25,327 matches
-
fără a-și întinde mîna și fiecare rostește în surdină cîte o înjurătură. Peste cîteva zile se reîntîlnesc. O roată de oameni îl ascultă pe Juncu. Acesta promite în stînga și în dreapta și oamenii par amuzați. Ce repede ați învățat lecția, dom' Juncu, intervine un hîtru. Puteți promite mai încolo, oamenilor care nu vă cunosc, dar tocmai nouă ne vindeți gogoși? Nu vă gîndiți că ne vom întîlni mereu și vă vom bate obrazul? Cum să ne întîlnim? intervine Toma. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu colinda? Se repede la copil, îl trezește brusc și, fără o pregătire care să-l pună în temă, strigă: Hai să te învăț colinde și urături! Copilul scîncește, însă o palmă zdravănă pune ordine în casa lui Cireș. Începe lecția și puștiul, cu ochii fixați pe Vasile, încearcă să învețe. Florile..., hai spune, mă, măgarule! Florile... Și mai cum? Și mai cum? repetă puștiul. Ce urmează, mă? Urmează... (privește speriat spre maică-sa). Mama, tot mamă, suflă: Dalbe. Dalbe, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
frumoși care o curtau și care ar fi fost fericiți să-i țină companie pentru toată viața. Numai că fata asta era construită din alt lut. Dorea să facă parte din lumea bună de la nivel înalt, să-i dea o lecție de eleganță doamnei Prim Ministru, o lecție de cultură generală unei deputate care era la modă și chiar Monicăi să-i dea lecții de rafinament. Dorea Lena să facă din Corbu o rampă de lansare? S-ar fi putut crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fi fost fericiți să-i țină companie pentru toată viața. Numai că fata asta era construită din alt lut. Dorea să facă parte din lumea bună de la nivel înalt, să-i dea o lecție de eleganță doamnei Prim Ministru, o lecție de cultură generală unei deputate care era la modă și chiar Monicăi să-i dea lecții de rafinament. Dorea Lena să facă din Corbu o rampă de lansare? S-ar fi putut crede și așa ceva. Avionul s-a auzit huruind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
din alt lut. Dorea să facă parte din lumea bună de la nivel înalt, să-i dea o lecție de eleganță doamnei Prim Ministru, o lecție de cultură generală unei deputate care era la modă și chiar Monicăi să-i dea lecții de rafinament. Dorea Lena să facă din Corbu o rampă de lansare? S-ar fi putut crede și așa ceva. Avionul s-a auzit huruind și, puțin emoționată, Lena s-a tolănit în pat, reluînd lectura unui roman clasic. Știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și el ce înseamnă viol! Opinia publică manifesta o satisfacție ciudată și am dubii că astfel de evenimente nu sînt încurajate și în Penitenciar. Legea talionului, mi-a replicat un amic savant. Era chiar mulțumit că s-a dat o lecție unui tînăr abominabil. Am reflectat puțin și am replicat: Este adevărat că legea talionului spune să aplici o pedeapsă echivalentă. În antichitate era socotită o lege corectă, mai ales de unele popoare. Dacă am tăiat mîna cuiva, mi se taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îndulcim cu adevărul despre poveștile cu Greuceanu (vecinul de la parter, bodyguard la o casă de amanet), să ne mângâie străbunica dimineața cu palmele ei de apă curgătoare (adevărată apă curge în fotografia pe cruce)! Ce spui, Doamne, îți convine această lecție despre viață? Mie nu. 7. La 15 ani, în sufletul lui Petru, șarpele și-a făcut cuib. Reptila a coborât din mărul biblic: foame, mușcătură, nesaț. Șarpele, sferă rostogolită într-o gravitație a sângelui deșirat fără capete. Șarpele, sfoară deșirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ucis băietu pentru un dumicat di pâni, spurcatî națâi! Cum îi mai rabz, doamni, pi pamânt? Futui Siberia măsî, 8 ani blestemațî! Mai bini mă omorau și pi mine odatî cu el. Despre lagăre și despre stăpânii de lagăre primele lecții le-au învățat împreună, devreme. Foarte devreme. Erau în clasa a noua, aveau 15 ani, sistemul i-a repartizat la liceul Ibrăileanu; internatul, mai la deal, în Copou, școala de construcții numărul 6. Un perimetru împrejmuit cu plăci de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Iordanul la robinet. Fă armată cu ei! Ar-ma-tă, ai înțeles, bă? țipa directorul. La 4 dimineața, visele se coc pe toate părțile, prind culoare, miros, gust. Dimineața poți atinge în vis, poți pipăi, poți îmbrățișa; în vis se întâmplă prima lecție de dragoste. Dimineață poți vedea cu ochi închiși până dincolo de orizont, poți asculta cântările heruvimilor, poți inspira toate câmpiile în luna