2,625 matches
-
constată pe de o parte realitatea lingvistică a unei limbi materne comune a sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor și, pe de altă parte, realitatea sociolingvistică a patru limbi "ausbau" care îi corespund, deși nu există unitate terminologică nici între acești lingviști. Unii folosesc termenul „sârbocroată”, de exemplu Robert D. Greenberg, care constată în același timp „dezintegrarea limbii sârbocroate unificate” și vorbește despre cele „patru limbi urmașe ale sârbocroatei”. Alți lingviști adoptă termenul diasistem slav de centru-sud, de exemplu Svein Mønnesland, care
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
care îi corespund, deși nu există unitate terminologică nici între acești lingviști. Unii folosesc termenul „sârbocroată”, de exemplu Robert D. Greenberg, care constată în același timp „dezintegrarea limbii sârbocroate unificate” și vorbește despre cele „patru limbi urmașe ale sârbocroatei”. Alți lingviști adoptă termenul diasistem slav de centru-sud, de exemplu Svein Mønnesland, care scrie: „Limba vorbită de croați, sârbi, musulmanii din Bosnia (sau bosniaci) și muntenegreni poate fi calificată ca o singură limbă slavă, în sens lingvistic [...]. Această limbă sau "arie lingvistică
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
a secolului al XIX-lea. În 1812, Šime Starčević a publicat la Triest "Noua gramatică ilirică". Era precursorul Reînnoirii naționale croate, promovată de Mișcarea ilirică, reprezentată mai ales de tineretul intelectual de origine burgheză. Conducătorul mișcării a fost Ljudevit Gaj, lingvist, politician, ziarist și scriitor. În lucrarea sa "Kratka osnova horvatsko-slavenskog pravopisanja" (Compendiu de ortografie croato-slavă) (Buda, 1830), a propus alfabetul folosit de limba croată și astăzi, bazat pe alfabetul latin, cu diacritice preluate din alfabetele limbilor cehă și poloneză, precum și
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
fundamentat standardul acesteia tot pe dialectul štokavian, și cea a lui Ljudevit Gaj. Aceasta se reflectă, de exemplu, în așa-numitul „Acord de la Viena”, din 1850, semnat de șapte cărturari croați și sârbi (printre care și Vuk Karadžić), la inițiativa lingvistului sloven Franc Miklošič, care stabilea unele norme comune pentru limbile croată și sârbă. Începând cu această epocă, domeniul lingvistic și cel politic interferează până în ziua de azi, relația dintre limba croată și limba sârbă pendulând de la epocă la epocă între
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
comunistă de după război, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, acceptată și de comuniștii croați, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954). Semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați, în acesta se stipulează că limba comună a sârbilor, croaților, muntenegrenilor și bosniacilor este sârbocroata, care se poate numi și croatosârbă, cu două variante literare, sârbă și croată. Se decide totodată și redactarea
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
variante literare, sârbă și croată. Se decide totodată și redactarea unui dicționar unic. În urma relativei liberalizări a regimului în anii ’60, se manifestă nemulțumirea intelectualilor croați cauzată de dominația variantei sârbe a limbii în instituțiile de stat. În 1967, șapte lingviști și scriitori croați redactează „Declarația despre situația și denumirea limbii literare croate”, în care se cere egalitatea în drepturi nu a trei, ci a patru limbi din Iugoslavia: slovena, croata, sârba și macedoneana, și încetarea dominației limbii sârbe pe plan
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
gas" - cr. "plin" „gaz”, "izviniti se" - cr. "ispričati se" „a cere scuze”, "lenjir" - cr. "ravnalo" „riglă”, "nauka" - cr. "znanost" „știință”, "učestvovati" - cr. "sudjelovati" „a colabora”, "vaspitati" - cr. "odgojiti" „a educa”, "savremen" - cr. "suvremen" „contemporan”. Nu există un acord total între lingviștii croați asupra a ce trebuie considerat sârbism. De exemplu, un cuvânt precum "gvožđe" „fier” este un sârbism pentru Vladimir Anić și Jovan Ćirilov, dar nu și pentru Vladimir Brodnjak, sau "ručak" „prânz” este un sârbism pentru Ćirilov, dar nu și
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
slav de centru-sud, vorbit în cea mai mare parte a Șerbiei, de către sârbii din Bosnia și Herțegovina, și din Muntenegru. Același dialect este vorbit și de croați în cea mai mare parte a Croației, de către bosniaci și de către muntenegreni. Unii lingviști consideră sârbesc și un dialect numit "torlački" „torlakian”, vorbit în Șerbia de sud-est, apropiat de limbile bulgară și macedoneană, în principal prin pierderea declinării substantivelor și adjectivelor. Una din subîmpărțirile dialectului štokavian se face după felul în care a evoluat
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
