KorAP: Find »[drukola/base=lisă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...104 >

2,581 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

și-l privise În ochi mai mult decît era necesar, mai mult decît o făcuse vreo femeie tînără și frumoasă, de vreme Îndelungată. Se Întîmplase cînd eram În Franța. Firește, Înainte de accident. Existase o serie de comentarii sugestive făcute de Lisa, pe care Michael Încercase să le ignore, dar care Îl măguliseră Împotriva voinței sale. Dumnezeule, oare cum de ne scăpaseră aceste lucruri? Cum de n-a băgat Linda de seamă? Căci, oricît de bănuitoare fusese la adresa Lisei, nu-și Închipuise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
sugestive făcute de Lisa, pe care Michael Încercase să le ignore, dar care Îl măguliseră Împotriva voinței sale. Dumnezeule, oare cum de ne scăpaseră aceste lucruri? Cum de n-a băgat Linda de seamă? Căci, oricît de bănuitoare fusese la adresa Lisei, nu-și Închipuise că ținta avea să fie Michael. Mi-a explicat că era obișnuit să fie flatat pentru intelectul său, pentru prestațiile sale În sala de judecată, pentru cunoștințele și mintea sa agere. Dar trecuseră ani de cînd nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
sentimentul de vinovăție. Pentru fiecare clipă minunată, există una oribilă. Urăsc povara vinovăției și mă urăsc pe mine pentru că am cedat unor asemenea șiretlicuri cusute cu ață albă. Rămîn tăcută. Nu mai e nimic de spus. — Am terminat-o cu Lisa, adaugă el. Îmi iubesc familia și nu vreau să-i rănesc. Am comis o greșeală Îngrozitoare și, din nou, Ellie, regret. — Lisa știe? Cred că da. După ce-ai plecat tu, am vorbit Îndelung. Dar nu sînt prea convins că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
asemenea șiretlicuri cusute cu ață albă. Rămîn tăcută. Nu mai e nimic de spus. — Am terminat-o cu Lisa, adaugă el. Îmi iubesc familia și nu vreau să-i rănesc. Am comis o greșeală Îngrozitoare și, din nou, Ellie, regret. — Lisa știe? Cred că da. După ce-ai plecat tu, am vorbit Îndelung. Dar nu sînt prea convins că Îi vine să creadă că totul s-a sfîrșit. Dar ăsta e adevărul. — Nu-i voi spune nimic Lindei, Îl asigur. Adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
voce i se aude ușurarea. Mulțumesc, Ellie. — E-n regulă, Îl liniștesc, pentru că, dacă i-aș fi răspuns „cu plăcere“, aș fi mințit. * Trish și cu mine ajungem la locul de joacă și, În timp ce trecem de copaci, o zăresc pe Lisa șezînd de una singură pe o bancă și vorbind la mobil. Amy merge În patru labe prin groapa cu nisip. — Rahat, mormăi eu Înșfăcînd-o pe Trish de braț și trăgînd-o Înapoi, la adăpostul copacilor. — Ce e? Ca de obicei, Trish

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
va trebui să ne mutăm? Am auzit că Muswell Hill e o zonă foarte drăguță, zice Trish, iar eu, pentru prima oară pe ziua respectivă, Încep să rîd În hohote. Apoi, mă opresc brusc din rîs, pentru că nu numai că Lisa ne-a observat În mod clar, dar se și Îndreaptă spre noi. Nu mai avem unde să ne pitim. Salut, spune ea apropiindu-se și uitîndu-se la mine. — Salut, Lisa. Trish zîmbește vesel, străduindu-se să-și ia un ton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Apoi, mă opresc brusc din rîs, pentru că nu numai că Lisa ne-a observat În mod clar, dar se și Îndreaptă spre noi. Nu mai avem unde să ne pitim. Salut, spune ea apropiindu-se și uitîndu-se la mine. — Salut, Lisa. Trish zîmbește vesel, străduindu-se să-și ia un ton cît mai normal. — Ce mai faci? — OK, răspunde ea ridicînd din umeri. Salut, Ellie. — Salut, Lisa, mormăi eu. Reușesc să o privesc În ochi o secundă, după care mă uit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
