4,444 matches
-
Instauratio Magna (1620), consideră că labirintul reprezintă însăși structura - sau arhitectura, edificiul - acestei lumi. Celui care îl contemplă îi apare cu destule căi ambigue, . Așadar, la întrebarea cum arată universul nostru, modernii timpurii aveau un răspuns: arată în felul unui labirint, cu multe căi indecise, asemănări aparente, spirale și noduri complicate. Iar un asemenea univers nu poate fi accesibil vechiului concept de ordine. Nu se descoperă . Nu mai dispune de o ordine ierarhică, aptă să refacă Marele Lanț al Ființei (cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
limbă latină, incongruens apare frecvent ca un sinonim pentru absurdum. Iar cele incongruente și discordante participă la configurarea unui nou speculum mentis în cultura europeană modernă. Ca să clarifice mai bine acest lucru, Eco distinge, asemeni altor exegeți, trei tipuri de labirint. Este vorba mai întâi de labirintul clasic, unicursal, precum cel grec din vechiul Knossos. În al doilea rând, labirintul manierist, făcut anume să producă rătăcirea. În cele din urmă, labirintul în formă de rețea, cel mai complicat. Cu privire la cel clasic
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
un sinonim pentru absurdum. Iar cele incongruente și discordante participă la configurarea unui nou speculum mentis în cultura europeană modernă. Ca să clarifice mai bine acest lucru, Eco distinge, asemeni altor exegeți, trei tipuri de labirint. Este vorba mai întâi de labirintul clasic, unicursal, precum cel grec din vechiul Knossos. În al doilea rând, labirintul manierist, făcut anume să producă rătăcirea. În cele din urmă, labirintul în formă de rețea, cel mai complicat. Cu privire la cel clasic, observă că deține deja o direcție
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nou speculum mentis în cultura europeană modernă. Ca să clarifice mai bine acest lucru, Eco distinge, asemeni altor exegeți, trei tipuri de labirint. Este vorba mai întâi de labirintul clasic, unicursal, precum cel grec din vechiul Knossos. În al doilea rând, labirintul manierist, făcut anume să producă rătăcirea. În cele din urmă, labirintul în formă de rețea, cel mai complicat. Cu privire la cel clasic, observă că deține deja o direcție și o soluție () . Desfășurat imaginar, ia forma unui fir. Al doilea tip de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
acest lucru, Eco distinge, asemeni altor exegeți, trei tipuri de labirint. Este vorba mai întâi de labirintul clasic, unicursal, precum cel grec din vechiul Knossos. În al doilea rând, labirintul manierist, făcut anume să producă rătăcirea. În cele din urmă, labirintul în formă de rețea, cel mai complicat. Cu privire la cel clasic, observă că deține deja o direcție și o soluție () . Desfășurat imaginar, ia forma unui fir. Al doilea tip de labirint este ceva mai complicat: Desfășurat imaginar, ia forma unui arbore
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
manierist, făcut anume să producă rătăcirea. În cele din urmă, labirintul în formă de rețea, cel mai complicat. Cu privire la cel clasic, observă că deține deja o direcție și o soluție () . Desfășurat imaginar, ia forma unui fir. Al doilea tip de labirint este ceva mai complicat: Desfășurat imaginar, ia forma unui arbore. Numește de fapt calea menită să rătăcească la un moment dat orice călător curios. Pentru mentalul manierist, ea indică un fel de labirint de dragul labirintului, ca într-un joc ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
forma unui fir. Al doilea tip de labirint este ceva mai complicat: Desfășurat imaginar, ia forma unui arbore. Numește de fapt calea menită să rătăcească la un moment dat orice călător curios. Pentru mentalul manierist, ea indică un fel de labirint de dragul labirintului, ca într-un joc ce nu vrea să sfârșească prea ușor. Față de acestea două, cel de-al treilea tip de labirint se complică și mai mult. Fiind o rețea, orice punct poate fi în legătură cu toate celelalte. Nu ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fir. Al doilea tip de labirint este ceva mai complicat: Desfășurat imaginar, ia forma unui arbore. Numește de fapt calea menită să rătăcească la un moment dat orice călător curios. Pentru mentalul manierist, ea indică un fel de labirint de dragul labirintului, ca într-un joc ce nu vrea să sfârșească prea ușor. Față de acestea două, cel de-al treilea tip de labirint se complică și mai mult. Fiind o rețea, orice punct poate fi în legătură cu toate celelalte. Nu ar putea fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să rătăcească la un moment dat orice călător curios. Pentru mentalul manierist, ea indică un fel de labirint de dragul labirintului, ca într-un joc ce nu vrea să sfârșească prea ușor. Față de acestea două, cel de-al treilea tip de labirint se complică și mai mult. Fiind o rețea, orice punct poate fi în legătură cu toate celelalte. Nu ar putea fi desfășurat decât forțând imaginația (). Este extensibil la infinit, fără interior și exterior. <ref id="38">Ibidem, pp. 51-52.</ref> Acest labirint
