4,823 matches
-
semnificației. Coerența constituie o componentă esențială în definirea textului. Noțiunea "coerență" apare în lingvistică la G. Guillaume, care o consideră ca o proprietate a limbii ca sistem, ca un "întreg semantic" ale cărui părți sînt în strînsă legătură. Trecînd de la lingvistica limbii la aceea a discursului, noțiunea dobîndește un sens complex și totodată specializat. Dovedind o oarecare instabilitate terminologică, noțiunea "coerență" (frecvent utilizată în a n a l i z a d i s c u r s u l u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dacă prin coerență se asigură conectivitatea conceptuală a unui discurs/text, prin coeziune se realizează conectivitatea secvențială. Cuvîntul coeziune desemnează totalitatea mijloacelor lingvistice care asigură legăturile intra- și interfrastice, permițînd unui enunț oral sau scris să apară ca un text. Lingvistica transfrastică și gramatica textului desemnează marcatorii responsabili de realizarea coeziunii: a) repetarea (în mod obligatoriu cu același sens) a elementelor lexicale în propoziții diferite ale aceleiași secvențe: Am cumpărat o mașină. Mașina e de culoare roșie.; b) relativa unitate a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce vrea să afle cum tratează ființa umană informațiile senzoriale care-i vin din realitate, pentru a le folosi în discurs, și dacă limba reflectă în structurile și semantismul ei un anumit raport al omului cu lumea. Aceasta postulează și lingvistica praxematică atunci cînd, pornind de la problemele de limbă, distinge scheme practice care domină categorizarea perceptivă și actualizarea discursivă. Această lingvistică, ce pune accentul, în consens cu concepția lui G. Guillaume, pe sensul procesual și nu pe cel stabil sau imanent
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discurs, și dacă limba reflectă în structurile și semantismul ei un anumit raport al omului cu lumea. Aceasta postulează și lingvistica praxematică atunci cînd, pornind de la problemele de limbă, distinge scheme practice care domină categorizarea perceptivă și actualizarea discursivă. Această lingvistică, ce pune accentul, în consens cu concepția lui G. Guillaume, pe sensul procesual și nu pe cel stabil sau imanent, se întreabă despre natura operațiilor cognitive proprii limbii și se poziționează în marea dezbatere dintre cognitivismul clasic și conexionism, dezbatere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
degrabă un contract și un continuum, motiv pentru care praxematica respinge dihotomia între datele lingvistice și datele extralingvistice, deoarece aceste date sînt legate de reprezentările lingvistice. Pe de altă parte, există o veritabilă corespondență între sintaxă și conținuturile spațio-temporale, în lingvistica praxematică, spusul este întotdeauna legat de făcut, iar vorbirea de practică. De exemplu, Catherine Fuchs arată, pe baza analizei unui corpus al indicațiilor rutiere că subiectul are două moduri de a aprecia spațiul și că aceste două moduri se regăsesc
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
inferențelor. Modul în care este derivată concluzia din datele și situațiile oferite, precum și specificul acestor premise pot atribui inferențelor caracter de necesitate sau de probabilitate. V. argumentare, demonstrație, inferență. D. FILOZ 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. IO CONCORDANȚĂ. În lingvistica românească, termenul concordanță este concurat permanent de cel de corespondență, cu referire la descrierea unui set de reguli care funcționează în discurs și antrenează formele verbului: în esență, sînt considerate sinonime cele două cuvinte urmate de determinarea timpurilor - concordanța/corespondența
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
iar limba are capacitatea de a îmbina valorile modale cu cele temporale (conjunctivul dezvoltînd un sens de viitor), pe cînd verbele de aserțiune ca a zice sau a afirma nu impun limite atît de stricte în realizarea temporalității completivei. În lingvistica europeană, termenul concordanță are, pe lîngă accepția anterior prezentată, cel puțin două alte semnificații, una funcțională în descrierea nivelului morfologic, iar alta vizînd domeniul lexical, și, prin extindere, analiza discursului. Orice ajustare a morfemelor specifice categoriilor gramaticale ale unui cuvînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dacă receptorul are acces la totalitatea informațiilor contextuale, căci pe de o parte, aceste informații nu sînt în egală măsură relevante / pertinente, iar, pe de altă parte, unele dintre aceste informații sînt înscrise în text sub forma indicilor de contextualizare. Lingvistica modernă în ansamblul ei a neglijat dimensiunea contextului, pornind de la ideea că ar fi posibil, chiar necesar, ca descrierea unităților lingvistice să se facă independent de actualizarea lor în context. Lucrurile s-au schimbat o dată cu dezvoltarea abordării pragmatice. Cei mai mulți lingviști
