3,184 matches
-
măsura vieții religioase, ci asumarea cu umilință și bucurie deopotrivă a mărturisirii creștine, în care cuvântul devine ziditor prin tainica rugăciune și în care gestul este semnificat prin antrenarea tuturor resorturilor sufletești ale ființei. Sensul tradiției. Timp istoric vs. timp liturgic În perioada postcomunistă, se discută din ce în ce mai acut problema înnoirii la nivelul vieții religioase. În ce măsură, însă, o asemenea nevoie poate periclita sau nu o așezare religioasă, în structura sa interioară, rămâne să analizăm în continuare. O cercetare minuțioasă, obligată să se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
formula o critică. Aceasta se justifică, în primul rând, prin calitatea lui de membru al Bisericii, de participant efectiv la comunitatea religioasă, fiind răspunzător de ceea ce întâmplă acolo 5. Există în tradiția creștină o disociere între timpul istoric și timpul liturgic. Dacă ne referim la Ecclesia, lucrurile se prezintă, într-un fel, marcate de o ruptură de nivel. Astfel, dacă Biserica constituie această ruptură de nivel, liturghia care se desfășoară în incinta ei marchează o ruptură în dimensiunea temporală; adică nu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
avem de-a face cu un timp istoric actual, timpul trăit, ci cu timpul punctat de existența istorică a lui Hristos, timpul istoric sanctificat prin întruparea Mântuitorului 6. Așadar, timpul sanctificat prin întruparea lui Iisus Hristos este, în biserică, timpul liturgic, care afirmă istoricitatea persoanei lui Hristos. În atmosfera sacră a Bisericii, timpul liturgic devine esențializat, unic prin valoarea și funcția sa. Disocierea dintre timpul istoric actual, trăit în prezent și timpul sacralizat, cel liturgic este mai mult decât evidentă. Inadecvarea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
timpul punctat de existența istorică a lui Hristos, timpul istoric sanctificat prin întruparea Mântuitorului 6. Așadar, timpul sanctificat prin întruparea lui Iisus Hristos este, în biserică, timpul liturgic, care afirmă istoricitatea persoanei lui Hristos. În atmosfera sacră a Bisericii, timpul liturgic devine esențializat, unic prin valoarea și funcția sa. Disocierea dintre timpul istoric actual, trăit în prezent și timpul sacralizat, cel liturgic este mai mult decât evidentă. Inadecvarea structurală a unei națiuni și a unei culturi la o anume formulă a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Iisus Hristos este, în biserică, timpul liturgic, care afirmă istoricitatea persoanei lui Hristos. În atmosfera sacră a Bisericii, timpul liturgic devine esențializat, unic prin valoarea și funcția sa. Disocierea dintre timpul istoric actual, trăit în prezent și timpul sacralizat, cel liturgic este mai mult decât evidentă. Inadecvarea structurală a unei națiuni și a unei culturi la o anume formulă a vieții religioase duce, inevitabil, la o desprindere de acea religie. Există posibilitatea de a încerca să se refacă învățătura religioasă respectivă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ortodoxe hristocentrice, modelante, organice și unitare, în care frumosul nu mai este perceput strict logic, epistemologic, ontologic, ci fenomenologic pentru a putea reda naturalului percepția integratoare a supranaturalului. Toate câmpurile aplicative construite în jurul esteticii Orodoxiei se pliază pe Tradiția canonică, liturgică, dogmatică și conciliară a Bisericii, pe acea Predanie ca unitate sigură de măsură a