unde să ne pitim. Salut, spune ea apropiindu-se și uitîndu-se la mine. — Salut, Lisa. Trish zîmbește vesel, străduindu-se să-și ia un ton cît mai normal. — Ce mai faci? — OK, răspunde ea ridicînd din umeri. Salut, Ellie. — Salut, Lisa, mormăi eu. Reușesc să o privesc În ochi o secundă, după care mă uit În altă parte. — Ellie, mi se adresează Lisa, am putea să mergem undeva să vorbim? Stau eu cu cei mici, se oferă Trish la repezeală. De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ia un ton cît mai normal. — Ce mai faci? — OK, răspunde ea ridicînd din umeri. Salut, Ellie. — Salut, Lisa, mormăi eu. Reușesc să o privesc În ochi o secundă, după care mă uit În altă parte. — Ellie, mi se adresează Lisa, am putea să mergem undeva să vorbim? Stau eu cu cei mici, se oferă Trish la repezeală. De ce nu vă duceți voi două să vă plimbați puțin? O săgetez cu o privire scurtă și furioasă, dar ea se preface că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
să vorbim? Stau eu cu cei mici, se oferă Trish la repezeală. De ce nu vă duceți voi două să vă plimbați puțin? O săgetez cu o privire scurtă și furioasă, dar ea se preface că nu bagă de seamă, iar Lisa mă conduce În jos, pe alee. O vreme, ne plimbăm În tăcere, după care Lisa spune Încetișor: — S-a sfîrșit, să știi. Da, răspund, știam asta. — Iar eu, care credeam că povestea asta era cu totul altfel. Oftează din greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
și că, În fine, Îmi găsisem fericirea adevărată. — Lisa... Încep eu, vrînd să-i spun că nu am chef să aud nimic sau să mai discut despre asta, dar zăresc o lacrimă curgîndu-i pe obraz. Uimită să o văd pe Lisa atît de vulnerabilă, mă opresc locului și brusc realizez că nu e vorba despre trădarea față de mine. E vorba despre faptul că Lisa se Îndrăgostise și fusese rănită. Nu e vorba cîtuși de puțin despre mine. Mă trezesc că o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
să mai discut despre asta, dar zăresc o lacrimă curgîndu-i pe obraz. Uimită să o văd pe Lisa atît de vulnerabilă, mă opresc locului și brusc realizez că nu e vorba despre trădarea față de mine. E vorba despre faptul că Lisa se Îndrăgostise și fusese rănită. Nu e vorba cîtuși de puțin despre mine. Mă trezesc că o Îmbrățișez pe Lisa și, În timp ce o țin În brațe, ea plînge, cerîndu-și iertare pentru că-mi făcuse rău, spunînd că nu intenționase asta nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
vulnerabilă, mă opresc locului și brusc realizez că nu e vorba despre trădarea față de mine. E vorba despre faptul că Lisa se Îndrăgostise și fusese rănită. Nu e vorba cîtuși de puțin despre mine. Mă trezesc că o Îmbrățișez pe Lisa și, În timp ce o țin În brațe, ea plînge, cerîndu-și iertare pentru că-mi făcuse rău, spunînd că nu intenționase asta nici o clipă, că sînt cea mai bună prietenă a ei și că ar fi În stare de orice ca să Îndrepte lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
gîndisem că nu voi mai vorbi niciodată cu ea, dar Îmi dau seama că e doar o ființă umană, că toți greșim, că am judecat-o destul pe Linda și că n-ar fi corect să fac asta și cu Lisa. — E În regulă, o asigur eu frecînd-o pe spate. Înțeleg. Și mie Îmi pare rău. Regret că te-am judecat și nu ți-am mai dat o șansă. Îmi pare rău. Și chiar așa e. — Sigur că rămînem prietene. CÎnd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
asigur eu frecînd-o pe spate. Înțeleg. Și mie Îmi pare rău. Regret că te-am judecat și nu ți-am mai dat o șansă. Îmi pare rău. Și chiar așa e. — Sigur că rămînem prietene. CÎnd ne desprindem din Îmbrățișare, Lisa Îmi zîmbește, iar eu pricep că nu mai e decît un lucru de făcut: trebuie să-i cer iertare Lindei. Recunosc că sînt emoționată. La fel de emoționată, poate chiar ceva mai rău, decît la prima mea Întîlnire cu Linda, În ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
un bărbat care nu-i aparține, și mă foiesc stînjenită pe scaun În timp ce ea pare să-mi ghicească gîndurile. Face semn chelneriței să ne aducă nota, apoi se răsucește spre mine. — Ce mai fac prietenele tale? mă Întreabă. Trish și... Lisa? Îmi joacă mie feste imaginația sau chiar a ezitat? I-a rostit cumva numele cu o conotație aparte? E posibil să știe? Ce mă fac dacă mă Întreabă? Pot nega? Pot minți? SÎnt bine, zic, neputînd să mă uit În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ei. Încă ne vedem foarte des. Se lasă o tăcere neplăcută, pe care Încerc să o umplu sorbind din paharul de Perrier, dar, În clipa În care Îl duc la buze, constat că e gol. — Știi, am avut dreptate În privința Lisei, spune Linda pe un ton scăzut, iar mie mi se taie respirația și mă uit la ea. Doamne, chiar știe. Cum de-a aflat. — Cum de-ai aflat? Fac ochii mari de groază, iar vocea mi-e aproape o șoaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
