2,404 matches
-
de Mare Emoționalitate; GREX, EP, OȘ, ASBC etc.). Analiza, în interiorul spațiilor definite în chipul acesta, este normală și pertinentă. S., care l-a osândit pe Bogza la apariția Poemului invectivă, îi află acum justificarea estetică în stilul său de excursie livrescă. Stilul criticului, care nu se teme să admire autorii comentați - vorbește, într-un loc de „neteama de admirație” -, continuă în eseurile, editate postum, din Monologul polifonic (1991). Se află și aici un moralist care iubește jocurile lingvistice ale spiritului cărturăresc
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
Steaua Unirii la căpătâi / aici, unde cu veșnicia / oasele străbunilor cutreieră Carpații / irizând cu stele și înnobilând/ trecerea noastră [...] Aici este țara neamului meu!” (Încrustări în vreme). Odată cu Miresemele fulgerului (1988), autorul renunță la poezia circumstanțială. Apar figuri mitologice și livrești, peisajul se spiritualizează în viziuni (neo)expresioniste, tonalitatea senină, jubilatoare face adesea loc decepției și interogației, iar discursul liric devine, dacă nu neapărat mai profund, cel puțin mai opac. Poetul profesează cu voluptate - uneori excesivă - incongruența, asintaxismul și oximoronul. Rezultatul
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
condensare a substanțelor în versuri lapidare, aparent enigmatice. De fapt, el anunța ermetismul, cam odată cu Ion Barbu, influențat și de Mallarmé și Valéry. Poeziile de după 1950 sunt de esență muzicală, fără dificultăți formale și cu un mult mai pronunțat caracter livresc, relevând un poet al misterului silvestru și al vânătorii (Nicolae Manolescu). S. a tradus din Shakespeare, Emerson, Corneille, Balzac, Proust, Gustave Le Bon, Mohammed Dib. Iubitor al cuvântului, totodată riguros exact, dar și rar, prevăzut cu un vocabular bogat, în
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
canonul oficial. În aceeași direcție ar merge și preferința pentru proza scurtă în detrimentul romanului. În poezie, dincolo de sentimentul apartenenței de grup, diferențele specifice copleșesc genul proxim, care se reduce la conștiința acută a succesoratului cultural - de unde și cultivarea parodică a livrescului - sau la prezența emfatică în prim-planul textului a unei instanțe personalizate. În fine, critica promoției - crede Ț. - reușește o sinteză între profesionistul excelând tehnic, informat la zi, și scriitorul de talent. Cartea acestui autor „afabil și caustic în același
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
de lagăr (O nouă zi, Sunt numărul 890, Hai, temnicer), altele - reflecții asupra trecerii implacabile a timpului (Labuntur anni, Contabilitate, Nautae, Oriunde mă caut) sau erotice (Necunoscuta, Chemare, Sù, Departe). Adesea alegoria și parabola sunt transparente, iar aluziile de natură livrescă. Valențele autentice ale scrisului literar al lui Ț. vor ieși însă la iveală când dă tiparului mai multe cărți cu caracter memorialistic. În Amintiri și evocări (1994) creionează atmosfera cercului „Gavriliada”, frecventat de studențimea boemă din jurul poetului Valentin Strava (Gavril
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
intrare în junglă”, ca în textul omonim, poetul exultă, dominat de sentimentul plenitudinii vieții și al bucuriei de a trăi, în care se infiltrează o undă de reverie, elegiacă și meditativă, dar echilibrată, calmă. În genere, Ț. uzează de motive livrești, de reminiscențe dintr-o bună tradiție, cizelându-le adesea în vers clasic. Îl preocupă, de pildă, figura poetului, ca suflet al naturii înzestrat cu darul cântării (Circuit, Poeții sunt naivi, Aici a trăit poetul ș.a.). Alteori gândul extincției e transpus
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
