3,620 matches
-
cu Moș Ajunul, când făcea cărare prin zăpada ambundentă, iarna, iar noi ne construiam oameni de zăpadă ajutat de el, când ne Învăța să călărim pe caii pe care Îi avea și de care era mândru, sau când ne construia leagăne de lemn, de Paști, leagăne Între doi salcâmi pe care Îi alegea cu grijă, să aibă trunchiurile cât mai groase, trainici, să țină sub greutatea noastră și ne Întreba când ne ajuta să luăm avânt: - Cât vreți de sus? - Până la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cărare prin zăpada ambundentă, iarna, iar noi ne construiam oameni de zăpadă ajutat de el, când ne Învăța să călărim pe caii pe care Îi avea și de care era mândru, sau când ne construia leagăne de lemn, de Paști, leagăne Între doi salcâmi pe care Îi alegea cu grijă, să aibă trunchiurile cât mai groase, trainici, să țină sub greutatea noastră și ne Întreba când ne ajuta să luăm avânt: - Cât vreți de sus? - Până la cer! răspundeam noi, În cor
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
alegea cu grijă, să aibă trunchiurile cât mai groase, trainici, să țină sub greutatea noastră și ne Întreba când ne ajuta să luăm avânt: - Cât vreți de sus? - Până la cer! răspundeam noi, În cor! Tata era priceput În toate iar leagănele construite de el aveau mobilitate și atunci când ne luam avânt destul de tare, ne dădeam peste cap și mare curaj aveam de sfruntam orice primejdie ce putea să se ivească În această aventură a noastră! Făceam bătături la mâini, așa
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
face ceva... hai că ne apucă noaptea. - Ei, hai, măi Vasile, hai că doar n-o dat turcii și n-or avea cu ce hărăgi via. Carul se smunci din nou. Ieșeam pe poartă și coboram hudița ca într-un leagăn. Urcam pe la țața Tinca lu’ bădea Vasile Graur, apoi pe la poartă pe la Tofan. Când am ajuns la drumul mare, cel care urcă spre cimitir, ne-am întâlnit și cu celelalte care. Mirosea frumos a primăvară, iar noi mergeam la pădure
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nașterea celui de al treilea copil, Jonas lucra în încăperea cea mare, Louise tricota în camera conjugală, în timp ce copiii ocupau camera din fund, făcând aici un tărăboi nemaipomenit sau târându-se, așa cum puteau, prin tot apartamentul. Hotărâră atunci să așeze leagănul noului născut într-un colț al atelierului, pe care Jonas îl izolă de restul încăperii printr-un paravan făcut din tablouri suprapuse, ceea ce le îngăduia să audă plânsetele copilului și să poată astfel sări fără întârziere. Jonas, de altminteri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ordonanță de vreo șapte luni și Petre îl slujea cu o credință de câine, fericit că l-a scos din foc. De altfel îl recomandase, într-o scrisoare, chiar doamna Bologa, căci era tot din Parva, cunoștea pe "domnișorul" din leagăn și lăsase acasă cinci copii. Întâlnind pe urmă ochii ordonanței, furia locotenentului se topi într-un val de rușine. Își dădu seama, îndată, că numai graiul românesc l-a scos din țâțâni, fiindcă a venit ca o mustrare peste gândurile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
învață Și-n el inimă, suflet călește-ți ca-ntr-un foc. Așa junime scumpă, frumoasă auroră A patriei romîne! Al vostru viitor, Și-al națiunii soare, din a virtuții horă Se naște, vă surâde, vă cată cu amor. În leagănul de moarte vederea nu pătrunde Că-i noapte fără ziuă, că-i soarele apus: Dar spiritul sondează și-n mușchiul lui, fecunde Seminți de lauri zice: că Ștefan v-au depus. Din turnul mănăstirei cu fruntea-ncărunțită De patru secoli
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cer încărcat de mite asfințești din ev în ev. Timp, căci din isvoru-ți curge a istoriei gândire, Poți răspunde la-ntrebarea ce pătrunde-a noastră fire, La enigmele din cari ne simțim a fi compuși? Nu!... Tu măsuri intervalul de la leagăn pân-la groapă, În ăst spaț-nu-i adevărul. Orologiu ești ce sapă... Tu nedând v-o deslegare, duci l-a deslegărei uși. Ș-astăzi punctul de solstițiu a sosit în omenire. Din mărire la cădere, din cădere la mărire Astfel vezi roata
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
