4,795 matches
-
ca bărbat. În ambele cazuri Emmett și Madeleine ar supraviețui - împreună. Așa că celebrul atac al lui Bucky Bleichert, ținut în loc și blocat, se împotmoli într-o cameră luxoasă, plină cu tot felul de tablouri de strămoși. M-am uitat prin lăzile de pe podea - portița de scăpare a familiei Sprague în cazul în care Consiliul Orășenesc ar fi devenit impertinent - și am văzut rochiile de seară ieftine și blocul de desen plin cu chipuri de femei. Fără îndoială, Martha își desena alter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se urcă pe pervazul ferestrei și se lipi de geam. Două bărci de pază plecară de la Idzumo, fiecare purtînd cîte cincizeci de marinari. Cele trei vase se Întîlniră În mijlocul rîului și opriră moroarele. Se clătinau printre flori de hîrtie și lăzi vechi de Împachetat. O joncă motorizată trecu repede pe lîngă ele, avînd pe punte cuști de bambus pline de cîini care lătrau, În drum spre piața de carne din Hongkew. La cîrmă stătea un muncitor gol, care sorbea bere dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
minună de această logică bizară În timp ce porniră spre Hongkew. Se hurducară pe drumul de pămînt din spatele docurilor, printr-o regiune pustie, cu magazii goale, gunoaie și movile mortuare. LÎngă canale locuiau cerșetori În colibe construite din cauciucuri de camion și lăzi de Împachetat. O femeie bătrînă stătea pe vine lîngă apa puturoasă, curățînd o toaletă de lemn. Uitîndu-se În jos din cabina camionului, lui Jim Îi era milă de oamenii aceștia nenorociți, deși, doar cu cîteva zile mai Înainte, situația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
onest, dar domnul Wentworth refuzase să-l distribuie. ...Avem aici programe, distracții, conferințe Și muzică și dansuri avem, după dorințe... Repetiția nu era reușită. Cele patru fete din cor, Îmbrăcate În costume de Pierrot, stăteau pe așa-zisa scenă din lăzi de ambalaj, Încercînd să memoreze cîntecul. Supărate din cauza raidului aerian, femeile Îl ignorau pe domnul Wentworth și erau atente la cer. În ciuda luminii fierbinți a soarelui, Își frecau brațele ca să se Încălzească. Auditoriul format din deținuți plictisiți se risipi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sfărîmÎnd sticla spartă care acoperea pămîntul. Pacienții spitalului zăceau unii peste alții ca niște covoare rulate. Doctorul Ransome stătea În ultimul camion, cu picioarele ascunse printre trupurile Înghesuite. Văzîndu-l pe Jim, apucă bara laterală a camionului. — Maxted...! Hai, Jim! Lasă lada! — Războiul s-a terminat, doctore Ransome. Jim Îi urmări pe cei treizeci de soldați japonezi care veneau În urma convoiului. Cu puștile aruncate pe umăr, mergeau Într-un ritm lent. Îi aminteau lui Jim de prietenii tatălui său care se Întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe noroiul pătat de ulei, apoi se așeză pe vine și Îi urmă exemplul. Altele i se alăturară, iar cînd Jim se duse să bea la marginea apei, aerul serii era plin de putoarea fecalelor. Jim stătu lîngă rîu cu lada de lemn la picioare. Fluxul Îi spălă praful alb de pe pantofi. În gamela lui, apa strălucea de uleiul adus de vasele scufundate În portul Shanghai. Pete de murdărie care se uneau acopereau suprafața rîului Whangpoo, de parcă Încercau să distrugă orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vie siguranța pe care o cunoscuse În lagăr. Acum era timpul să se elibereze de Lunghua și să facă față prezentului, oricît de nesigur ar fi fost. Fusese unica regulă pe care se sprijinise În toți anii de război. Împinse lada spre suprafața uleioasă. În ultimele clipe ale serii, apa moartă se Învioră cu trandafiri de culori irizate. În timp ce lădița plutea mai departe, precum coșciugul unui copil chinez, cercurile de ulei alergau să o Îmbrățișeze și trimiteau o lumină tremurătoare peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fața cu apă de ploaie, dar acestea se Înfruptau din buzele lui, Înțepîndu-i gingiile. Jim urmări respirația slabă de pe buzele domnului Maxted. Se Întreba ce-ar putea face pentru el și regreta că Își aruncase bagajul. Faptul că Își Împinsese lada de lemn În rîu fusese un gest sentimental, dar fără sens, prima lui faptă de adult. Ar fi putut să facă schimbări cu lucrurile lui, ca să obțină ceva de mîncare pentru domnul Maxted. CÎțiva soldați japonezi erau catolici și citeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Își feri ochii de lumină. Își șterse mîinile de șortul domnului Maxted. Japonezii folosiseră frecvent stadionul drept lagăr de tranzit, iar iarba tocită era acoperită cu cîrpe uleioase și cenușa unor mici focuri, bucăți de pînză de cort și de lăzi de lemn. Erau, fără Îndoială, rămășițe omenești, pete de sînge și excremente, din care se hrăneau mii de muște. Motorul unui camion-sanitar porni cu zgomot. Soldații japonezi coborîseră de pe trepte și se așezau În formație de marș. Paznicii se urcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
