6,066 matches
-
modul în care este concepută conducerea proceselor socio-economice. Cuvântul management generează multe neînțelegeri; ele se referă la originea sa geografică, la înțelesurile sale, la vechimea să și chiar la domeniul său inițial de aplicare. Așadar, termenul de management provine din latină de la manus (mâna) ce avea sensul de acțiune de manevrare, de conducere. Mai tarziu conceptul de management a avut corespondent și în celelalte limbi (managio în italiană, manege în franceză etc.). Dacă vechiul director exprimă ideea unei maniere autoritare de
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
de a fi rămas, dincolo de o istorie care își propusese să îl transforme în altă specie de om ("omul nou"), un european. "Priviți-mă, va spune acest intelectual, pot citi, uneori chiar vorbi, în trei-patru limbi moderne; am studiat singur latina și greaca, pentru a avea acces în original la textele filozofiei antice. Pot discuta cu dumneavoastră despre Homer, Platon, Sf. Augustin, Shakespeare sau Goethe; sau despre Flaubert, Thomas Mann, Kafka, Yourcenar sau Umberto Eco. Sau despre Derrida." Acest intelectual din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în 1939 din Germania, a ținut la un cerc studențesc prezidat de P.P. Negulescu un speech despre uneltele filozofiei. "Le-am vorbit doar ca un coleg mai mare, pentru că nu eram nici eu acoperit în ce le ceream: germana, greaca, latina, matematica. Matematici făcusem un an cu Ion Barbu, greaca o începusem nu demult." Terminăm țuica și merg să-i văd faimoasa cameră păltinișeană în care stă retras cam 9-10 luni pe an: camera 13 de la vila 23. Este o vilă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
parte din specia "consumatorilor culturali" și nu a "producătorilor"; și că, mai mult decât scrisul, îl atrage ideea de a acumula pentru propria lui plăcere, că se simte un veșnic student și că îl bântuie gândul de a-și relua latina și de a se apuca să învețe ebraica. A acceptat cu greu să înceapă traducerea dialogurilor logice din Platon, pentru volumul VI al ediției, și acum, când scriu toate acestea, îl aud răsfoind o ediție greco-latină a lui Parmenide și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
plimbare, "turul Păltinișului", care durează o oră de drum drept, asfaltat. I se retrezesc dintr-o dată instinctele de antrenor; mă ceartă că nu fac "game", că nu am o oră în fiecare dimineață în care să-mi exersez, de pildă, latina. "Am să-ți dau o Patrologie din care să citești zilnic câteva pagini din Roscelinus sau Abélard." Îl întreb cum crede că vor fi arătând cărțile noastre peste 50 - 100 de ani. "Ca niște produse stranii, neașteptate in einer so
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a spiritului în varianta lui culturală, o purificatio spiritualis care trebuia menținută și propagată tocmai prin accesul la sursele verificate ale acestei purificări. Poate că niciodată în România cultura nu a dobândit o asemenea valoare soteriologică. A-ți însuși greaca, latina și germana, a traduce și edita - într-o lume rănită de moarte de douăzeci de ani de dogmatism - Platon și Plotin, Kant, Kierkegaard, Nietzsche, Freud sau Heidegger, a scrie cărți erudite și rafinate - toate acestea erau momente ale unui ritual
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au fost niciodată ale noastre. Se poate, totuși, imagina un jurnal "bine scris" care nu ne atinge în nici un fel. Acesta ar fi jurnalul unui "monstru". Monstrum înseamnă ceea ce iese din forma în limitele căreia un lucru devine recognoscibil. În latină, conotația lui nu este negativă, ci neutră și ea se poate obține prin simpla ieșire din scară, ca în cazul nuvelei lui Eliade Un om mare. Când e vorba de un jurnal, ieșirea din scară poate foarte bine să ia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sufletului ca atelaj înaripat din Phaidros-ul lui Platon, în care prezența calului rău (simțurile) scăpat din hățurile vizitiului (spiritul) antrenează după sine căderea sufletului în condiția terestră a devenirii, anunțând motivul păcatului creștin, nici din literatura greacă, nici din cea latină nu-mi vine în minte un exemplu care ar putea ilustra conflictul cărnii cu spiritul. Kierkegaard îl pune pe acesta în seama "primei perioade" a Evului Mediu când "spiritul", de pe poziții creștine, este dispus să dea bătălia decisivă cu "carnea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Tirol ca și în Boemia, în Galiția ca și-n Transilvania. Acest om pur cosmopolit per excelentiam a fost pentru această ambițioasă Casă preotul catolic. Neavând familie, căci era neînsurat; neavând limbă, căci limba