limbii ruse literare laice. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, cărturarul Vuk Stefanović Karadžić întreprinde o reformă radicală a normelor limbii sârbe, cu ajutorul unor filologi de seamă ai vremii, precum frații Grimm, și al puterii austriece, reprezentată de lingvistul sloven Jernej Kopitar. Prin lucrarea "Dicționar sârbesc" (publicată prima dată în 1818, dar mai larg răspândită abia prin ediția a II-a din 1852), prin traducerea să a Noului Testament din 1847 și prin alte lucrări, el pune bazele limbii
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
cu pronunțare (i)jekaviană. Mai mult decât atât, au loc și consultări directe între elaboratorii celor două standarde, de exemplu așa-numitul „Acord de la Viena”, semnat de sapte intelectuali croați și sârbi, printre care și Karadžić, în 1850, la inițiativa lingvistului sloven Frânc Miklošič. Mai tarziu, în normele limbii se încetățenește și pronunțarea ekaviană a orășenilor din Voivodina și Șerbia, care chiar devine dominantă, dar nu elimina pronunțarea (i)jekaviană. În 1868, normele propuse de Karadžić sunt adoptate oficial în Șerbia
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
În Iugoslavia comunistă de dupa al Doilea Război Mondial, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954), semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați, în care se stipulează că limba comună a sârbilor, croaților, muntenegrenilor și bosniacilor este sârbocroata, care se poate numi și croatosârbă, cu două variante literare, sârbă și croată. Se decide totodată și redactarea
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
e)ași la ambele aspecte: Numărul claselor de conjugare sârbești este controversat. De exemplu Moldovan 1996 ia în seamă șapte, iar Jolić 1972 - opt. În plus, la unele conjugări sunt și subclase, uneori foarte diferite între ele, de aceea unii lingviști, precum Ivan Klajn, consideră că nu se poate vorbi de clase de conjugare în sensul celor stabilite de exemplu pentru limbile romanice. Acesta împarte verbele regulate, după terminația infinitivului și a persoanei I singular a indicativului prezent, în 29 de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Pănade, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică - d. 3 septembrie 1887, Blaj) a fost un erudit român transilvănean, revoluționar pașoptist, politician în Transilvania, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”, poliglot (cunoștea circa 15 limbi). Și-a făcut toate studiile la Blaj, cele gimnaziale între (1816-1820), urmate de cele filosofice (1820-1822) și de cele teologice (1822-1825). Între 1825 și 1827 a fost
Timotei Cipariu () [Corola-website/Science/304342_a_305671]
-
din 1994, după o scurtă perioadă, în timpul căreia se părea că se va produce unirea celor două țări. Cea mai mare parte a statului apărut după disoluția Uniunii Sovietice a fost parte a României în perioada interbelică. Copleșitoarea majoritate a lingviștilor sunt de acord ca așa-zisa limbă moldovenească este similară, sau este aceeași limbă cu limba română. Cu toate acestea, la Chișinău, autoritățile au fost rezervate față de posibilitatea unirii cu România, după obținerea independenței, mergându-se până acolo încât limbă
Relațiile externe ale României () [Corola-website/Science/304386_a_305715]
-
din ce în ce mai puțin vorbită, fiind în pericol de dispariție. Cca. 12.300 de persoane se declară de etnie mansi, dar numai 940 declară limba mansi ca maternă. Trăiesc în districtul care poartă și numele lor, precum și în regiunea Sverdlovsk. Mai demult lingviștii tratau limba mansi sub numele de vogulă. Existau patru dialecte mansi: de nord, de est, de vest și de sud. Cel de sud a dispărut înainte de 1950, nici cel de vest probabil nu mai există, un număr mic de bătrâni
Limbi ugrice () [Corola-website/Science/304423_a_305752]
-
limba esperanto; Albert Sabin, a colaborat la dezvoltarea vaccinului antipolio. Termenul Białystok se traduce prin „ alb”. Din cauza modificărilor frontierelor de-a lungul timpului, orașul a purtat numele de ("Biełastok", pronunțat ), idiș: ביאַליסטאָק ("Bialistok", "Bjalistok"), , ("Balstogė") și . Lingvistul A. P. Nepokupnîi sugerează că numele provine din sudoviană. Denumirile cu sufixul -"stok" ca al doilea element al unui hidronim sunt localizate în bazinul Narewului superior. Descoperirile arheologice arată că primele așezări din regiunea actualului Białystok au apărut în Epoca Pietrei
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
cu succes interviul, cronica literară, eseul, semnând numeroase materiale (inclusiv prefețe și postfețe) consacrate unor personalități marcante ale spiritualității naționale (M. Eminescu, N. Iorga, M. Sadoveanu, Mircea Vulcănescu, Marin Preda, N. Stănescu, A. Busuioc, Ion Druță, Igor Crețu, M. Cimpoi; lingviștii Sextil Pușcariu, E. Coseriu, Mioara Avram, S. Berejan; oamenii de artă C. Brâncuși, Maria Tănase, Maria Cebotari, G. Enescu, Eugen Doga ș.a.) și ale celei universale (Dostoievski, K.-M. Ciurlionis, Lilli Promet, K. Paustovski, A. Camus, Ivo Andric, G. G.