învățăturii christice. Epistemologic, estetica Ortodoxiei reconfigurează teoriile despre frumos din liturgică și simbolică: frumusețea divină arhetipală, frumusețea umană, frumusețea artei; relațiile dintre contemplația sensibilă, contemplația estetică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și a primi. Părintele Papacioc știe să umple golul terestru cu elementul divin, aceasta rămânând o necesitate a oricărui timp în analectele sacre ale pustiului. Prezența Logosului, a Cuvântului lui Dumnezeu devine o certitudine în această zonă a sacralității, a liturgicului, unde " Părintele umple cu Dumnezeu cotidianul aproapelui său, din prispa sa, de pe pragul său". Astfel, pustia românească se definește prin sobornicitate, concept esențial al tradiției patristice răsăritene. Readucând ființa umană în lucrarea de vindecare a mundus-ului, o taxonomie a omului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mentalităților, București, Editura Univers, 1982. Duțu, Alexandru, Ideea de Europa și evoluția conștiinței europene, București, Editura All, 1999. Evdokimov, Paul, Arta icoanei. O teologie a frumuseții, București, Editura Meridiane, 1993. Evdokimov, Paul, Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană. Învățătură patristică, liturgică și iconografică, București, Editura Christiana, 1995. Evdokimov, Paul, Prezența Duhului Sfânt în tradiția ortodoxă, București, Anastasia, 1995. Evdokimov, Paul, Ortodoxia, București, EIBMBOR, 1996. Evdokimov, Paul, Rugăciunea în Biserica de Răsărit, Iași, Editura Polirom, 1996. Evdokimov, Paul, Viața spirituală în cetate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Nicolae, Asceza și mistica paulină, Sibiu, Deisis, 1996. Moreau, Jacques, La Persécution du christianisme dans l'Empire romain, Paris, PUF, 1956. Nellas, Panayotis, Omul animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Sibiu, Editura Deisis, 2002. Nicolescu, Costion, Spre o cultură liturgică, București, Editura Anastasia, 1999. Noica, Rafail, Cultura Duhului, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2002. Pacaut, Marcel, La théocratie: Église et le pouvoir au Moyen-Âge, Paris, Desclée de Brouwer, 1989. Pleșu, Andrei, Despre îngeri, București, Editura Humanitas, 2003. Preda, Radu, Biserica în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
exiști. Ce pustiu ar fi spațiul dacă n-ar fi punctat de biserici!". 2 Pentru mai multe detalii privind dimensiunile apofatice și catafatice ale teologiei Sfinților Părinți, a se vedea Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană. Învățătură patristică, liturgică și iconografică, București, Christiana, 1995, pp. 25-27. 3 Petre Țuțea, Tratat de antropologie creștină. Filosofie și teologie, Iași, Timpul, 2001, p. 126: "Constanța omului este oglinda omului revelat sau a aparentului în același fel. Față de această poziție realistă, împotriva căreia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Pentru omul religios, durata temporală profană este, dimpotrivă, susceptibilă de a fi oprită periodic de inserția, prin intermediul riturilor, a unui Timp sacru, neistoric (în sensul că nu aparține prezentului istoric)... Creștinismul a reînnoit, într-adevăr, experiența și conceptul de Timp liturgic, afirmând istoricitatea persoanei lui Hristos. Pentru un credincios, liturghia se desfășoară într-un timp istoric sanctificat prin întruparea Fiului Domnului". 7 Nae Ionescu, Ce este Predania?, în "Predania", revistă de critică teologică, anul I, nr. 2/1 martie 1937, p.