sa era o limbă moartă (cea latină); neavând patrie, căci patria sa este unde-l trimite ecclesia; neavând rege, căci regele său este Pontifex maximus, acest element încerca să unifice Austria prin religie. Pe lângă acest element s-au mai format încă unul, hibrid și stângaci, cu o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ca anuitate se plătește de către stat, prin urmare orice scăderi de taxe pentru articole kezaro-krăiești nu se pot face decât pe socoteala statului român. [13 august 1876] ["PENTRU STUDIUL LIMBEI ROMÎNE... "] Pentru studiul limbei române nu-i necesară cunoașterea celei latine clasice, cu care a noastră abia are legături. Iar cea latină vulgară, respective dialectele la care a dat naștere, chiar dac' ar avea cine le preda în fericitul București, totuși ar fi cu totul de prisos într-un institut ca
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
taxe pentru articole kezaro-krăiești nu se pot face decât pe socoteala statului român. [13 august 1876] ["PENTRU STUDIUL LIMBEI ROMÎNE... "] Pentru studiul limbei române nu-i necesară cunoașterea celei latine clasice, cu care a noastră abia are legături. Iar cea latină vulgară, respective dialectele la care a dat naștere, chiar dac' ar avea cine le preda în fericitul București, totuși ar fi cu totul de prisos într-un institut ca acela al d-lui Troteanu; așadar jos limba latină. [13 august
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
1999, p. 1. (trad. n.) 13 limbă greacă, împreună cu Leontius Pilatus a încercat să-l traducă pe Homer.3 Cu toate acestea au optat pentru scrierea majorității operelor în limba vulgară, adică în dialectul toscan, respectiv în engleza veche, în detrimentul latinei, pe care o considerau mai propice operelor scolastice. Pentru secolul al XIV-lea, era un lucru neobișnuit, deoarece nimeni nu se gândise să scrie în limba vorbită, cu excepția lui Dante Alighieri și a lui Francesco Petrarca, acesta din urmă însă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
italiană sunt inferioare marilor sale realizări din limba latină, cu toate că trecerea timpului a dovedit exact contrariul. Dacă un învățat medieval hotăra să scrie ceva durabil și dorea să fie receptat de un public cât mai larg, opta pentru limba latină. Latina era considerată grammatica, limba care nu se schimbă, care nu poate fi distrusă. Cicero scrisese în latină cu aproape un mileniu și jumătate în urmă și era încă citit și admirat, de aceea nu trebuie să ni se pară surprinzător
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un învățat medieval hotăra să scrie ceva durabil și dorea să fie receptat de un public cât mai larg, opta pentru limba latină. Latina era considerată grammatica, limba care nu se schimbă, care nu poate fi distrusă. Cicero scrisese în latină cu aproape un mileniu și jumătate în urmă și era încă citit și admirat, de aceea nu trebuie să ni se pară surprinzător că în jurul anilor 1307-1314, când Dante a început să redacteze celebra sa Commedia, a optat, firește, pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu aproape un mileniu și jumătate în urmă și era încă citit și admirat, de aceea nu trebuie să ni se pară surprinzător că în jurul anilor 1307-1314, când Dante a început să redacteze celebra sa Commedia, a optat, firește, pentru latină. Din fericire, a început cu Infernul, nu cu Paradisul, și văzând că nu cunoaște și nu găsește cuvinte latine echivalente ale noțiunilor pe care dorea să le ilustreze, a renunțat și a continuat să conceapă capodopera sa în dialectul toscan
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
italiana, cultura populară, dar și pe cea livrescă. A reînviat romanul pastoral, a încercat o narațiune modernă, a instituit populara ottava drept strofa epică italiană, și apoi, în partea a doua a vieții, a reînnoit epistola clasică și eglogele în latină, a scris biografii, a reîmprospătat studiul limbii grecești și a debutat în studiul critic al operei lui Dante.”10 Povestirile lui Chaucer indică, în general, clasa socială și personalitatea celui care 7 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 105. (trad. n.) 8
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