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
Ion Creangă (1995-1997), de stilistică și cultivarea limbii - la ULIM (2004-2005). Activitatea lui Vl. Pohilă este apreciată la justa-i valoare în cercurile intelectuale, și nu numai. Este semnificativă nota pe care i-a dat-o Grigore Vieru: „Un remarcabil lingvist, dar și strălucit publicist este , care s-a ascuns în adâncul unei modestii rar întâlnită la noi” (Literatura și arta. - 2007. - 20 sept. - P. 5; Akademos [revista AȘM, serie nouă]. - 2007. - Nr. 2-3. - P. 28). Vlad Pohilă este: Prezent în
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
de stat) în R. Moldova] / Vlad Pohilă // Timpul de dimineață. - 2005. - 2 sept. - P. 21. [Pohilă, Vlad]. Cartea, o magnifică lucrare a Spiritului Divin: [traducerea în română a Bibliei] - Semnat: Vl. Prisăcaru. Pohilă, Vlad. Cavaler mereu îndrăgostit de limba română : [lingvistul Valentin Mândâcanu la 75 de ani] / Vlad Pohilă // Lit. și arta. - 2005. - 4 aug. - P. 5. Pohilă, Vlad. Cât privește limba și scrisul japonezilor... : [eseu despre spiritualitatea niponă] / Vlad Pohilă // Limba Română. - 2003. - Nr. 2-3. - P. 117-122. - Bibliogr. : 13 titl
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
neerlandeză) este doar un dialect a limbii neerlandeze, vorbit în partea vestică a Țărilor de Jos. Dialectul olandez și cel brabantin sunt cele mai vorbite din monarhia constituțională a Țărilor de Jos. Termenii de „flamandă” și „olandeza” sunt utilizați de lingviști pentru a desemna dialectele sau regionalismele. În Evul Mediu, limba era cunoscută sub numele "Dietsc" sau "Duutsc", echivalentul istoric al germanei ("Deutsch"), care însemna simplu „limba poporului”, în contrast cu latina, care era limba religiei și a învățăturii. Forma "Duutsc" a fost
Limba neerlandeză () [Corola-website/Science/311498_a_312827]
-
dar logic, și care survine spontan... Stări secundare ca visul, transa, halucinațiile spontane sau provocate, aduc o bază fenomenlogică care fac credibilă, citește convingătoare, existența transcendenței (fapt observat la mijlocul secolului trecut de către antropologul Edward Tyler). Mulți sociologi și chiar un lingvist, ca Friedrich Max Mueller, au arătat că religia își trage originea în personificarea forțelor naturii. Freud a fost acela care a avansat o interpretare asemănătoare, afirmând că umanizarea naturii este un infantilism care nu subzistă decât din cauza ignoranței. Explicațiile naturaliste
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
(n. 18 august 1953, Seimeni, județul Constantă) este un filolog, lingvist, traducător și eseist român, cunoscut în particular pentru lucrările sale de biblistica și de filosofie a limbajului. S-a născut în comuna Seimeni, județul Constantă, fiind fiul lui Nicoleta (n. Cocor) și Ilarion Munteanu. În 1978 a absolvit, ca șef
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
1994, 26 iunie 1 iulie, Iași: Membru al comitetului de organizare a celui de al XXI lea Colloque Internațional de Linguistique Fonctionelle. - 1992, 15 19 aprilie, Iași: co responsabil al comitetului de organizare a Colocviului internațional “Eugen Coșeriu un mare lingvist contemporan”. - 1980 1989: Secretar științific al Filialei Iași a Asociației de Studii Orientale din România. 2015, avaluarea a 15 proiecte CNCS; participarea la comisia panel 2011, ianuarie — membru al colegiului editorial al revistei „Phililogica Jassyensia“ (Iași) 2011, ianuarie — membru al
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
mii de sintagme, expresii, maxime și formulări memorabile în limba latină (cele mai multe puțin cunoscute), fiind apreciată ca fiind cea mai completă lucrare de acest tip. a) Eugeniu Coșeriu: “Eugen Munteanu, de la Iași, este un bun susținător al teoriei mele. Alți lingviști români, adică adepți efectivi, nu cred că mai există, deoarece aproape nimeni n-a citit tot ce-am scris eu (...). O conștiință teoretică deplină, o înțelegere a tuturor aspectelor, ca să știi unde să studiezi fiecare problemă, e foarte rară, după
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
de toate zilele” — reflexe în tradiția românească, comunicare prezentată la Sesiunea anuală a Institutului de Filologie Română “Alexandru Philippide”, 23 24 martie 1992. 20. Componentă aristotelica a gîndirii lingvistice coșeriene, comunicare prezentată la Colocviul internaționl omagial “Eugen Coșeriu un mare lingvist contemporan”, Iași, 13 17 mai 1992. 21. Mărturisirea de credință a lui Petru Movila și locul său în crearea terminologiei teologice românești, orezentată la Sesiunea festivă dedicată aniversării a 350 de ani de la desfășurarea Sinodului de la Iași (1642 1992), organizată
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]