un chip nevinovat. — Serios? Linda rîde. — Știu. Nu-mi pot băga În cap de ce-o umbla o fată tînără ca ea după un bărbat Între două vîrste și Însurat. Nu am replică. — N-am fost nici o clipă convinsă că Lisa e genul cu care te-ai Împrieteni, pufnește ea. Și cu siguranță n-am avut niciodată Încredere În ea. Oricum, Michael și cu mine sîntem foarte fericiți. Seara trecută s-a Întors acasă cu bilete pentru un weekend la Florența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
weekend la Florența! Ca surpriză! Chicotește ca o școlăriță. Așa că, prietena ta nu și-a ales cuplul potrivit pentru planurile ei! Încuviințez din cap și privesc În altă parte. S-au spus destule. Faptul că nu s-a Înșelat asupra Lisei nu Înseamnă că trebuie să afle vreodată mai mult decît știe deja. Dumnezeule, a aflat de invitația Lisei (e posibil ca, la vremea aceea, Michael să nu fi intenționat cu adevărat ca lucrurile să ajungă atît de departe), dar pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
pentru planurile ei! Încuviințez din cap și privesc În altă parte. S-au spus destule. Faptul că nu s-a Înșelat asupra Lisei nu Înseamnă că trebuie să afle vreodată mai mult decît știe deja. Dumnezeule, a aflat de invitația Lisei (e posibil ca, la vremea aceea, Michael să nu fi intenționat cu adevărat ca lucrurile să ajungă atît de departe), dar pare fericită, iar eu l-am crezut pe socrul meu cînd am vorbit la telefon. S-a terminat totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
de departe, iar eu mă simt o persoană cu totul diferită. CÎnd totuși Îmi zboară mintea la acele zile negre, zilele În care Tom a avut accidentul, În care Dan și cu mine eram despărțiți, iar Michael era Încurcat cu Lisa, Îmi spun că e extraordinar că acum sînt așa de fericită, avînd În vedere ce incredibil și sfîșietor de nefericită eram atunci. Îl zăresc pe Dan ținîndu-l de mînă pe Tom și trecînd În revistă rîndurile de balcoane de pe Aripa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
din trei nu-i un scor de lepădat, iar dacă Îi mai introducem În ecuație și pe Michael și Linda, asta Îl anulează de-a binelea pe Richard. Probabil că ați Început deja să vă puneți Întrebări legate de soarta Lisei. Nu e nici o surpriză că nu mai sîntem cele mai bune prietene. Povestea cu Michael a fost un șoc prea mare și lucrurile nu au mai fost la fel de atunci Încoace. Am iertat-o fără nici o umbră de Îndoială, dar ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
umbră de Îndoială, dar ne-am văzut fiecare de drumul ei. Cred că a fost incredibil de dificil pentru ea cînd Dan s-a Întors la mine și, odată cu nașterea lui Millie, care ne-a cimentat legăturile de familie, viața Lisei (care tot mai ieșea să petreacă În cluburi și să socializeze cu oameni frumoși și bogați) mi-a părut a se desfășura Într-o lume total diferită de a mea. Încă ne mai Întîlnim și mai luăm prînzul din timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
parte, Trish e prietena minunată care a fost dintotdeauna. Poate chiar mai minunată și, neîndoielnic, cea mai bună prietenă pe care am avut-o vreodată. Cred că am trecut cu toții prin foarte multe. Ultima oară cînd am văzut-o pe Lisa, mi-a spus că a cunoscut pe cineva. În vremurile de demult, aș fi vrut să aflu amănunte. Cine era, unde s-au Întîlnit, cum era relația dintre ei și altele. Dar, acum, nu mă mai simt suficient de apropiată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

Rochia neagră de latex Dragului meu Giacomo, cu mulțumiri pentru dragostea și sprijinul pe care mi lea acordat Mulțumiritc "Mulțumiri" Multe mulțumiri lui Andrew (impresar de lupte), Lisei și lui Sandy, lui PJ (pentru informațiile de specialitate), lui Sue, un redactor excepțional, și lui Dawn și Nicky pentru ajutorul lor în materie de fetișuri vestimentare. Capitolul Itc "Capitolul I" — Nu mai pot continua așa! spuse Hawkins cu aerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]