lume”), unul energic și pragmatic (Paola - Sancho Panza), celălalt visător și distrat (Nicolae, care se complace în rolul lui Don Quijote), peripețiile legate de copii, năzbâtiile micului Paolo fiind demne de un roman de aventuri. Descrierea orașelor vizitate abundă în referințe livrești, în special din poezia clasică italiană și franceză. Autorul e un povestitor înzestrat, care își presară amintirile cu tot felul de povești spuse celor mici, pe teme sud-americane sau românești. Pe de altă parte, pornind de la istoria și etnografia Braziliei
ŢIMIRAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290172_a_291501]
-
și a graiului moldovean, întrețesute ingenios, dar nesilit cu neologismul tehnic (oenologic și gastronomic) și cu citatul erudit. T. este un artist al cuvântului, un voluptuos al miresmelor fonetice și lexicale și un virtuoz al compoziției intertextuale. Rezultatul acestui joc livresc și al întâlnirii pseudodocumentului cu fantezia este imaginea unei Moldove deopotrivă verosimile și fabuloase, surprinzând prin predispoziția potatorică și gastronomică și prin manifestările ei libertine. Asemănătoare, prin rafinamentul aluziei licențioase și prin jocurile lingvistice, balzacienelor Contes drôlatiques, narațiunile din Hronicul
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
într-un bloc de lîngă Parcul Trandafirilor. Roni a fost întotdeauna un tînăr îngrijit (cămăși curate, pantaloni călcați, pantofi - nr. 38 - lustruiți), însă cînd i-am trecut pragul, involuntar, s-au trezit în mine toate prejudecățile față de evrei dobîndite pe cale livrescă. Mama lui mi-a oferit o omletă în care, pentru a o face picantă, presărase puțin piper negru. Neștiind ce-s punctele acelea, am mîncat-o numai după numeroase insistențe. Pînă și para dată ca desert, pătată ici-colo, nu mi-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nou În sufletul meu - și În același timp să te Îndepărtez și să mă trântesc pe jos pentru că s-a putut Întâmpla așa ceva...” „Nimic important”, oare? Doar fusese o substituire („nu era vorba de tine”)... O a „treia persoană”, deloc livrescă de data asta, deși fără nume și Înfățișare, Își trimisese deja umbra sau fantoma... Asigurarea pe care și-o oferă soția („nu era ceva concret”) funcționează Însă și ca avertisment, un fel de motiv introductiv al uverturii care va reveni
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
această afirmație poate fi găsită și În selecția din Caiete), Cioran a Încercat un fel de dialog codificat cu textele sale antebelice pe aceeași temă. „M-am pomenit detestându-i cu furia iubirii transformate În ură... Simțeam doar o compătimire livrescă pentru suferința lor și nu puteam bănui ce Îi aștepta.” Putem presupune că, după ce a declarat În Caiete „Metafizic, sunt evreu”, s-a gândit că-și poate permite o afirmație cu care unii evrei, știuți pentru umorul lor dulce-amărui și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
studiul dosarului acestuia aflat la Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a rezultat că securitatea este responsabilă pentru moartea sa”. Revin la viscerele cărții, (opus igne , autor patibulo dignus). Nu voi pune nimic sub acuzare fără depoziția afirmatorilor din galeria livrescă manipulați magicomic de un epigon egocentrist. Voi arăta în evidență ambiguitatea și inadvertența din alegații, disonanța dintre personaje și întâmplări 20 20 interogatoare capabile să-l aducă în față pe domnul CaSSian Maria Spiridon, pentru a da explicații asupra “sulimanurilor
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
pag. 252 N.n. Păi ... nu a venit nimeni în Piață ! (Niște lafuri, cu înăbușirea revoltei, spaima teribilă a securității venită dinspre revoluționari, imensa masă populară cu mâinile goate dar, virtual glorioasă, etc. Glume de badinaj, bancuri cu Bulă, un delir livresc ! Redăm un pasaj unde criza de imaginație a atins paroxismul : “Cei convocați în Piața Unirii din Iași pe data de 14 dec.’89 orele 16, AR FI TREBUIT să aibă asupra lor un înscris cu poezia “Un răsunet”, Deșteaptă-te
