11,844 matches
-
ce-aleargă hai-hui pe străzile pustii, pășesc ținându-mi țipătul bine lipit de coaste, pentru că altfel cu degetele lor abile, mi-l vor smulge pentru a se juca cu el, pasându-și-l din mână-n mână pentru a-l lipi ca pe un afiș avangardist, peste gardurile știrbe și cenușii. Iar dacă uneori zâmbesc, colțurile gurii mele prudente nu depăsesc hotarul bunei-cuviințe, pentru că știu, le-ar fi de ajuns să zărească un singur firicel de fericire, ca să-l apuce și
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
-mi dea un strop din forța creatoare, Căci nu știam ce-nseamnă "a trăi"! Și nostalgii mă cuprindeau cu sila, Prin ancestrale zone-eram mereu, În zbor ascet mă atinsese Mila Ce-n Duhul Sfânt a-nfiripat idila Și duhul mi-a lipit de Dumnezeu. Am cunoscut chemarea Ta, Iubite, Am lăcrimat știind că mă iubești, Am cunoscut din vorbele-Ți șoptite, Că rugile-mi acum sunt răsplătite Și că Tu vrei Isus, să mă sfințești. Din veșnicii ai pus în mine dorul
DIN VEŞNICII AI PUS ÎN MINE DORUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382379_a_383708]
-
mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteama Să urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin... Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă, Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem, Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem... Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă, Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda, Și cheamă două ființe să se uneasca-n grabă, Stârnind, fără de liniște, toata neliniștea... Încep să-ți chinui
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
mai multă atenție la tablourile expuse pe pereții încăperii. - Da, îmi plac tablourile, sunt frumoase. Se poate vedea indubitabil că sunt creația unui pictor de talent, îl lăudă tânără. - Grazie Adriana, îi mulțumi italianul și iar ca din întâmplare se lipi de corpul ei cuprinzând-o din nou cu mâna de mijloc. De data aceasta refuzul de a-i accepta apropierea nu a fost atât de categoric ca prima data, gest încurajator pentru pictor, care declanșă din nou perorațiile referitoare la
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteama Să urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin... Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă, Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem, Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem... Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă, Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda, Și cheamă două ființe să se uneasca-n grabă, Stârnind, fără de liniște, toata neliniștea... Încep să-ți chinui
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteamaSa urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin...Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă,Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem,Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem...Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă,Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda,Și cheamă două ființe să se uneasca-n grabă,Stârnind, fără de liniște, toata neliniștea...Încep să-ți chinui
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
deghizată în alba-i cămașă curioasă află de la zei secretul că, deși nimeni nu știe, este cea mai bună-enoriașă și-n credință-i mai tare decât anahoretul. Tabloul patru Masca mascată se maschează de nu-i recunoaștem fața și se lipește apoi de slinosul zid, cu greu oprindu-și tusea și greața de-a lumii miros fetid. Tabloul cinci Din spatele negrei pete un ochi spionează cu gest flexibil interzis, în timp ce prin spaima-i culorile valsează intrând în conflict cu albul semn
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
mormânt uitând de toți și de toate. CORT AFRICAN Micul cort priponit cu fir roșu printre amvoane, negru înăuntru, colorat în afară, cu aer și ritmuri de cântece africane afișează o siguranță simplă, rudimentară. E așezat în lotus pe parchet lipit cu partea de sus în tavan, pare a fi un floral buchet de cântări bineînțeles în stil african. Șăgalnic ne face cu ochiul și ne povestește despre găzduirea ce va să vină, prinzându-ne cu umor mințile-n clește, împingându
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
molcom, iar respirația aproape se domolise. Era dimineață, în fereastră crengile unor plopi fremătători se loveau ritmic, iar în văzduh se răspândeau caierele albe depanate de acești copaci triști. Caierele, aceste scame rupte, îi făceau rău copilului ei. Cu fruntea lipită de fereastră încerca să-și imagineze un tei înflorit, răspândind miresmele sfinte...Cum de nu s-a gândit? A deschis fereastră să adulmece aerul rece al dimineții căutând să distingă acel miros pe care și-l dorea, dar nu îl