convinsă de gestul său pro-american. Se uită cu Îngrijorare spre cer. — Bombe atomice... prea rău pentru toți japonezii ăia, dar un noroc pentru tine, copile. Și pentru mama și tatăl tău. Jim rămase pe gînduri, În timp ce eurasiaticul se duse la lada de gunoi făcută din ciment de la intrarea tunelului, și Începu să scormonească În ea. — Războiul s-a terminat cu adevărat? — Da, s-a terminat, s-a sfîrșit, sîntem toți prieteni. Împăratul tocmai a anunțat capitularea. — Unde sînt americanii? — Vin, copile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care au plecat În marș? — E rău, copile. Eurasiaticul clătină din cap, de parcă ar fi regretat că a omis ceva important. — Bombardamentul american, niște boli. Poate prietenul tău o să scape... Jim era gata să plece, cînd eurasiaticul se Întoarse de la lada de gunoi. Într-o mînă ținea o pereche de saboți uzați pe care Îi aruncă pe pistă. În cealaltă, ținea pantofii de golf din piele ai lui Jim, legați Împreună de șireturi. Era gata să le vorbească celor doi hamali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ordinele comandantului. În dormitoare, se plimbă printre șirurile de priciuri. Dulapurile făcute manual fuseseră golite de japonezi după plecarea prizonierilor, de parcă ar mai fi existat ceva de valoare În aceste gunoaie de saltele pătate cu urină și mobile confecționate din lăzi de Împachetat. Totuși, deși era pustiu, lagărul părea pregătit să fie ocupat imediat. În fața Blocului G se uită la pămîntul ars, la urmele lăsate ani de zile de roțile de fier ale cărucioarelor pentru mîncare, ce arătau direcția spre bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Cum-poc“, spuse Jim repede. Unul care se duce În șurub. Basie, vrei să-ți spun despre stadion? S-ar putea să fie haine de blană. Cred că domnul Tulloch le-a văzut, Înainte de a fi Împușcat. Și sînt sute de lăzi cu whiskey scoțian... Din fericire, Basie ridică geamul. Un praf Înțepător umplu interiorul mașinii. Se ridica de pe suprafața ca de cretă a drumului, alăturîndu-se norului de praf de pe cîmpurile uscate, șanțurile antitanc și movilele funerare, aceeași lumină pe care Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
elice suspendată fără nici o motivație tehnică. Și calul galopa deasupra unei mări plumburii, plimbând În chinuită zbatere mașina infernală, calul galopa Înspumându-se și forța lui ținea mașina zburătoare cu un deget deasupra mării plumburii, pe care pluteau scânduri și lăzi și portocale. Și un fel de acrobat cu pelerină roșie umbla de colo-colo, plutind și el peste ape, și aduna portocalele și parcă semăna puțin cu calul, și parcă era chiar calul... Încercarea de a limita zborul, cu umbrela mătușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
te convingi că Blaga iubea mult viața și mergeau Împreună cu fetele la baluri În Viena și odată s-a ales cu un necaz, cu o boală din aia, dar el l-a vindecat În câteva zile. Zice din nou despre lada cu manuscrise a lui Eminescu, pe care o avea În grijă la Societatea România Jună, unde era președinte și cum la Budapesta, la Societatea Petru Maior, era președinte Moise Baltă care pe urmă s-a făcut atașat de presă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Toscanini și când se termină Înfuleci o tocană și o tulești la serviciu, astăzi ești de gardă la I.C.R.M., tot sus la Rahova, dar mai departe, undeva În spatele Fabricii de ciocolată, și descarci toată după-amiaza vagoane cu sticle de lampă, lăzi de cuie, dero și piese de schimb pentru motorete, burlane și sârmă zincată. În pauza În care vagoanele care ies și intră pe șină, În biroul delegațiilor, te căznești să lucrezi la un scenariu pe care vrei să-l filmezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În marginea câmpului de lucernă așteptând și când nu mai poate aștepta se Întoarce acasă, iar Bitancu o ia fuga Înainte să nu-l vadă și se preface că doarme. Onica se-nvârte prin casă, se uită În