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
într-un ciclu de inimă albastră. O călătorie onirică în compania iubitei, spre „lumi cu alte înțelesuri”, „lipsite de durere și de moarte”, este relatată în cele o sută de catrene ale poemului Rătăcire prin vis (1941). Alcătuit din elemente livrești și de basm, „visul” e o perindare de imagini și situații neobișnuite, până se ajunge în ținutul „nesfârșitei primăveri”, unde cei doi îndrăgostiți pot pluti „ca-ntr-o poveste albă”, „veșnicii de-a rândul”, cuprinși de o „fericire grea”. Lipsit
FLOREA-RARISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
întrucâtva spiritele, autorul găsind de cuviință să combată expansiunea credinței papistașe prin tirade artificioase, articulate sonor, în numele legii strămoșești. De altfel, în piesă se vorbește cam mult, ceea ce diluează efectele dramatice, pe care se mizează în exces (lamentări cu turnură livrescă, plâns în hohote ș.a.). Personajele, lipsite de consistență, au oarecare viabilitate și ceea ce înviorează textul este simțul replicii, cu o notă de umor. Chiar cronicarii care i-au negat lui F. nervul dramatic și capacitatea de a construi i-au
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
rurală, a fabulosului pământ natal identificat drept Țară a Nordului rămâne un reper constant al versurilor, poetul, care nu e un mistic pur al Transilvaniei, asemenea lui Ioan Alexandru, își arată curând natura ambivalentă: întâlnirea cu orașul îi deconspiră fascinația livrescă și îi prilejuiește o viziune expresionistă cu accente mizantropice, înrudită cu aceea a lui Ion Caraion. Amenințat uneori de tentația pitorescului excesiv, de manierism prolix sau de afectare, F. își impune cel mai adesea personalitatea distinctă într-o poezie unde
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
înrudită cu aceea a lui Ion Caraion. Amenințat uneori de tentația pitorescului excesiv, de manierism prolix sau de afectare, F. își impune cel mai adesea personalitatea distinctă într-o poezie unde se îmbină vitalismul și luciditatea, viziunea plastică și notația livrescă. Nostalgia pentru satul copilăriei, uimirea în fața spectacolului citadin, elanul vitalist se regăsesc și în Poezii (1974), dar motivele vechi sunt tratate într-o manieră expresivă diferită, căci autorul caută acum soluții formale noi, cum ar fi cele ale poemului experimental
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
sensibilitate, neosimbolist ca tehnică: corespondențe, cuvinte-simboluri, muzicalitate, sinestezii etc.), care a asimilat o întreagă istorie culturală, astfel încât „fiorul liric” (invocat, bunăoară, în arta poetică Eseu pe o temă dată sau Despre fiorul liric) se înfășoară într-o bogată imagerie conotată livresc și intertextual: „Iată, așadar, câteva posibile modele de poem despre buha mare,/ despre cucuveaua comună, despre huhurezul mic,/ despre bufnița polară sau ciuful de pădure,/ care cuibărește în pâlcurile de fagi și stejari,/ urcând și pe vârfurile râurilor.// Despoticul, seducătorul
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
rumori, printre flaminge,/pe apă, soarele naval!/ Pe apă, soarele-n aval;/în cer, umori; printre flaminge,/același freamăt, însă, -rut/pe fața apelor (ard, oare?);/ pe fața apelor, ardoare./ Același freamăt, în sărut?” (VIII). Sunt căutate efecte eufonice rare, livrescul este deliberat, iar poemele au un caracter programat polemic. Caragialeta (1998; Premiul ASPRO pentru experiment) este un dialog peste timp cu opera marelui dramaturg, un fel de traducere într-o limbă poetică din momentele, schițele și teatrul acestuia, o parodiere