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
ceea ce-i părea a fi interiorul unei armuri. Îi simțea dorința și strădania de a încerca să vadă ceea ce era dincolo de armură. Când în sfârșit a ajuns la marginea deschizăturilor, nedefinitul acela ce plutea ca o navetă spatială, s-a lipit asemenea unei ventuze de marginile deschizăturilor din armură, anume lăsate pentru ochi și a putut să privească în exterior, devenind dintrodată, un trup. Trupul, așezat pe o targă cu roți ce trepida în mers, era purtat de-a lungul unui
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
mi-l scoată pe perioada cât vor sta vizitatoarele mele, ca apoi să pună altul. Nu vă dați seama ce durere am fost nevoit să suport la extragerea acelor feșe de pansament îmbibate cu sânge care uscându-se s-a lipit de părul nazal. Medicul cu experiență știa ce se va întâmpla, așa că a prins cu penseta de tifon și a tras cu forță. Credeam că mor pe loc de durere. Imaginați-vă, cât vă doare să vă smulgeți doar un
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
aranjat o chilie, ca lăcaș de rugăciune și candelă a recunoștiinței românilor. Simt atâtea mistere drapate de cuvintele așternute încât, ca un Neica Nimeni ce sunt, complice al cuvintelor și tăcerilor, mă opresc din meditație și neavând bani de timbre, lipesc cu scuipat scrisoarea fără adresă ce v-o trimit public. Încerc să mă prefac că trece timpul în favoarea mea, dar de 24 de ani cam bate vântul. Buletinele de știri se mint și ne mint fără rușine. La televizor când
SCRISOARE DE LA NEICA NIMENI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383930_a_385259]
-
prins-o că-i rupeam cocoașa. Asta nu e o probă femeie pentru ca tu să atribui puteri așa mari, sclerozatei ăleia. Eu nu cred în vrăji. Vrăjile se ating de cine crede! Închină-te la Dumnezeu și nu se vor lipi vrăjile de noi! Vei vedea! - Parcă ai fi Toma necredinciosu, omule! Nu vezi câte ni se întâmplă? Purceaua a făcut purceii morți, cloștile au lăsat puii să moară în găoace...și încă o probă că eu am dreptate și că
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
povești romantice, să-mi fie dragă numai mie Glasul tău l-aș smotoci cu a mea gură ca să-l bruiez și să-l ascund de alte guri obraznice să fie brațe tandre pentru zadarnica-mi făptură Timbrul tău l-aș lipi de inima mea-scrisoare rătăcită s-o simt cum mi se strânge de dor, într-o iubire neprihănită Notă: Aritmia acestor cuvinte rătăcite se află pe hârtia ce a copiat EKG-ul inimii mele neadăpostite... Referință Bibliografică: Aritmia cuvintelor rătăcite / Mihaela
ARITMIA CUVINTELOR RĂTĂCITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383989_a_385318]
-
Acasa > Literatura > Copii > MĂRȚIȘOARE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În timp ce noaptea începuse să mânjească cerul acelei zile senine de vineri, o felie de lună își lipise curioasă nasul de fereastra sălii în care se adunaseră copiii. Îi cunoștea, desigur, căci în fiecare săptămână își strecura razele pe deasupra rafturilor încărcate cu jucării, cărți și creioane colorate și se oprea în lumina veselă a neoanelor ascultând glasurile pline
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
lei și cincizeci de bani. După aceea, i-am cumpărat mamei și un buchet de trandafiri roșii. Până la urmă, mamei i-a plăcut cadoul meu. “Fetele astea, se gândesc la mărțișoare perfecte, la mame... “ Vladimir surâde gândurilor sale, cu ochii lipiți de hârtiile pe care copiii și-au desenat mărțișoarele. Văzând că EA îl privește, zâmbește mai larg. - Așa sunt fetele, spune EA, delicate ca niște flori. Copiii o înconjoară, o strigă, îi pun întrebări. Pe gânduri, luna se retrage de la
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
și neajutorată. Se ridică din pat și merse să-și aducă un pahar de apă și să vadă cum doarme micuța ei fetiță în camera de alături. O acoperi cu dragoste maternă și îi îndreptă un cârlionț ce stătea umed, lipit de frunte. Îi puse mâna pe frunte să-i simtă temperatura. Era bine, era doar căldura micuțului corp în somnul de îngeraș. Își luă paharul de apă, dar nu plecă în pat, se așeză tristă pe canapeaua din sufragerie. Cristi
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383994_a_385323]
-