oglindă, deschide lada, netezește cu mâna covoarele țesute În iernile fără număr - iernile de așteptare nu pot fi numărate niciodată, ele sunt Întotdeauna fără număr - suflă În lampă și se culcă Într-un târziu și Bitancu adoarme odată cu ea și nu-ntreabă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Să participe puțin „la Înapoiere” și poate va zâmbi puțin. Restul vine de la sine. Se aprinde muzica petrecerii. A petrecerilor de altă dată. Din casa veche. Din grădinile suspendate ale Semiramidei. Pământ adus cu spatele și pus să rodească În lăzi pe acoperiș. Aurel , „fiară siberiană”, În luptă cu Byron. Râsul lui, plin de viață. Stela cu frica și grija celor doi lupi tineri, copiii lor, atenți la tot ce zboară. Ah, poeții ăștia care „condamnă” țara la Înapoiere, la pierderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
depozit. Era o cameră destul de mare - cam de două ori cât sufrageria ei. Era plină de mobilă de birou. Presupuse că birourile, rafturile pentru dosare și scaunele rotative erau de la birourile care erau renovate. Sub fiecare birou era câte o ladă de carton. Ruby se duse la prima din ele. Un nume care nu-i spunea nimic fusese mâzgălit pe capac cu carioca neagră. Nu a recunoscut nici numele de pe cea de-a două cutie. Simțindu-se un pic ca Albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mine am sta deja de mult timp pe terasă, spuse Annette, sprijiniți de balustradă, privind grădina și păduricea, umăr lângă umăr, și deodată, pe neașteptate și fără nici un avertisment, m-ar prinde și m-ar arunca jos. Ca pe o ladă veche. Fima răspunse: —Trist. Apoi adăugă: —Groaznic. Acoperi cu mâna palma ei strânsă pe marginea mesei, fiindcă avea din nou lacrimi În ochi. Suntem de acord, deci, Încheie colonistul. Păstrăm legătura. Atenție Însă la telefon. — Uite spuse Annette, În romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
limpede, cu o voce joasă și egală, fără să mai suspine, ba chiar și clipitul din ochi se mai domolise, fără să se oprească măcar o dată pentru a-și căuta cuvintele, spunându-i cum găsiseră câinele zăcând În murdărie printre lăzile de gunoi. Un câine scârbos, cu spinarea cheală, cu răni și muște pe unul dintre picioarele din spate. Cândva fusese al prietenului lor Țlil Weintraub, dar de când familia lui Țlil plecase din țară, nu mai era al nimănui. Se hrănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu spinarea cheală, cu răni și muște pe unul dintre picioarele din spate. Cândva fusese al prietenului lor Țlil Weintraub, dar de când familia lui Țlil plecase din țară, nu mai era al nimănui. Se hrănea cu resturi. Câinele zăcea În spatele lăzilor de gunoi și tușea tot timpul ca un om bătrân care fumează prea mult. I-au făcut un control medical și Yaniv le-a spus că va muri foarte curând, fiindcă avea un edem. Apoi i-au deschis botul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
țin În cort. Nu trebuie să arunci niciodată un lucru pe care l-ai folosit. Poate are nevoie de tine. Au și ei zece porunci sau mai puțin de zece, iar prima e să nu arunci. Am În magazie o ladă plină cu toate jucăriile pe care le-am avut de când eram atâtica. Ei țipă tot timpul la mine să le arunc, cine mai are nevoie de ele, ocupă loc de pomană, se umplu degeaba de praf, dar eu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cameră de lucru se refereau Karla și mama lui când Îl Îndemnau să treacă În partea ariană? La colțul străzii Smolenskin, aproape de reședința oficială a prim-ministrului Șamir, văzu deodată o fetiță mică, culcată pe o grămadă de pături, lângă lăzile de gunoi. Făcea greva foamei? Leșinase? Fusese ucisă? Vreo mamă Îndoliată din Betleem depusese acolo trupul fiicei sale, care fusese asasinată? Se sperie și se repezi la fetiță, care se dovedi a fi o grămadă udă de morcovi vârâtă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pentru renovarea de săptămâna viitoare. Trebuiau date jos tablourile de pe pereți. De asemenea harta țării, pe care trasase cândva cu creionul niște granițe rezonabile. Trebuia adusă toată mobila În mijlocul camerei și Învelită În folii de plastic. Cărțile trebuiau puse În lada pentru așternuturi de sub pat. Toate vasele trebuiau băgate Înăuntru, În dulapurile de bucătărie. De ce n-ar profita de ocazie să arunce afară munții de ziare și reviste vechi, grămezile de broșuri și articole? Trebuiau demontate rafturile, dar la asta Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]