destinate învățării în spațiul public, ci mai curând pentru a oferi o călăuzire morală, atunci când se apropiau de cineva aflat în nevoie. Mult mai frecventă decât glăsuirea în limbi populare diferite era, așa cum apare relatat în viețile sfintelor medievale, înțelegerea latinei, care le facilita accesul la textele scripturistice, le înlesnea implicarea în practicile evlavioase și participarea la activitățile liturgice.”759 Rugăciunile, dar mai ales purtarea ei sfioasă, atrag adepți la religia lui Hristos: „Constanța este înfățișată ca aducând la creștinism o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o contrabalanseze, dar și de Povestirea preotului pentru a aduce lucrurile pe un făgaș normal.”809 Aceasta este povestirea care l-a impresionat până la lacrimi pe Petrarca, după citirea selectivă a Decameronului, realizând chiar și o traducere a ei în latină, și care, conform celor afirmate de Vittore Branca 810, vede eroina ca pe o întruchipare a Fecioarei, este un apex al itinerariului pe care Boccaccio și-l propusese, poziționând-o la sfârșitul colecției sale de povestiri. Attilio Momigliano, pe de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
1999, p. 1. (trad. n.) 13 limbă greacă, împreună cu Leontius Pilatus a încercat să-l traducă pe Homer.3 Cu toate acestea au optat pentru scrierea majorității operelor în limba vulgară, adică în dialectul toscan, respectiv în engleza veche, în detrimentul latinei, pe care o considerau mai propice operelor scolastice. Pentru secolul al XIV-lea, era un lucru neobișnuit, deoarece nimeni nu se gândise să scrie în limba vorbită, cu excepția lui Dante Alighieri și a lui Francesco Petrarca, acesta din urmă însă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
italiană sunt inferioare marilor sale realizări din limba latină, cu toate că trecerea timpului a dovedit exact contrariul. Dacă un învățat medieval hotăra să scrie ceva durabil și dorea să fie receptat de un public cât mai larg, opta pentru limba latină. Latina era considerată grammatica, limba care nu se schimbă, care nu poate fi distrusă. Cicero scrisese în latină cu aproape un mileniu și jumătate în urmă și era încă citit și admirat, de aceea nu trebuie să ni se pară surprinzător
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un învățat medieval hotăra să scrie ceva durabil și dorea să fie receptat de un public cât mai larg, opta pentru limba latină. Latina era considerată grammatica, limba care nu se schimbă, care nu poate fi distrusă. Cicero scrisese în latină cu aproape un mileniu și jumătate în urmă și era încă citit și admirat, de aceea nu trebuie să ni se pară surprinzător că în jurul anilor 1307-1314, când Dante a început să redacteze celebra sa Commedia, a optat, firește, pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu aproape un mileniu și jumătate în urmă și era încă citit și admirat, de aceea nu trebuie să ni se pară surprinzător că în jurul anilor 1307-1314, când Dante a început să redacteze celebra sa Commedia, a optat, firește, pentru latină. Din fericire, a început cu Infernul, nu cu Paradisul, și văzând că nu cunoaște și nu găsește cuvinte latine echivalente ale noțiunilor pe care dorea să le ilustreze, a renunțat și a continuat să conceapă capodopera sa în dialectul toscan
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
italiana, cultura populară, dar și pe cea livrescă. A reînviat romanul pastoral, a încercat o narațiune modernă, a instituit populara ottava drept strofa epică italiană, și apoi, în partea a doua a vieții, a reînnoit epistola clasică și eglogele în latină, a scris biografii, a reîmprospătat studiul limbii grecești și a debutat în studiul critic al operei lui Dante.”10 Povestirile lui Chaucer indică, în general, clasa socială și personalitatea celui care 7 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 105. (trad. n.) 8
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
destinate învățării în spațiul public, ci mai curând pentru a oferi o călăuzire morală, atunci când se apropiau de cineva aflat în nevoie. Mult mai frecventă decât glăsuirea în limbi populare diferite era, așa cum apare relatat în viețile sfintelor medievale, înțelegerea latinei, care le facilita accesul la textele scripturistice, le înlesnea implicarea în practicile evlavioase și participarea la activitățile liturgice.”759 Rugăciunile, dar mai ales purtarea ei sfioasă, atrag adepți la religia lui Hristos: „Constanța este înfățișată ca aducând la creștinism o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o contrabalanseze, dar și de Povestirea preotului pentru a aduce lucrurile pe un făgaș normal.”809 Aceasta este povestirea care l-a impresionat până la lacrimi pe Petrarca, după citirea selectivă a Decameronului, realizând chiar și o traducere a ei în latină, și care, conform celor afirmate de Vittore Branca 810, vede eroina ca pe o întruchipare a Fecioarei, este un apex al itinerariului pe care Boccaccio și-l propusese, poziționând-o la sfârșitul colecției sale de povestiri. Attilio Momigliano, pe de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]