iar dorința de a fi aproape de această ființă încântătoare îl înlănțuiește ca o ispită fierbinte, de neoprit. Ea explică lin, dar coerent, ca un adevărat profesionist bancar condițiile conversiei, el ascultă cuminte ca un școlar, dar privirea i s-a lipit că o ventuză de aceste buze ispititoare care pronunță fraze adecvate specialității și sistemului. Și mai departe irisul ochilor de peruzea, explorează gâtul bronzat al tinerei și ajunge la rădăcina sânilor care se zăresc prin decolteul bluzei orange. Cuvintele ei
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
unui cuplu și a receptării semnalelor subînțelese numai de partenerul de viață. Poate că, totuși, acest flagel - agresivitatea - să fie cel mai mare neajuns răspunzător pentru multe umbre negre în domeniu? Din păcate, cuprinzând toate aspectele vieții. Agresivitatea nu se 'lipește' numai de sex, el este un factor care se vede la un om încă de la început, este problema strictă a fiecăruia dacă a ales pe cineva având acest comportament probatoriu. Marea comunicare, nu numai că devine tamponul (pentru 'rănile sexuale
CARE ÎI ESTE FUNCȚIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384070_a_385399]
-
frământat aluatul pentru pâine sau cozonac și altele . Tot din acea încăpere se alimenta iarna cu paie soba oarbă, pentru încălzirea camerei de dormit. Și cealaltă cameră a avut la început tot sobă oarbă ,zidită din cioburi de olană spartă, lipite între ele cu pământ galben amestecat cu pleavă de grâu și balegă de cal, care apoi erau „drișcuite ” cu același amestec din lut și pleavă și la urmă date cu var alb amestecat cu puțină sineală , însă mai târziu când
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
aveau apa potabilă în fântâni. Această firidă era lângă găleata cu apă de băut atârnată de un cârlig din fier bătut în grinda tavanului. Acoperișul podului deasupra polatrei era din bârne din lemn și scânduri bătute pe deasupra, apoi în pod lipite cu același amestec de pământ. Pe interiorul polatrei scândura era vopsită cu albastru. Tata făcuse rost de o chiuvetă mică din fontă nu știu de pe unde, căruia îi făcuse o scurgere prin peretele casei, direct afară. În ea ne spălam
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
degetele compozitorilor ce cântă fermecător iubirii, clapele pianului trezesc note răsunătoare ca apa setei de cineva, din fântânița duhului. Unul împreună cu aceștia este Florin Bogardo. Secunda de iubire din portativele sale e înflorită; sărutul incitat de cântecele sale e taina lipită de oglinzile din spatele pleoapelor; extazul propulsat de fiorii melodiilor sale e plutire în gloria vieții complete; patima din cântecele sale e fructul oprit din floare, ori ecoul vagoanelor trenului pierdut în tunel. Toate compozițiile lui Florin Bogardo sunt un râu
FLORIN BOGARDO. IUBIREA RÂULUI CU LIVADA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384123_a_385452]
-
decât cea a mașinii, fiind de o nuanță vizibil mai deschisă. În interiorul portbagajului, fisurile apărute în urma impactului, în zona roții de rezervă, fuseseră pur și simplu cârpite ici și colo, cu niște petice dintr-un material asemănător cu o mochetă, lipite peste zonele unde aceste fisuri erau mai profunde. Toba de eșapament, îndoită în urma impactului, nu apucaseră să o înlocuiescă, pentru simplul motiv că această piesă nu venise încă. Băieții erau însă cât se poate de detașați și păreau pregătiți pentru
POFTIŢI, VĂ ROG! de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383316_a_384645]
-
o actriță care se mistuie în aura scenei, de o viață întreagă, în care și-a început drumul, îl merge și azi și-l va sfârși, în ultima clipă, pe scenă: Cristina Stamate. Mândră, frumoasă, elegantă doamnă a teatrului! Se lipește la inima omului, făcându-l să nu mai greșească, pentru că cine o iubește pe Cristina Stamate, nu greșete; făcându-l să nu mai aibă spaimă de dușmani, pentru că cine o iubește pe Cristina Stamate are prietenă o lume; făcându-l
CRISTINA STAMATE. PREIA ŞI DĂ CARATELE TEATRULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383457_a_384786]
-
genunchiul... Și a promis c-o veșnicie va duce daruri la copii Și lumii-ntregi, după putere, va face multe bucurii... Copila râde și din brațe coboară, merge la fereastră... Afară ninge liniștit cu fulgi pufoși din bolta-albastră. Pe geam lipește clopoței tăiați cu foarfecu-n hârtie Și lung privește pe fereastră gândind că Moșul o să vie... În tindă se aude -ncet un pas necunoscut...străin - Găbiță, tu te-ai înșelat...credeai că-n sat nu am să vin... Dar, iată-mă
POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383486_a_384815]