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Abordarea interconfesională Arheologia confesională Actualitatea Predaniei Cunoașterea religioasă Știință și credință Libertatea ca posibilitate de alegere Restaurație sau revoluție spirituală? Forme ale discursului subversiv Teologia imaginii Menirea episcopatului Reîmprospătarea predicii ortodoxe Comportamentul în Biserică Sensul tradiției. Timp istoric vs. timp liturgic Teologia lucrătoare Estetica Ortodoxiei Reforma universitară Teologie și politică Din Trupul Ecclesiei. Epistolar creștin Bibliografie Abstract Résumé
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ce se manifestă în plan european în dauna individului și societății, impune din partea Bisericii Catolice, cum cerea și Papa Ioan Paul al II-lea în enciclica din 1995, față de alte ramuri ale creștinismului, în realizarea unității creștine, o necesară flexibilitate liturgică și ritualică în contextul unei Europe materialiste, în refuzul afirmat al credinței. "Miza e, nici mai mult, nici mai puțin decît supraviețuirea Binelui într-o lume umană și armonioasă" (V.N.). În argumentarea legăturii dintre Frumos și elementul religios apelează, în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cuvântul "imagine", el continuă să apară în contexte și cu sensuri foarte diferite. El apare ca noțiune în logică, matematică, semantică, semiotică și epistemologie; el are, de asemenea, o îndelungată tradiție în domeniul teologiei ("simbol" este sinonim cu "crez"), al liturgicii, al artelor frumoase și al poeziei. Elementul comun în toate aceste accepțiuni curente îl constituie probabil ideea unui element care înlocuiește, care reprezintă un alt element. 249 Dar verbul din limba greacă, care înseamnă a alătura, a compara, sugerează că
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mereu ajunge la mal teafără. Rolul său e bine stabilit, e multiplu, este vital. Dincolo de ajutorul la reînnoirea spirituală, contribuția duhovnicului se extinde la integrarea creștinului În viața bisericii. Duhovnicia nu poate fi independentă de Biserică, de timpul și spațiul liturgic, de aceea este o comuniune ciclică Între pocăință, rugăciune și Împărtășire. Sufletul credinciosului spălat de apa pocăinței și de rugăciunile duhovnicului, tinde spre cunoaștere și spre integrare În Întreg spațiul bisericii de unde se preiau resursele desăvârșirii morale. Venind În fața preotului
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Veronica Ionela Catană () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92292]
-
prin aceasta Întregul canon euharistic devenind expresia integrală a unei conștiințe ecleziale vii, În care cultul legii vechi este receptat și folosit În contextul nou, al realității Împărăției lui Dumnezeu, prezente de acum În lume. Birkhat hamazon, „formă” a anaforalei liturgice de astăzi După A. Baumstark, Liturghia este un dat Într-o anume formă, experiat În valorile lui esențiale, dar este și rezultatul unei deveniri. În stabilirea originii anaforalei euharistice trebuie pornit de la cultul iudaic care a constituit structura pe care
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
ca și fiecare persoană În parte. „Dacă Împlinirea persoanei este de a se ține În sobor cu toții, Împlinirea lumii este de a deveni viața fiecăruia, căruia Dumnezeu i-a dăruit lumea ca viață”. Cina cea de taină, nucleu al anaforalei liturgice Cina cea de taină a fost fie o serbare a paștelui iudaic, fie o masă specială căreia Mântuitorul i-a dat un caracter religios, instituind În cadrul ei Sfânta Euharistie. Sfinții Evangheliști, descriind Cina cea de taină, punctează cele șapte acte
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
a făcut Mântuitorul la Cina cea de taină nu a fost decât investirea cu o nouă semnificație a două acte ale cultului iudaic, acte de care El era sigur că le vor face ucenicii Săi și după Înălțarea Sa.” Anaforaua liturgică nu poate fi ruptă de originea ei, adică de cultul iudaic căci astfel și-ar pierde semnificația pe care o poartă dar În același timp trebuie sesizat și ce aduce În plus față de cultul iudaic, prin ea realizându-se comuniunea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
