3,802 matches
-
ei nu se hotărau, alegerile avea să le facă arma lui. Senatorii au votat îndată. — Nu știam aceste detalii, zise Gajus cu atenția unui cercetător. Sertorius Macro încerca să ghicească gândurile ascunse în spatele acelui chip tânăr, bine bărbierit, cu ochi limpezi și bucle castanii pe frunte, și o clipă fu cuprins de spaimă. Dar Gajus surâse. — Mă bucur că ești aici. Pleoapele se deschiseră larg, lăsând să se vadă intensitatea privirii. — Nu găsesc pe nimeni cu care să pot vorbi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cunoști“, spusese într-o zi tatăl său, „au nevoie de tine, te iubesc sau te urăsc; tu poți să câștigi din asta sau trebuie să te aperi, sunt aliații tăi sau te vor mort. Închipuiește-ți-i pe toți, cu mintea ta limpede, mai ales noaptea. Noaptea e făcută ca să pătrunzi în gândurile celorlalți“. Având în minte acele amintiri, Gajus începu să scrie ceea ce știa că va fi primul său discurs, acea adlocutio către senatori și către cohortele pretoriene, ocazia de a pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
curajul lor; ne vom strădui ca scrierile lor să fie recuperate și publicate. Nu prin ascunderea adevărului - rosti el o frază care avea să devină celebră - ajungi să fii în siguranță. Fascinanta putere a tinereții, părul castaniu ușor ondulat, ochii limpezi, corpul atletic și agil datorită anilor petrecuți în castrum dădeau cuvintelor sale o forță extraordinară, mai presus de orice logică. Emoționați, populares aplaudară; dezamăgiților optimates discursul li se păru însă utopic, rod al lipsei de experiență. Se știa totuși că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca grupul lui să-ți rămână fidel chiar dacă sărmana de ea e moartă, care se simte răspunzător să te îndrume, și dacă-i spun că tu vrei să distrugi majoritatea cu ideea asta... Ochii tânărului Împărat se deschiseseră larg, irisurile limpezi îl fixau pe prefectul cohortelor sale. Sertorius Macro ezită, îi trecu prin minte gândul că era distrus, însă privirea Împăratului se îmblânzi. Scutură din cap, ca pentru a-și face un reproș sieși, și zâmbi: S-o lăsăm moartă. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Calpurnius Piso, „care poartă numele odios al ucigașului tatălui tău și a moștenit locul acestuia în Senat, precum și bogățiile sale“, ceruseră zilnic informații despre boala lui, „fără să dorească însă ca tu să te însănătoșești“. Împăratul tăcea, ochii lui limpezi păreau și mai mari pe chipul slăbit. — Iartă-mă că îți vorbesc așa, dar trebuia să afli imediat. Zilele astea... Împăratul se întrebă câte or fi fost zilele acelea, fiindcă el nu-și aducea aminte și nimeni nu-i spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
maxilarele încleștate într-un fel de trismus. Apoi își puse mâinile pe parapet, sprijinindu-și de el greutatea trupului, și chipul i se destinse. Callistus rămăsese puțin mai în spate. Împăratul se întoarse spre el; grecul văzu că ochii lui limpezi străluceau. Atât putea să-și îngăduie un Împărat dacă simțea nevoia să plângă, se gândi el. Își spuse că era singurul care-l vedea. Își spuse că sosise momentul să dejoace intrigile senatorului Asiaticus și șopti, parcă în glumă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
despre ce era vorba; un notabil tresări, recunoascând parcă pielea de culoare închisă în care Tiberius își lega actele, și le șopti ceva vecinilor. Împăratul ridică mâna pentru a vorbi, și toate privirile se ațintiră asupra lui. Cu un glas limpede, spuse rar: — V-am convocat pentru că în camerele secrete ale lui Tiberius au fost descoperite niște documente în legătură cu care nu se poate păstra tăcerea. Pauzele dintre cuvinte erau lungi, glasul părea că nu-i al lui. Făcu o pauză mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