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
labirint se complică și mai mult. Fiind o rețea, orice punct poate fi în legătură cu toate celelalte. Nu ar putea fi desfășurat decât forțând imaginația (). Este extensibil la infinit, fără interior și exterior. <ref id="38">Ibidem, pp. 51-52.</ref> Acest labirint se reface continuu, propune cu fiecare clipă un alt traseu posibil. Comportă ceva heraclitean, chiar înfricoșător, căci în cazul său stabilă este instabilitatea ca atare. Cum legăturile dintre noduri se extind la infinit și se refac întruna, nu există limite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Sub aspect temporal și spațial, nu se poate da o descriere completă a rizomului. Primește doar descrieri locale, fiecare dintre ele tinzând <ref id="39">Ibidem, p. 53</ref>. Mai neobișnuit încă, . Destule elemente, așadar, ce distanțează acest tip de labirint de celelalte două amintite mai sus. Să reținem că un asemenea labirint manifestă deja o formă de temporalitate. Este dinamic, se modifică întruna și face loc unor conexiuni contradictorii. Se poate reface continuu și complet (). Este fantastic acest lucru, căci
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a rizomului. Primește doar descrieri locale, fiecare dintre ele tinzând <ref id="39">Ibidem, p. 53</ref>. Mai neobișnuit încă, . Destule elemente, așadar, ce distanțează acest tip de labirint de celelalte două amintite mai sus. Să reținem că un asemenea labirint manifestă deja o formă de temporalitate. Este dinamic, se modifică întruna și face loc unor conexiuni contradictorii. Se poate reface continuu și complet (). Este fantastic acest lucru, căci nu mai avem în față o schemă înghețată în complicația ei. Schema
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
face loc unor conexiuni contradictorii. Se poate reface continuu și complet (). Este fantastic acest lucru, căci nu mai avem în față o schemă înghețată în complicația ei. Schema nouă nu este doar complicată, ci se complică ea însăși la nesfârșit. Labirintul devine din substantiv un verb, un proces de complicare fără limite în spațiu și timp. Unele elemente îi arată genul aparte de „absurditate“: se poate extinde la infinit, nu comportă un înăuntru și un afară, este reversibil și încurajează conexiuni
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
elemente îi arată genul aparte de „absurditate“: se poate extinde la infinit, nu comportă un înăuntru și un afară, este reversibil și încurajează conexiuni contradictorii. Am insistat asupra celui de-al treilea tip întrucât ne ajută să înțelegem mai bine labirintul pe care-l descoperă deșertul însuși în povestirea Cei doi regi și cele două labirinturi, de Borges. Surprinzător într-un fel, acest labirint nu se supune tipologiei de mai sus. Nu este complicat în sensul obișnuit al cuvântului, chiar dacă am
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
înăuntru și un afară, este reversibil și încurajează conexiuni contradictorii. Am insistat asupra celui de-al treilea tip întrucât ne ajută să înțelegem mai bine labirintul pe care-l descoperă deșertul însuși în povestirea Cei doi regi și cele două labirinturi, de Borges. Surprinzător într-un fel, acest labirint nu se supune tipologiei de mai sus. Nu este complicat în sensul obișnuit al cuvântului, chiar dacă am vorbi despre o complicație haotică sau infinită. Se arată mai curând indeterminat și indisponibil. Amintește
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
conexiuni contradictorii. Am insistat asupra celui de-al treilea tip întrucât ne ajută să înțelegem mai bine labirintul pe care-l descoperă deșertul însuși în povestirea Cei doi regi și cele două labirinturi, de Borges. Surprinzător într-un fel, acest labirint nu se supune tipologiei de mai sus. Nu este complicat în sensul obișnuit al cuvântului, chiar dacă am vorbi despre o complicație haotică sau infinită. Se arată mai curând indeterminat și indisponibil. Amintește într-o privință de felul în care se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
atemporal, tocmai absența unor repere. Ceea ce i se spune regelui Babiloniei, după ce este făcut prizonier și dus în deșert, trebuie luat în sens literal: „O, rege peste timp, substanță și secol! În Babilonia ai vrut să mă pierzi într-un labirint de bronz, cu scări, uși și ziduri; acum, Atotputernicul a vrut să ți-l arăt pe al meu, care nu are scări pentru a le sui, nici porți pentru a le forța, nici ziduri care să-ți oprească mersul, nici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