uriașe a lor minte asudă, Da oamenii-i înconjor și nu vor să-i audă. Deși rari și puțini-s, lumea nu va să-i vază, Viața lor e luptă, când mor se duc neplânși. Ei n-au avut la leagăn un blând înger de pază Și-a lor ochi de durere sunt turbure, și stinși; {EminescuOpIV 161} Dară deși blânzi îngeri își varsă a lor raze În sufletul lor, totuși ei mari îs și distinși, Căci Dumnezeu în lume le
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu-ncetul bătrânul se coboară Pe mare, care-și mișcă mii valuri tremurând. Din norii cei mai deși el luase o bucată, Își face din ea luntre, ce luneca pe val, A mărei unde-albastre alunecă-nspumate Și-l duc în leagăn dulce, prin cânturi de pe mal. Din insule bogate cu mari grădini de laur, Lebede argintoase aripele-ntinzînd Veneau sfâșiind apa la luntrea lui de aur Și se-nhămau la dănsa și o trăgeau cântând. {EminescuOpIV 170} Bătrînu-n manta-i albă înfășurat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fără să știu unde pe-a lumii valuri lunec? Mulțimea nu se naște de cât spre a muri... {EminescuOpIV 387} Rușine-i al ei număr cu unul a spori? Ferice de aceia ce n-au mai fost să fie, Din leagănul cărora nu s-a durat sicrie, Nici în nisip vr-o urmă lăsar-a lor picioare Neatinși de păsul lumii trecute, viitoare. De-apururi pe atâția câți fură cu putință: Numele lor e nimeni, nimic a lor ființă. Ei dorm cum Doarme-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumii; ce se pierde-n zare, Prin rumeni aburi luna se arată Iar din bordeiu ce sta lângă cărare, Prin ochiul prins unei ferești rotunde Se-aude plâns, se vede luminare Și în căldura locuinței scunde O mamă mișc-un leagăn cu piciorul Și la scânciri c-un cântec ea răspunde. Și-au adormit încet, încet feciorul, - Sub a lui leagăn a împins o piatră - Gândirea ei spre viitor ia sborul. Mai licuresc cărbuni colo pe vatră, Ea cade-ncet pe-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochiul prins unei ferești rotunde Se-aude plâns, se vede luminare Și în căldura locuinței scunde O mamă mișc-un leagăn cu piciorul Și la scânciri c-un cântec ea răspunde. Și-au adormit încet, încet feciorul, - Sub a lui leagăn a împins o piatră - Gândirea ei spre viitor ia sborul. Mai licuresc cărbuni colo pe vatră, Ea cade-ncet pe-a scaunului spate, Din codri lupii urlă, cânii latră. Ea doarme-adînc cu brațe-n jos lăsate, Dară prin somn stă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pasuri Ca soarta-n lume el să i-o croiască. {EminescuOpIV 452} Jur împrejur se auziră glasuri Și s-au oprit Neptun din drumu-i sferic, Muțit-au limba de l-a vremii ceasuri. Șoptind ușor treceau cu pas feeric Pe lângă leagăn dând mereu ocoale: Trei umbre albe ies din întuneric, La cer ridică brațele lor goale, Ușoare - parc-ar fi de vânt plutite, Descînt-copilu-n somn să nu se scoale. Sunt ursitori cari din cer sosite Revars-asupra-i zarea aurorii, Cu câte daruri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lui revarsă raze slabe, Din ochii lor, adînc-adormitorii. Pe părul lor - mărgăritare-n boabe - Bălaiu și moale ca și auru-n spice Scînteie-n umbră ale lor podoabe. Copilul doarme, ele fac să pice De-asupra-i flori, se pleacă să-l menească, Înconjor leagănul și-ntîia zice: "Să fii frumos și fața ta lucească, "Precum în cer e numai unul soare, "Un soare fii în lumea pămîntească". "Puternic fi i"- - i-a zis cea următoare; "Și biruind vei merge înainte, "Să-ți fie viața-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trece Cum se arunc-o steauă în fundul mării rece? Piei om în a ta umbră! Te risipește-n vînt! (Solemn): - Nainte de-a te plânge al clopotelor cânt, Nainte de-a-ți așterne în galbenul mormânt, Pe drumul care duce din leagăn la sicriu Moartea să te cuprindă în brațele-i de viu! În suflet să-ți domnească un seraf surd și mut Și-o secete cumplită în capul tău tăcut! De viața ta miseră moartea să nu se-atingă Dar mintea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și chipu-mi arat-a fi de gheață Un vis al meu căldura-i, lumina și viața? V-am înșelat, nemernici, v-am închegat în vreme, {EminescuOpIV 502} V-am aruncat în viață plecați sub anateme Să vă urâți din leagăn, să v-omorîți în vain, V-am semănat în spațiu pe voi sămânța Cain, Să curăț am vrut sînu-mi de tot ce-i crud, spurcat Și pentru voi anume creaiu al vieții iad. Și să vă-nșele vecinic l-am îmbrăcat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