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și alocarea rolului de emițător, participanții manifestîndu-se prin prisma rolului lor social. În ce privește conversația, aceasta nu implică limitări în privința temelor abordate și nu necesită un cadru instituțional de defășurare. Conversația a dobîndit statutul de obiect al științei limbii o dată cu dezvoltarea lingvisticii enunțării și a pragmaticii. Astfel, conversațiile orale ordinare au fost studiate de școala anglo-saxonă care s-a dezvoltat pe baza unui curent al sociologiei numit etnometodologie, fondat de Harold Garfinkel, după 1960. A n a l i z a d
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de legi, corpus de inscripții). Accepțiunile și statutul noțiunii depind de domeniul de analiză și de perspectiva teoretică aleasă. De dată relativ recentă în dicționarele de referință, care definesc noțiunea prin trimitere fie la domeniul dreptului, fie la cel al lingvisticii, conceptul este folosit în științele limbii pentru a desemna datele pe care este fondată analiza unui fenomen. Definiția la care se face de obicei trimitere este cea de "colecție de date lingvistice selecționate și organizate după criterii lingvistice explicite pentru
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în special cele de mare întindere, stocate de obicei în format electronic, au la bază diverse metodologii, dintre care cele mai cunoscute sînt statistica lingvistică și lexicometria. Amploarea unor astfel de analize a generat apariția unor curente, cum ar fi lingvistica de corpus (cu epistemologie și metode specifice, bazată pe o perspectivă descriptivistă asupra limbii, aplicată pe corpusuri de texte reale, atestate) a cărei legitimitate însă nu a întîrziat să fie supusă controverselor. Științele limbii făcînd parte din disciplinele în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii, aplicată pe corpusuri de texte reale, atestate) a cărei legitimitate însă nu a întîrziat să fie supusă controverselor. Științele limbii făcînd parte din disciplinele în care studiul pe corpus este inerent, se poate considera, așa cum propune P. Charaudeau, că lingvistica în general este de corpus. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, corpusul însumează ansambluri discursive de dimensiuni mari, ce impun, în cele mai multe cazuri, instrumente de analiză informatice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
redate prin fonemele unei limbi. Din acest motiv, cuvînt rămîne elementul de bază al metalimbajului, atît la nivelul limbii obișnuite, cît și nivelul limbajului de specialitate, ca o formă lingvistică liberă ce intră direct în alcătuirea enunțului și discursului. Pentru lingvistica istorică, comparată și contrastivă, cuvîntul se prezintă ca un fapt evident al limbilor naturale, care are o anumită origine și contractează relații de diverse tipuri în cadrul sistemului lexical al limbii și în cadrul șirului ce alcătuiește discursul. Deși deseori contestat ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
perspectiva expresiei (formei), din perspectiva conținutului (semnificației și sensului) și din perspectiva originii (etimologiei), fiecare dintre ele constituindu-se, în fapt, în discipline cu relativă independență. Există și o perspectivă gramaticală a cuvîntului, în primul rînd morfologică, flexionară. De altfel, lingvistica comparată, care a considerat cuvîntul ca o entitate indiscutabilă a limbilor europene, l-a studiat mai întîi ca aparținînd unei clase morfologice, ca fiind raportabil la anumite categorii gramaticale și la anumite combinații sintactice. Din altă perspectivă, cuvîntul este considerat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acum, atunci) și expresiile care identifică participanții la actul comunicării : eu, tu, noi, voi. Redus în unele lucrări la dimensiunea spațio-temporală, deixisul este împărțit în majoritatea abordărilor, în trei mari clase: personal, spațial și temporal. La aceste trei tipuri fundamentale, lingvistica textuală, pragmatica și a n a l i z a d i s c u r s u l u i au adăugat tipuri suplimentare: deixisul textual (deicticele de spațiu și timp al căror reper îl reprezintă textul în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o urmează, demonstrația se apropie de argumentare, s-a încercat uneori departajarea conceptuală a lor, considerîndu-se că demonstrația ține de domeniul cognitiv, iar argumentarea de cel discursiv, opinie în mod evident inadmisibilă, de vreme ce latura cognitivă este întotdeauna corelată cu cea lingvistică (discursivă). Din perspectiva logicii elementare, argumentația ar fi o formă "slabă" (din punct de vedere logic) a demonstrației, căci pleacă de la premise probabile articulate prin forme deductive considerate valabile. În această perspectivă, argumentarea ar fi orice susținere prin argumente a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