mai; dimineața visul este o prelungire a imaginarului abandonat seara ca o pereche de ghete rupte: Subconștientul picioarelor goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ploii prind crustă pe suflet; naufragii de gânduri cu pânzele rupte invadează absența. Uneori, se face senin, atât de senin încât, legat la ochi, exfoliezi soarele din bobul de grâu și îl restitui cerului. La 15 ani, conștiința învață prima lecție despre cum se trăiește sau se moare la marginea ființei. Mai târziu, ploaia șlefuiește cristale. Nici o diferență: plopii se scutură în cer, plopii se scutură pe pământ, identic, sfidând gravitația. La 15 ani, două fântâni începeau să-și cunoască seceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în gură să nu țipe! Bogdane, leagă-i mâinile! Jos nădragii, încalecă-l, domnișoară! Cât e ceasul? 10. Să mi-l storci două ore până-i faci coaiele smochine, rupe-i pula! Bă, mi-l țineți și eu îl fut! Lecții să le dați mămicuțelor voastre, nu mie! Iate-te la el! Ăsta chiar are pulă, nu vrejuri de fasole ca voi. Tavanul s-a desfăcut în patru și a căzut cerul, cerul s-a desfăcut în patru și a căzut luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de vie în cer. Încă unul: prin inimă, se trecea o singură dată, ce era mai mult fotografii suprapuse. Și iarăși doi: se poticnea într-un punct ispitirea adâncului nu era sete sau foame, absența creștea rădăcini în cer. Ultimul: lecțiile acestea le știa ca pe o rugăciune, șotronul se închidea odată cu umbra. Pășește, Petru, pășește! Doooooooooooooooi! Carul mare a tăiat șotronul în două, roțile de fier i-au retezat venele, oiștea i-a desfăcut coastele, osia, ca un glonte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
verzi, călugăr propovăduind Evanghelia omului singur. Nu te teme, este păcat să murdărești prima zăpadă noaptea. Uite liliacul cum își culege cerul din burțile licuricilor. Setea noastră, nene Matei, rouă în palma lui Dumnezeu. De la apă trebuie să învățam prima lecție de viață. Sărim gardul, apoi, până în zori, ne vom răcori sufletele cu intențiile fluide. Aleluia! Petre, mai ai două zile, vine ta-tu și te ridică ca pe un colet "post restant", semnează, apoi umple lumea cu tine. Ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
picat sub linie. Pe drum a repetat rugăciuni, a citit Psaltirea, a răsfoit Noul Testament, Filocaliile, Sinaxarul, Cazania, Triodul. Fiecare carte bisericească i-a impus sentimentul de nou început. Ascuns după horn, iarna, deschidea romanele copertate în carton pânzat (mereu, prima lecție despre Dumnezeu). Erau căsuțele sale negre pline cu povești dantelate, literele precum niște păsări aliniate pe firile de telegraf, în jurul lor, chenar auriu. Poveștile frumoase, la un moment dat, se amestecă, se omogenizează, se topesc în același tipar al așteptărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fără mâneci. Nu a disperat, a luat un foarfece, și-a croit o altă îmbrățișare, apoi a strigat triumfal: "Gata, Dumnezeule, n-am crezut niciodată că este atât de ușor să fii cruce. Umil sau smerit, tot una-i, părinte, lecția aceasta o știu pe de rost." Ce să le spun? Posibil că aici nu ajung ziarele, curent electric nici atât, chiliile sunt luminate de candele. Nu văd nici un cablu, nici un stâlp de telegraf. Adevărul este undeva în spatele meu, la 500 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Auzi, domnișoară, aici este poarta raiului: bați și Dumnezeu îți deschide. Nu-mi vând sufletul pentru un pumn de arginți. Am trudit cu părinții 8 ani să ridicăm schitul, chiliile, zidul, iar acum să dăm drumul lupilor între oi? Prima lecție pe care a învățat-o la Câmpina era că "străinii trebuiesc păziți și când dorm". La început, vin aproape dezinteresați, privesc locașul, împrejurimile, fac poze, filmează, iau interviuri, vizitele se repetă, se leagă prietenii, corespondențe, schimburi de politețuri, de atenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
foarte citită. E hulită cu ipocrizie pentru că e prea lucidă și adevărată. E citată cu necesitate, ca text de valoare perenă, în teoria puterii. E citită interesat de principi, regi, împărați, șefi de state și miniștri ca "alfabet politic" și "lecție de tiranie", spre a ști cum să-și mențină dominația, în funcție de împrejurările și calitățile personale. Adesea, aceștia au tentat s-o falsifice sau să facă în jurul ei complotul tăcerii, tot după interes. Nu știm dacă toți cei care s-au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lectura acestor bijuterii epistolare poate să ne spună ce semnificație au avut ele pentru Machiavelli, cel izgonit din cetate, retras la San Casciano. Machiavelli a asimilat istoria antică prin Tacit și Titus Livius. Prin cel de-al doilea ascultă și lecția înțelepciunii grecești, în măsura în care Istoriile romane filtrau date și mai ales fondul de cugetare cuprins în Istoria lui Polibiu, grecul arcadian care trăise ca ostatec la Roma, mai bine de un deceniu, după anul 168 î.e.n. Despre influența lui Polibiu vorbise