putea face cultul iudaic. Totodată trebuie observat faptul că structura cultului de astăzi este dată de schema generală a binecuvântării după cină, care cuprindea trei etape: binecuvântarea, mulțumirea și cererea, etape care definesc astăzi cele trei tipuri de rugăciune. Anaforaua liturgică În perioada apostolică Partea centrală a Sfintei Liturghii e constituită din Împlinirea poruncii Mântuitorului: „aceasta să faceți Întru pomenirea Mea”, Început care reprezintă de fapt centrul cultului creștin, și anume frângerea pâinii sau Sfânta Euharistie. După pogorârea Duhului Sfânt, primii
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
mare libertate de improvizație În ceea ce privește formularea rugăciunilor, În stabilirea lecturilor biblice, dar și În introducerea unor imnuri religioase. Cu timpul s-au precizat anumite idei principale care trebuiau abordate, Într-o anumită ordine, În cadrul rugăciunilor, s-au generalizat anumite anaforale liturgice alcătuite de personalități marcante ale vieții bisericești și, mai apoi, În diverse regiuni, s-au stabilit chiar formule fixe ale slujbei individualizându-se tradiții liturgice. Între acestea s-au impus cele specifice principalelor centre creștine: Ierusalim, Antiohia, Cezareea Capadociei, Alexandria
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
principale care trebuiau abordate, Într-o anumită ordine, În cadrul rugăciunilor, s-au generalizat anumite anaforale liturgice alcătuite de personalități marcante ale vieții bisericești și, mai apoi, În diverse regiuni, s-au stabilit chiar formule fixe ale slujbei individualizându-se tradiții liturgice. Între acestea s-au impus cele specifice principalelor centre creștine: Ierusalim, Antiohia, Cezareea Capadociei, Alexandria, Roma. Cartea a opta din Constituțiile Apostolice (sfârșitul secolului al IV-lea) cuprinde așa- zisa Liturghie clementină, În care ni s-a păstrat cea mai
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
Iacob, fratele Domnului. O caracteristică generală a anaforalei acestei Liturghii este extensiunea ei deosebită. Anul 313 marchează Încetarea persecuțiilor Împotriva creștinilor și Începutul unei epoci de mare Înflorire În istoria Bisericii. În această perioadă are loc o unificare a ritualurilor liturgice marcată de alcătuirea, pe baza tradițiilor vechi, de către Sfinții Ioan Gură de Aur și Vasile cel Mare a Liturghiilor care le poartă numele, folosite până azi de Biserica Ortodoxă. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscop al Constantinopolului, originar
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
purta numele. Deoarece nu există mărturii concrete de la contemporanii, istoricii, biografii și panegiriștii acestui Sfânt Părinte cu privire la alcătuirea Liturghiei, autenticitatea acesteia a fost contestată, dar s-a demonstrat că rugăciunile sacerdotale ale Liturghiei și, În primul rând, anaforaua liturgică aparțin Sfântului Ioan Gură de Aur care, preluând o tradiție mai veche, le reformulează cu propriile sale cuvinte. Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur a cunoscut și În continuare o dezvoltare În ceea ce privește așa-numitele „acțiuni fără cuvinte” (intrarea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
dezvoltare În ceea ce privește așa-numitele „acțiuni fără cuvinte” (intrarea În biserică, sărutarea păcii, frângerea și Împărtășirea) până În sec. XIV când patriarhul Filotei prin Diataxa sa fixează oarecum rânduiala Liturghiei, deși anumite modificări vor avea loc și după aceea. Anaforaua liturgică astăzi Anaforaua liturgică arată că Sfânta Liturghie este, În esența ei, un act de mulțumire prin participarea noastră la mulțumirea lui Hristos. Astfel se Împlinește sensul Liturghiei de Înălțare a Bisericii În Împărăția lui Dumnezeu. Liturghia cea mai des săvârșită
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
privește așa-numitele „acțiuni fără cuvinte” (intrarea În biserică, sărutarea păcii, frângerea și Împărtășirea) până În sec. XIV când patriarhul Filotei prin Diataxa sa fixează oarecum rânduiala Liturghiei, deși anumite modificări vor avea loc și după aceea. Anaforaua liturgică astăzi Anaforaua liturgică arată că Sfânta Liturghie este, În esența ei, un act de mulțumire prin participarea noastră la mulțumirea lui Hristos. Astfel se Împlinește sensul Liturghiei de Înălțare a Bisericii În Împărăția lui Dumnezeu. Liturghia cea mai des săvârșită În Biserica Ortodoxă
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]