, am reclamat la Gefreiter(Caporal (germ.).) și am declarat că nu voi mai ieși cu acel bețiv care putea să pricinuiască o nenorocire, începând cu mine. Landowski făcuse în zadar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai trece prin satul natal, unii se interesează dacă s-au asfaltat drumurile. Neștiind cum se fac ele, produsele agricole ni se par scumpe. * Pune faptele în locul cuvintelor. * Ca să cunoști prețul aurului, fă brățară din meseria ta. * Câinele care nu latră mușcă pe furiș. * Este foarte important să știi că știi, dar și mai important e să știi că nu știi. * Nu-ți ridica nasul prea sus; el poate fi lovit de avioane. * Nu te înfoia dacă nu ai pene. * Penele
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
a înregistrat o nouă invenție: turismul electoral. * În paralel, s-a mai înregistrat una: transhumanța politică. * Buletin meteo pentru România: în următoarele zile, vremea va fi frumoasă și călduroasă; în următorii ani, vremurile vor rămâne tulburi și nefavorabile. * Câinele care latră și nu mușcă e un demagog. * Unii spectatori sunt întotdeauna mai talentați decât actorii. * În arenele sportive, unii fac sport, alții se uită și se cred mai buni. * Sportul a devenit un fel de piață neagră. * Noua interpretare a celebrei
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Am urcat încet în tăcere, studiind arhitectura caselor. Nimeni și nimic nu ne-a onorat cu prezența în ascensiunea noastră spre vârful dealului. Totul era pustiu, nici un sătean măcar să-l salutăm. Ici colo câte un câine își făcea simțită prezența lătrându-ne de zor, din spatele zidurilor înalte ce țineau loc de gard, oprind astfel privirea trecătorului, transformând totul într-un mister. La întoarcerea din mica noastră plimbare, aveam sentimentul că mă aflu într-un sat părăsit cu prea multă liniște în
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
să urmărească repriza secundă a jocului de la tribuna a II-a. Din păcate, spre final, atunci când arbitrul Prodan și-a desăvârșit opera de distrugere a meciului, fostul ziarist a arătat că și-a intrat rapid în rolul simbriașului gata să latre după cum o cer interesele stăpânului care-l plătește. Altfel, cum să ne explicăm vehemența cu care susținea că, la intervenția fundașului Bar la Câmpeanu, jucătorul Victoriei a lovit mingea ?? Iar Adrian Câmpeanu a fost căsăpit de Sfântul Duh, probabil! De
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
creadă că oi fi vreun abstinent. Citeam și dormeam enorm în spital. Abia lipsa cafelei mă aducea într-o stare vecină halucinațiilor. O stare de vigilență aparte. Ăștia beau cafea în prostie și se văitau că îi scoală câinii care latră încă de dimineață, când încep să se vânture tot felul de mijloace de transport care de care mai enervante. Aiurea, de unde să audă ei câinii? Se dădeau mari, bravau. Eu rămâneam acolo ca sub un clopot de sticlă. Era în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sinistru de țărani de tip nou, care creșteau găini pe balcon. Când mă mutasem aici, dimineața auzeam cântând cocoși și am crezut că am halucinații. Halucinații auditive deloc întâmplătoare, pentru că și colegii mei de spital pretindeau că aud câinii cum latră. Le plăcea să creadă. Înaintezi printre blocuri și nu ai deloc senzația că avansezi. Toate la fel, gri-șobolan. Ca și când timpul ar fi abolit. Țărani, pentru că i-am auzit odată pe doi certându-se la mine pe palier. „Să nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un colț, discret, și fixează cu ochi mari, umezi pe cei care înfulecă prăjituri și beau suc la mesele acoperite cu mușamalele maronii. De aici se duce prin parc, face un tur pe aleile cu pietriș, ajunge pe malul Dunării, latră, un lătrat ca un fel de salut către șlepurile care se întâmplă să treacă pe Dunăre, bea apă și se întoarce ostenit acasă. Aici să adaug că Nero, sub aparența lui înfricoșătoare, e cea mai blândă făptură pe care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
omorâm oameni nevinovați, a zis Stan. Urmărim orarul trenurilor și stricăm șina când știm sigur că urmează să apară marfarul..., a precizat Victor. Seara au adormit duși, încântați de bilanțul primei zile. *** Au fost treziți brusc după miezul nopții. Strigăte, lătrat de câini lupi, motoare de camioane militare, reflectoare aprinse care-și proiectau nemilos fascicolul de lumină puternică prin ferestruica de la coliba lor. Nici nu s-au dumirit ce se petrece. Credeau că visează. O voce a țipat la megafon: -Ieșiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
zi din Piața Universității când cu mineriadele și chiar o încasase de la un securist cu lămpaș, devenea dintr-odată o fiară, dacă se lega cineva de Boc. De câine sau de președintele democraților, nu conta de care dintre ei. Nu lătra, firește, că doar nu era câine rău, dar avea un soi de bombănit amenințător, înjurăturile lui Ioțu erau niște figuri de stil. De altfel, situația în parc - așa cum zic și polițiștii când habar n-au care-i situația - era sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