V. nume, definiție. NIDA 1975; LYONS 1977; ESCANDELL VIDAL 2004. IO DENOTAȚIE. Cuvîntul denotație a apărut prima dată în terminologia logică întrebuințată de J. S. Mill, în corelație opozitivă cu conotație, cu înțelesul de extensiune a unui concept. Preluat de lingvistică, termenul denotație a devenit numele elementului stabil din conținutul cuvîntului, nesubiectiv și analizabil în afara discursului, adică un conținut atribuit de limbă, dar evaluat din perspectiva tuturor entităților extralingvistice care îl atestă. Un asemenea conținut este deci aplicabil tuturor unităților din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de exemplu, reprezentarea timpului implicat ca fiind conversiunea incidenței în decadență este la originea reprezentării ei descendente. V. ascendență, aspect, incidență. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN DESCRIERE. Cuvîntul descriere face parte din metalimbă și are mai multe accepții. Pe terenul lingvisticii, are semnificația de "reprezentare structurală a frazelor unui discurs, a morfemelor ce alcătuiesc frazele, a fonemelor ce alcătuiesc morfemele, a regulilor de combinare a morfemelor etc." Semnificația aceasta este însă derivată și colaterală, fiindcă în mod obișnuit descriere înseamnă "scriere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
morfemelor etc." Semnificația aceasta este însă derivată și colaterală, fiindcă în mod obișnuit descriere înseamnă "scriere sau pasaj dintr-o scriere în care se prezintă ceva". De aici, s-au născut posibilități de terminologizare a acestui cuvînt în retorică, în lingvistica textului și în pragmatica cognitivă. La nivelul organizării discursive, descrierea este o secvență a textului care se opune dialogului, povestirii etc. și oferă informații despre personaje, obiecte, spațiu, timp, care însoțesc și configurează desfășurarea acțiunii. De obicei, în lucrările de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
practicile umane. În această viziune, dimensiunea istorică este esențială pentru producerea sensului pe care îl explică astfel în plan sincronic. Aceasta este o orientare ce amintește de refuzul comparatiștilor de a admite un punct de vedere autonom, pe considerentul că lingvistica sincronică are o întemeiere numai dacă este interpretată în termeni diacronici. Ideea că în realitatea limbii aspectele dinamice și cele statice coexistă într-o dialectică specifică, deoarece limba se constituie în diacronie și funcționează în sincronie, capătă, de altfel, tot
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
respectiv conversației curente, familiare, reprezentînd forma populară (locală) de comunicare. Pe de altă parte, punctează varianta majoră (literară, "înaltă", după engl. high) care caracterizează, prin excelență, situațiile de comunicare formale, în care se impune respectarea strictă a normelor limbii. În lingvistica franceză, cele două concepte, "diglosie" și "bilingvism", se situează într-un raport de sinonimie, avînd ca punct de reper statutul celor două limbi existente în cadrul unei comunități date (limbă națională - limbă regională; de ex., franceza și provensala, basca etc.). În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de "unitate superioară frazei". Mult mai devreme, însă, în cultura europeană, prin direcția retorică și filozofică ori religioasă, discursul a deținut rolul de construcție lingvistică persuasivă, realizată după o schemă riguroasă, destinată să influențeze emoțional și rațional auditoriul. Din perspectiva lingvisticii franceze, discursul a fost inițial conceput în opoziție cu enunțul: enunțul constituie o suită de propoziții delimitată prin pauze în comunicare, în vreme ce discursul conține enunțul, dar și sfera condițiilor de producere a acestuia. Pentru E. Benveniste însă discursul reprezintă o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se înțelege o modalitate de relaționare a discursurilor, prin care, într-un discurs (discursul de citare), se integrează un alt discurs (discursul citat), atribuit, în mod explicit sau implicit, unei surse enunțiative diferite. Discursul raportat reprezintă o problemă controversată în lingvistică, din cel puțin trei puncte de vedere: 1) pertinența denumirii fenomenului, 2) statutul acestuia și 3) taxinomia și relațiile dintre diferitele tipuri. Înțeles în mod tradițional ca fenomen de stil (stil al vorbirii: direct/ indirect), menit să permită reproducerea unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
specifice stilului indirect) este asociată cu sintaxa populară, iar vorbirea indirectă liberă (mențiunea replicii prin intermediul unei fraze independente sintactic, dar cu transpunerea sistemului personal și temporal) cu stilul beletristic. Perspectiva teoretică asupra discursului raportat a cunoscut mutații importante o dată cu evoluția lingvisticii enunțării și cu atenția acordată rolului elementelor contextuale în realizarea discursului, în special polului vorbitorului și relației sale cu interlocutorul. Nivelul morfosintactic privilegiat de tradiția gramaticală este explicat prin prisma particularităților enunțiative și pragmatice ale discursului raportat: discursul de citare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
colorarea feței, privire). V. argumentare, pathos, retorică, reprezentare. AUSTIN 1962; DUCROT - SCHAEFFER 1972; SEARLE 1982; ROVENȚA-FRUMUȘANI 2000; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IA EMPATIE. Termenul empatie face parte din vocabularul psihologiei, de unde a fost preluat de critica literară. În unele lucrări de lingvistică, acest cuvînt indică un centru de experiență evocat în enunț, fără a ajunge la redarea unui concept suficient de clar și fiind de obicei pus în relație cu trăsăturile narațiunii literare. În roman, empatia corespunde proceselor de identificate a punctului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]