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Florența, o vreme avînd în frunte pe gonfalonierul Piero Soderini, prietenul său fără charismă de conducător, îl inspiră să scrie Discorsi sopra la prima Deca di Tito Livio (publicată post-mortem, împreună cu Principele, în 1532). Cartea e și astăzi o interesantă lecție republicană scoasă din lectura istoriilor antice, în principal din Titus Livius și din experiența cu valoare negativă cîștigată alături de conducerea colectivă a Florenței, fără ca el să fi fost atunci socotit un om politic. Este pus în mișcare un vast mecanism
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dar nu aceleași. Că Machiavelli a selectat cu discernămînt între procedeele politice ale antichității ne-o spune respingerea tacticii "divide et impera" pe care n-o considera nici utilă nici actuală atunci. Secolul nostru n-a învățat de la el această lecție. Ca să existe instituția puterii, trebuie să existe statele. Cu o disciplină exemplară în logica ideilor și analizelor, Machiavelli îl inițiază pe principele nou, neofitul (Vezi cap. Despre principatul civil) asupra felurilor de principate din istoria mai veche sau mai nouă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
folosind întreaga lui pricepere, căci dacă prevezi un lucru cu mult înainte este ușor să intervii; dacă însă aștepți ca el să se apropie, leacul nu mai vine la timp, pentru că boala nu mai poate fi vindecată în acel moment". Lecția merită citită mai departe, întrucît ideea e încă mai inteligibilă prin analogia subtilă, nu cu orice lucru, ci cu diagnosticarea la timp a unei boli fatale. Gravitatea fenomenului analog e de natură să impună ideea, cînd se spune că e
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
prin greșelile altora. De cele mai multe ori eroarea ajută destinului rău să se împlinească și atunci ea e comisă cu necesitate. Alteori eroarea vine din imprudență și nepricepere. Machiavelli se simte dator să prevină asupra mecanismelor și consecințelor ei, în această lecție de prudență princiară. Dojenește și explică faptul că "odată săvîrșită o primă eroare [regele Ludovic] a fost nevoit să facă și altele la fel de grave", care i-au adus pierderi imense. Eroarea poate avea logica ei internă; prizonier al primei erori
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
țară, s-o facă înfloritoare, și nu s-o devasteze și s-o distrugă. Dacă răutatea lui Machiavelli este oribilă, raționamentul lui inspiră milă, încît ar fi făcut mai bine să înceapă prin a învăța să judece, înainte de a da lecții de politică monstruoasă. Un principe trebuie să-și stabilească reședința într-o republică proaspăt cucerită. Este a treia maximă a autorului, și este mai moderată decît celelalte. Am arătat însă, în capitolul al III-lea, dificultățile care pot fi întîmpinate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mă servesc de propriile sale cuvinte. Ce-ar fi de spus mai atroce despre el decît că el expune aici reguli pentru aceia ale căror crime îi ridică la mărirea supremă? Este chiar titlul acestui capitol. Dacă Machiavelli ar preda lecții despre crimă, dacă ar dogmatiza perfidia într-o universitate de trădători, atunci n-ar fi un lucru de mirare ca el să trateze materii de această natură, dar el vorbește pentru toată lumea; căci un autor care-și dă opera la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
imitarea unor numere de abilitate și de pungășie ale hoților. La sfîrșitul reprezentațiilor însă, multe persoane și-au dat seama că nu mai aveau inelele, tabacherele și ceasurile; iar autorul piesei și-a făcut atît de prompt discipoli, încît dădea lecții chiar la parterul teatrului. Această istorie dovedește îndeajuns, cred, cît de periculos este să citezi exemple rele. Prima reflecție a lui Machiavelli asupra lui Agatocle și Oliverotto da Fermo se axează pe motivele care au făcut ca, în ciuda cruzimii lor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]