timpului. Hingherii, nimeni nu se știe din al cui ordin, au schimbat într-o noapte raportul de forțe între haite. Becali, un ciobănesc flocos și cu coada sus, i-a luat jumătate dintre șarlele lui Vadim, un cățelandru colțos care latră tot timpul, dar de mușcat n-a mușcat încă pe nimeni; potăile liberale, care-și fac veacul lângă hala de carne, au început să îngroape ciolane în straturile cu flori și au încasat-o de la paznici; Hrebenciuc și Mușetescu, cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care, marcați de dialectica alcoolului, mi-au făcut în necaz, dând brusc stația la maximum. Nenorociții aveau și un câine cât un vițel, pe care îl lăsau în acasă singur toată ziua și, uneori, și nopțile. Era un câine urlător. Lătra și urla continuu, sacadat, de parc-ar fi fost programat. În holul scării, noaptea, lătratul lui avea ceva lugubru, de ultimă supraviețuire, cu morți în jur cât vedeai cu ochii. Unii oameni sunt o sursă permanentă de zgomot. Așa s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu gramatica cea mai elementară, dar pe deasupra mai avea și un defect de vorbire: la alternanțele de vocale și succesiunea rapidă de consoane, limba i se împiedica - dictatorul molfăia. Încerca să-ți abată atenția de la acest defect, tocând mărunt și lătrând silabele, fluturând necontenit din mâini. De aceea, imitarea felului său de a vorbi ducea la o schimonosire frapantă, tragică și ridicolă a limbii române. Pe-atunci obișnuiam să spun că cei mai tineri dintre activiștii țării sunt și cei mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Automat, copiii au format un semicerc, și-au lipit mâinile de coapse drepți ca lumânarea, au lungit gâturile, și-au ațintit ochii în sus. De la mesuțe săriseră copii, dar în semicerc încremeniseră, cântând, niște soldați. Care mai mult zbierau și lătrau decât cântau. Importanță nu părea să aibă decât intensitatea sonoră și ținuta corporală. Imnul era foarte lung, în ultimii ani i se mai adăugaseră vreo câteva strofe. Ca-n basmul cu vrăjitele cizme-de-șapte-verste, în acea vreme imnul ajunsese deja, cred
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe mintea copiilor. Dar, în afară de asta, cântecelul meu despre zăpadă era prea liniștit și senin pentru a putea fi pe gustul acestor copii momiți de timpuriu de regim. Pornirile lor afective se manifestau abia în clipa când stăteau smirnă și lătrau. Să te percepi ca individ și, plecând de aici, să ajungi să suporți particularitățile tale ca și pe ale lucrurilor după cum se cuvine în cazul unui proces de socializare civilă - așa ceva nu era îngăduit. Mai târziu, în viața fiecăruia, această
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a putut de repede, prin salturi mici și greoaie spre sursa care-i semnala cu precizie locul acestor iradiații de natură culinară. Mama stătea în aceeași poziție, cu brațele întinse și cu fruntea sprijinită de zăpadă. Leu a început să latre chiar la capul mamei, gudurându-se și emițând puternice semnale sonore deasupra capului ei. Mama a auzit aceste semnale, dar, în starea de toropeală, de oboseală și semiinconștiență în care se afla, a pus toate acestea pe seama închipuirii ei, drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mama! Mama! Am înconjurat-o cu brațele așa ca și cum am fi dansat într-o horă, iar mama ne săruta pe fiecare în parte cu lacrimi în ochi, repetând mecanic aceleași cuvinte: Copiii mei... Copiii mei... Leu se uita la noi, lătra și dădea din coadă, vrând să ne zică: V-am spus eu? V-am spus eu? Poftim! V-am redat-o pe mama voastră! Acum bucurați-vă și haideți acasă că se face noapte. După mine, marș! Și a început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-i, Vasilică? Ce se întâmplă? Cine sunteți și ce vreți de la soțul meu? Lăsați-l în pace! Unul dintre ei, rânjind într-un mod animalic, i-a răspuns pe un ton grosolan, brutal și amenințător: Taci, cucoană, și nu mai lătra; că vă vine rândul și vouă cât de curând! Ai răbdare! Așa că ține-ți pliscul odată! Noi, copiii, stând în capul oaselor, priveam absolut încremeniți la ceea ce se întâmpla. Nu scoteam nicio vorbă, eram paralizați. Mama plângea privind neputincioasă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cățea blândă, roșcată, care nici măcar un nume ca lumea nu avea i se spunea tot timpul "Fetița" sau "Cățeaua". Un câine trist de țară, mai tot timpul legat de capătul unui lanț lung sau alergând bezmetic după găini prin ogradă. Lătra noaptea, ca un paznic de nădejde. Dincolo de banalitatea acestui anunț (a murit un câine), pentru mine se ascunde o adevărată dramă, cea a exilului și a distanței. Tot ceea ce constituia cadrul amintirilor tale se duce, se prăbușește și moare fără ca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fost destul. Oamenii au început să vestească nenorocirea cea mare: vin rușii! Și în primăvara lui 1944, ca o hoarda de lăcuste hămesite, soldații ruși s-a reavarsat în sat. Cand au intrat în ograda, au împușcat câinele ce ii lătra și cu davai! au golit podul de ceriale, curtea de păsări, grajdul de vite și sura de fan. Scroafa s-a opus să i se ia purceii și a fost împușcată. Asfel, din zecile de animale (păsări, oi, porci, căi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
sistemul 4-2-4. De pildă. 18: În Brumar anul II, Tribunalul revoluționar condamnă la moarte pe cetățeanul contrarevoluționar Saint-Prix și hotărăște, de asemenea uciderea câinelui său, care mușcase un soldat al Republicii. Actul de acuzare precizează că animalul fusese dresat să latre în chip diferit la vizitatorii casei; într-un fel pe cei apropiați, adică trădătorii, în alt fel pe străini, adică patrioții. Câinele era caracterizat drept un dușman al poporului, irecuperabil. La 28 Brumar (18 noiembrie 1793), comisarul secției de la Tuileries
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]