unic, Ce fără să știu unde pe-a lumii valuri lunic? Mulțimea? nu se naște de cât spre a muri. Rușine-i al ei număr cu unul a spori? Ferice sunt aciia ce n-au mai fost să fie, Din leagănul cărora nu s-au durat sicrie - Încolo: e în lume vr-o carte să înveți Ca viața preț să aibă și moartea s-aibă preț? Am aruncat departe tratate vechi și cărți Cari descriu viața din șaptezeci de părți Și cred
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ne avertizează că sultanul poate face oricând dintr-un pașă un eunuc. Secolul al XX-lea și-a cam bătut joc de blocul de marmură care i-a fost repartizat. Nu putem lăsa trecutul fără sicriu dar nici viitorul fără leagăn. Eroii sunt cariatide ale istoriei. În istorie există foarte puține perioade de sleire a conflictelor. Mă tem că istoria simulează căutarea adevărului. Marile decizii ale istoriei se iau pe la colțurile congreselor. Acordurile de pace sunt niște hârtii care rezistă până la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ei? Sper să știi că pe acest loc s-a aflat Monumentul Reîntregirii, sculptat și dăruit Iașilor - cum am mai spus - la 29 mai 1927, de către prințesa-sculptor Olga Sturza, cu următoarea dedicație înscrisă pe monument: „Neamului românesc întregit și Iașului leagănul Unirilor închin această lucrare a inimii și mâinilor mele”. Dar aceiași reprezentanți ai „ciumei roșii” au pus dălcăușii s-o sfarme cu târnăcoapele. În loc l-au adus pe Eminescu. Dar au ras acele versuri din „Doină”. Păi cum să lase
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu se deschid pentru ca să nu [se] sperie de abisul de nenorocirea către care merge, ci capul ei se-mbată cu umbre, cu plăceri. Laisser vivre! Dacă e destulă tărie în sufletul unei femei pierdute de-a simți primordial, astfel cum leagănul a întărit în sufletul ei simțirea, fiecare din aceste orașe mari, mașini uriașe ale distrugerii generațiunei, are câte un fluviu care îneacă în undele sale adânci și fără răspuns simțirea adevărată și neputința de a fi realizată în asemenea stare
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Sârbii bine cu Alex[andru] C *** Cajolarea * celui ce vreau * să-l pierd. Bulgarii s-așeze pe Carol principe Capitala Rusciuc, noi ne mutăm * la Giurgiu. Grecii luptă * fățiș. grec hoț grecilor pezevenchi râie de capră, foetor caprinus pezevenchi de la leagăn până la moarte Cele 3 principii aplicabile Țării românești Avere - furată Muierea - curvă Grec - pezevenchi [LAUDĂ-I DACĂ VREI SĂ-I BIRUI] [1] 2255 Când un om vrea să bată pe adversarul său, trebuie să afirme că el vrea ceea ce vrea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a pus pe sforăit. Pe la 5 s-a trezit și l-a auzit pe Luis care bătea de zor, mai mult de plictiseală. Pe mine bătăile alea mă adormiseră. Erau ritmice, dar și foarte încete, parcă deveniseră un cântec de leagăn. Vă mirați probabil de faptul că am declarat întîlnirea mea cu Moni în timpul celor două luni cât am lucrat la instituția din vis. Așa sânt eu, îmi visez câteodată viitorul. Atunci în institut, mort de oboseală după o zi întreagă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dată de un corp militar "de elită", îndoctrinat ideologic, ușor asimilabil polițiilor secrete din toate statele bazate pe doctrina socialistă. Ființa umană individuală 68 este strict funcțională, exercitând câte o singură îndeletnicire. Infestarea ideologică a copiilor este începută chiar din leagăn. Arta e cenzurată și condamnată la stagnare. Din poezie se admit doar odele. Din epică, miturile moralizatoare. Din muzică se elimină orice înnoire de mod melodic, pentru că aceasta ar duce (extraordinară idee!) la tulburarea sufletului și la schimbarea sistemului politic
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
începând cu casa-castel situată aproape de școală, a lui Sadoveanu, fostă a lui Kogălniceanu. Aflase de existența acolo a unui beci adânc, pentru păstrarea vinurilor vechi, care trecea chiar pe sub stradă. Mai jos de Universitate, știa de existența Casei Pogor, leagănul “Junimiștilor“ iar ceva mai sus, primul învățător român, Gh. Asachi, își făcuse o casă mare. Topârceanu locuise în apropiere, într-o căsuță care, probabil (gândea el) îl inspirase când scrisese “Balada chiriașului grăbit“. Față de ceilalți colegi era mai retras, preferând
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]