toți sunt alături de el.“ La fiecare constatare simțea o împunsătură: „Are doar douăzeci și nouă de ani...“ Se gândi înspăimântat: „Dacă imperiul va fi așa cum își dorește el, nu va mai rămâne nimic din ceea ce suntem noi astăzi“. Mintea sa limpede îi spunea însă că era extrem de riscant să-l atace pe Împărat. Se ridică și se alătură grupului. Pierdem timp, declară el deodată, și glasul i se abătu ca o lovitură de secure asupra adepților săi, antrenați într-o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe un spion. Când spaima deveni de nesuportat, Valerius Asiaticus hotărî: — Nu mai putem aștepta. Viețile lor fură salvate de Callistus, care, intuind suspiciunile Împăratului, interveni: Am o oarecare idee. Împăratul ridică ochii de pe foaie; Callistus privi fără șovăială irisurile limpezi între pleoapele larg deschise. — O idee despre cine ar putea fi trădătorul. Împăratul îl privea; cunoscând bine mecanismele puterii, Callistus spuse imediat că obiectul profeției era un om cu o funcție importantă, legatul Asiei. — Este Caius Cassius, acuză el. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iarbă sub șenilele tancului Scăldat În ploi de lumină mai reci sau mai puțin reci; Vânturi turbate de gânduri zgâlțâie poarta existenței A cărei clanță Înghețată e căutată mereu de o mână prietenă, Nu mori În tine atunci când ai izvoarele limpezi și sleite proaspăt De sângele scurs În fapta celor de mai Înainte Cresc putrede ierburi din generații de așteptare; Totuși există vinovății ce se spală prin jertfă Purități Închise În culori obscure, se rup spre arbori crescuți Ce nu trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aplauze venit dinspre cort. - Ar trebui să li se impună o oră de stingere, mormăi Rhyme către Sachs, care era întinsă alături de el în pat. - Aș putea să trag în generatorul lor, să știi, îi răspunse ea cu o voce limpede. Se părea că nu adormise deloc. Capul îi era pe pernă lângă al lui, buzele îi erau lipite de gâtul lui, loc în care simțea o gâdilătură ușoară din cauza părului și atingerea răcoroasă a pielii ei. De asemenea, sânii presați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ultimii ani, pe tema calendarului religios. Unchiul iese din grajd ținând În mână găleata cu lapte. În aerul tare de afară simți aburul laptelui altfel decât miasmele de balegă și urină ale grajdului. Unchiul Își ridică privirea. Sus, printre stele limpezi, un satelit artificial trăgând o linie grăbită de la est spre vest. Asta da, ispravă! Spune unchiul și intră În casă. Tu bei palincă. De două ceasuri. Gata să supradimensionezi. Gata să subdimensionezi. Puțin Îți pasă. Unchiul s-a Împăcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tău în datele biografiei lor în desfășurare.) Iată, pe viu, cum ar acționa cascada cărților-vortex. E și ceea ce m-a și încurajat să fac chiar mai mult: între paranteze ascuțite am inclus textele sau cuvintele omise, nu totdeauna din motive limpezi, de către Unamuno din versiunea Cassou, rescriind astfel, în spiritul lui de auto[r]traducător, o nouă versiune destinată, aici și acum, cititorilor români. (Sau, ideal, oricăror cititori, dacă cineva și-ar da osteneala să retraducă textul românesc în orice altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu-i așa? — Într-adevăr, doamnă - zise el, vorbind parcă de pe altă lume -, primul pas e să te vezi și să faci cunoștință... — Și cred că de îndată ce te va cunoaște, nu-i așa... lucrurile sunt limpezi! Nu chiar atât de limpezi - se împotrivi don Fermín -. Drumurile Providenței sunt întotdeauna misterioase... Cât despre faptul că, spre a te căsători, ar fi neapărat necesar sau măcar nimerit să te cunoști dinainte, nu sunt de acord..., nu, nu sunt de acord... Singura cunoaștere eficace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
braț, trecea pe lângă el tocmai atunci. Și se întoarse după ea. Lumina însăși părea să se cuibărească în aurul acelui păr și pletele i se luptau parcă să se desprindă din cozi și să se răsfire în văzduhul proaspăt și limpede. Și sub păr, un chip numai zâmbet. „Sunt altul, sunt celălalt - urmă Augusto în timp ce-o urmărea pe fata cu panerul -; întrebarea însă e dacă nu sunt și altele? Da, sunt altele pentru celălalt! Dar ca singura, ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în fine, mă-nțelegeți... — Liduvina! Liduvina! — E mai bine să faceți dumneavoastră socotelile cu ea. — Mă duc acum. XVIII — Bună, Rosarito! - exclamă Augusto de cum o văzu. — Bună ziua, don Augusto - și glasul fetei era senin și limpede, și nu mai puțin limpede și senină privirea ei. — De ce n-ai rezolvat cu Liduvina, cum faci alteori, când nu sunt acasă la venirea ta? — Nu știu! Mi-a spus să aștept. Am crezut că vreți să-mi spuneți ceva... „E naivitate sau ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nou În fața alegerii Înfiorătoare Între a aștepta iar sau a renunța și a pleca. Avusese la viața lui câteva iubiri, câteva idei, un volum de versuri care la timpul său a dat naștere multor așteptări, ipoteze despre scopul universului, intuiții limpezi despre punctul În care țara o luase pe un drum greșit, un plan detaliat de-a fonda o nouă mișcare politică, aleanuri de un fel sau altul și dorința constantă de-a scrie un nou capitol al vieții sale. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ți-au făcut, prostule. Cu degetele uscate vru să-și scoată ochelarii negri. Îngrozit, Fima se Întoarse. Și se trezi. 13 Sursa tuturor relelor După ce termină de notat În carnet se sculă, se duse la geam și văzu o dimineață limpede, strălucitoare. Pe o creangă se ghemuise o pisică, ce se urcase acolo ca să asculte mai de-aproape ciripitul păsărelelor. „Să nu cazi, drăguțo“, spuse Fima cu tandrețe. Până și dealurile Betleemului i se păreau aproape. Clădirile și curțile din Împrejurimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tânără. Sau poate fusese ucis pe când servea ca rezervist În Teritorii, și nu avea pe nimeni care s-o consoleze. 25 Degete care nu erau degete La șapte coborâră jaluzelele și Încuiară clinica. Ploaia și vântul se opriseră. Un frig limpede, sticlos se lăsase deasupra Ierusalimului. Stelele străluceau cu o intensitate tăioasă, iernatică. Iar din partea de est, clopotele bisericilor creștine sunau puternic și trist, de parcă răstignirea avea loc pe dealul Golgotei chiar În acel moment. Doctorul Wahrhaftig plecă acasă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
divergență de opinii. N-ai de ce să te Înfurii. Luă În considerare ideea de-a Începe o discuție politică. Numai că de data asta nu va trece cu vederea sălbăticia Însetată de sânge, ci va face uz de argumente simple, limpezi și de o logică irezistibilă. Era gata să reia predica pe care i-o ținuse mai Înainte prim-ministrului. Să Înceapă din punctul În care se oprise În gândurile sale. Dar când deschise discuția și se apucă să tatoneze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
veghea și lumina asta care Îl Învăluia complet, pe dinafară și pe dinăuntru, Încă de la Începutul dimineții. Negăsind un nume potrivit, defini pentru sine lumina aceasta prin cuvintele: A Treia Stare. Și simți că nu era vorba doar de lumina limpede a dealurilor, ci de lumina care izvora atât din dealuri, cât și dinăuntrul lui În același timp, și că această Îmbinare a fasciculelor de lumină era cea care crea A Treia Stare, aflată la distanță egală Între trezia totală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
stâncă, se adunase acolo ca-ntr-o căldare, era ca și când am fi făcut, în drum spre Italia, din nou un scurt popas ca atunci, în timpul vacanței petrecute cu ani în urmă în munți, împreună cu Curt, fratele mamei. În lumina aceea limpede și alunecoasă era ceva ce amintea de drumețiile pe coastele abrupte, prin pajiștile alpine și prin păduri, sus de tot, până pe flancurile stâncoase, acoperite de zăpadă în această nemișcare glaciară. Și asta, spunea tata, era absolut minunat, mai ales când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Vino mai aproape, Eva. - E ultima oară, îmi spuse dânsa, vineri, și văd că se ține de cuvânt. Trebuie să o cunoști neapărat... De sub pălăria ei de pai galben îi văd ochii verzi ca de pisic, neobișnuit de mari și limpezi cum se pironesc de colțul mesei. E locul unde îmi place s-o răstorn. Are chip picant de cârnă și gurița circomflexă, ca un semn de sânge. Când își scoate pălăria, fredonează Valsul Imperial, cu buzele strânse. Refrenul pare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În felul acesta, să o cunoască mai bine, pornind pe urmele ei. Motivele acestor două femei, care se roteau În jurul existenței lui ca doi sateliți, arătându-și nu mai mult de jumătate din propria persoană, nu erau niciodată În totalitate limpezi, dar Alice continua să fie fascinată și geloasă pe invizibila Fenimore. O dată, când William sosi neanunțat În Anglia, porniră Împreună spre Leamington, iar Henry se duse Înainte, să o pregătească pe Alice pentru vizita lui William. — Am ceva să Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care o chemă cu ajutorul clopoțelului. Se uită la ceas. Mai avea zece minute până la zece, ora la care, de obicei, se apuca de lucru. Ieși pe ușa de sticlă care dădea În grădină, cu Tosca la picior. Era o zi limpede și Însorită, dar, răcoroasă, de septembrie. Inspiră adânc de câteva ori aerul sărat și Îi făcu semn cu mâna lui MacAlpine, care stătea pe treapta de jos de la intrarea În Camera Grădinii, trăgând din pipă. Făcu un tur al peluzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]