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
al Uniunii Scriitorilor din România), impunând un program estetic consonant cu cel al optzeciștilor. Gesturile sunt largi, teatrale, poetul trece cu pletele răsfirate prin aerul pe care îl incendiază cu flăcările senzualității și îl răcește cu „angoasa” sa de sorginte livrescă. Levitația, zborul, desprinderea gesturilor de trup, motive frecvente de la Nichita Stănescu încoace, realizează un scenariu al căderii în hăuri și al azvârlirii mitice în jos a lui Hristos (aluziile la crucificarea Basarabiei sunt evidente). Romanul Gesturi (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
tabloul trimite sugestiv la bacanalele romane. Notele expresioniste, prezente mai pretutindeni, asigură coeziunea volumului; în Iedule, am căzut în lapte!, soldații dezertori mănâncă melcii vii care invadează casa, secvența având evidente similitudini cu imagistica filmelor expresioniste ale lui Buñuel. Aluzia livrescă este o altă constantă a stilului lui G. Se fac trimiteri la Poe sau la Melville, iar Călăuza rătăciților (având tulburătoare analogii cu filmul lui Tarkovski, Călăuza, realizat în același an, 1979), propune o parodiere și o reinterpretare a celebrei
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
Scriitorilor. După 1989 este redactor-șef al săptămânalului „Românul” (1990-1994), secretar de stat (1994-1996) și conduce revista „Examene”. Poezia lui F. e a unui sentimental temperat prin (auto)ironie, melancolic cu disponibilități pentru sarcasm, mișcându-se în jurul unor referințe personale, livrești, folclorice, politice, geografice, istorice etc., cărora le exploatează, uneori nu fără emfază retorică, substratul simbolic. Invocarea elementelor-sursă devine în fond un pretext pentru constituirea unei „mitologii” curățate de coaja realului. Din aceasta fac parte spațiul unui Sud miraculos și plin
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
literară”, „Luceafărul”, „Noduri și semne”, „Convorbiri literare”, „Revue roumaine”, „Art-Panorama”, „Dialog”, „Flacăra”, „Poesis”. Cartea de debut este inegală, arborând poze, tonalități și limbaje diverse: de la baladescul cu modulații folclorice sau argotice la poezia conceptuală, metafizică, de la poza ludică la cea livrescă, artificială, de la poezia cotidianului la poezia vizionară, intens metaforică și alegorică. Surprinde frecvența termenului neologic, din sfera limbajului tehnic și științific: „sunt filament de wolfram într-un tub de sticlă vidat/ mâinile mele sunt mercurice/trupul meu se electrocutează continuu
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
pumni, cu grație (1993) nu se remarcă printr-o stilistică specifică, dar este o carte mai compactă ca tonalitate și tematică: poeme de dragoste (amorurile din orașul de provincie) scrise într-un limbaj aluziv, sugestiv, încărcat de o melancolie blândă, livrescă. Limbajul este stilizat, colocvial sau ceremonios ironic, cu un aer retro, pe alocuri învolburat de revolte sau sugestii mai întunecate. Poezia rămâne însă la suprafață, grațioasă, rafinată, de limbaj. Abia prin Bunicul Kennedy (1996) pariul lui Alex. Ștefănescu, cel care
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
doar spusele profeților (poeților) o pot avea. Meșterii de clopote (1999), roman inițiatic, poetic și alegoric, merge pe aceeași conjuncție dintre tema religioasă (cristică) și tema poetului, mizând pe amestecul de lirism, poezie, „poveste” și parodie, (auto)ironie, umor savuros, livresc. Romanul încheie o anumită etapă, legată de obsedanta temă a morții (ca viață), a dublului și a interiorului (un complex, asumat, al lui Iona). Cele trei volume de proză poetică sunt oarecum pandantul, în materie de sensibilitate și tipologie poetică
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]