însemnătate. La fel și distincția dintre ficțiune și realitate. Cum să-l descrii atunci și cum să-l figurezi ca atare? Într-o privință, excesul intervine și în cazul unor edificii ridicate de oameni. Ne amintim cuvintele lui Borges în legătură cu labirintul înălțat în regatul Babiloniei. Confuzia despre care vorbește aici indică perfecțiunea unei complicații, când orice direcție ajunge la fel de valabilă - sau de inutilă - ca și celelalte. Iar scandalul constă în voința celui muritor de-a accede nemijlocit la ordinea miracolului. În
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
despre care vorbește aici indică perfecțiunea unei complicații, când orice direcție ajunge la fel de valabilă - sau de inutilă - ca și celelalte. Iar scandalul constă în voința celui muritor de-a accede nemijlocit la ordinea miracolului. În termeni apropiați va vorbi despre labirintul maurului fugar. Ceea ce a voit maurul să edifice pentru sine se plasează iarăși în vecinătatea celor mirabile. Scandalul se reface, întrucât voința omenească nu mai recunoaște nimic altceva dincolo de sine. În cazul pustiului însă, toate acestea ajung nesemnificative. Nu mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mirabile. Scandalul se reface, întrucât voința omenească nu mai recunoaște nimic altceva dincolo de sine. În cazul pustiului însă, toate acestea ajung nesemnificative. Nu mai este loc nici pentru scandal și nici pentru iluzii. Dacă poate fi văzut în felul unui labirint, atunci pustiul nu se înscrie în tipologia oferită de Umberto Eco. Este, aș îndrăzni să spun, în afara oricărei tipologii. Numește mai curând o singularitate, și nu o excepție. Lasă în urmă orice logică a complicării și subtilității. A vorbi cu privire la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cele ce apar ordonate în lumea obișnuită. Iar dacă orice clasificare a celor ce compun universul este arbitrară și conjecturală, „de ce să nu lăsăm spațiu, în locul satirizării proiectelor utopice, fanteziei lingvistice?“<ref id="202">Cf. Umberto Eco, De la arbore spre labirint, ed. cit., p. 378.</ref>. Este ceea ce ar face Borges prin enumerarea sa. Ar fi vorba de o dublă replică, atât față de un proiect asemeni celui al lui John Wilkins, cât și față de cei care îl criticau cu aceeași seriozitate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
207 208 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE J joc ~ gratuit (sau pur) 14, 28, 50, 127, 134, 136, 161, 163, 196 ~ al minții 192 ~ de limbaj 62 (n. 49), 108, 111, 116, 119, 136 ~ secund 17, 28, 142, 178 L labirint ~ absurd 40, 44, 49, 51, 53 ~ mirabil 35-37, 42, 44-46, 53 idei ~ice 48 (n. 53) lumea ca ~ 36, 51 pustiul ca ~ 36-39, 42-46, 51-54 tipuri de ~ 47-54 libertate 28, 30, 47, 67, 89 (n. 81), 106 (n. 98), 140
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ca să-ți regăsești măcar provizoriu un punct de sprijin. În același timp, poate să descopere un cuprins uluitor, minunat, mai ales când o întâlnești într-o narațiune pe măsură. Ne este cunoscută mica povestire Cei doi regi și cele două labirinturi, de Jorge Luís Borges. La porunca unui rege din insulele Babiloniei, arhitecții și magii ar fi construit un labirint deosebit de complicat și subtil. Oricine s-ar fi aventurat pe coridoarele lui s-ar fi pierdut pentru totdeauna. <ref id="20
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mai ales când o întâlnești într-o narațiune pe măsură. Ne este cunoscută mica povestire Cei doi regi și cele două labirinturi, de Jorge Luís Borges. La porunca unui rege din insulele Babiloniei, arhitecții și magii ar fi construit un labirint deosebit de complicat și subtil. Oricine s-ar fi aventurat pe coridoarele lui s-ar fi pierdut pentru totdeauna. <ref id="20">Jorge Luís Borges, Cei doi regi și cele două labirinturi, în volumul Moartea și busola, traducere de Darie Novăceanu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
insulele Babiloniei, arhitecții și magii ar fi construit un labirint deosebit de complicat și subtil. Oricine s-ar fi aventurat pe coridoarele lui s-ar fi pierdut pentru totdeauna. <ref id="20">Jorge Luís Borges, Cei doi regi și cele două labirinturi, în volumul Moartea și busola, traducere de Darie Novăceanu, Editura Univers, București, 1972, p. 306.</ref> Un oaspete venit de departe a fost lăsat anume să rătăcească prin labirint, doar spre a se glumi pe seama simplității sale. Când totul părea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]