2,977 matches
-
să-l determin să scrie câteva pagini. Îmi dă să-i citesc comunicarea despre habitate de la nu știu ce Congres de urbanistică de la Paris. Începutul e grav, oarecum originar-heideggerian. "Ce este casa? Din ce s-a născut? Din foame, frică, eros și logos." Partea a doua e o grațioasă ironie romantică în stil noicist, jucîndu-se cu soluții arhitecturale din perspectiva filozofiei. ("Nu faceți case mai înalte ca arborii.") Acest stil i-a enervat întotdeauna pe specialiști. La Sibiu ne așteaptă pe peron Relu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ar fi nu s-ar povesti" este o ipotetică universal negativă, care ca atare poate fi convertită într-o universal afirmativă: "tot ce se povestește este". Or, "tot ce se povestește este" nu poate avea sens decât în spațiul unui logos care se modulează pe registrele sentimentului românesc al ființei, unde "este" nu are forța indicativă din alte limbi (care de altfel nici nu l-au suportat și nu l-au creat pe "dacă nu ar fi nu s-ar povesti
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
adeverim cu fiecare din noi și în orizontul căreia trăim. Sigur că orice valoare de acest tip este un tópos noetós, dar eu îl înțeleg ca pe o realitate ontologică pe care o definesc prin element - așa cum e viața, raționalitatea, logosul limbilor, relațiile de producție dacă vreți -, în care trăiește fiecare. Elementul, cu ajutorul căruia înțeleg și Ideea, este realitatea care se distribuie fără să se împartă, ca lumina soarelui, ca un cântec, ca o valoare. Prietenia, deși o consumăm cu toții, nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fictive a raiului. La această întrebare, creștinismul va răspunde: "Pămîntul acesta va trece, dar vorbele mele nu vor trece." Aici revenim la problema pusă zilele trecute de Gabi: există o persistență a spiritului ca spirit? Dacă înțelegem "vorbele mele" ca logos, atunci logosul este oricând prezent sub forma legilor naturii, de pildă. Dar logosul ca identitate individuală? La această întrebare Platon nu a răspuns, în timp ce creștinismul promite că vom fi chemați fiecare după numele nostru, și afirmația sună aproape electoral. Poate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
raiului. La această întrebare, creștinismul va răspunde: "Pămîntul acesta va trece, dar vorbele mele nu vor trece." Aici revenim la problema pusă zilele trecute de Gabi: există o persistență a spiritului ca spirit? Dacă înțelegem "vorbele mele" ca logos, atunci logosul este oricând prezent sub forma legilor naturii, de pildă. Dar logosul ca identitate individuală? La această întrebare Platon nu a răspuns, în timp ce creștinismul promite că vom fi chemați fiecare după numele nostru, și afirmația sună aproape electoral. Poate fi însă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dar vorbele mele nu vor trece." Aici revenim la problema pusă zilele trecute de Gabi: există o persistență a spiritului ca spirit? Dacă înțelegem "vorbele mele" ca logos, atunci logosul este oricând prezent sub forma legilor naturii, de pildă. Dar logosul ca identitate individuală? La această întrebare Platon nu a răspuns, în timp ce creștinismul promite că vom fi chemați fiecare după numele nostru, și afirmația sună aproape electoral. Poate fi însă vorba cu aceste culturi ale timpului, în care trăim noi, de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în urmă, eu nemaifiind decât un punct absorbit vertiginos de o concentrație de forță situată undeva în vârf. I-am adus lui Noica, împrumutat din biblioteca lui Tertulian, Heidegger, Gesamtausgabe, vol. 55, care cuprinde prelegerile privitoare la Heraclit și problema logos-ului. Ne restituim cărțile schimbate în acest răstimp și, în vreme ce caută volumul heideggerian, Noica ne spune: "Mai aveam o urmă de regret că nu am făcut profesorat. Însă prelegerile lui Heidegger, cu diluția lor, m-au liniștit. E straniu să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mare. În volumul acesta, de pildă, Heidegger se întreabă pe zeci de pagini dacă logica este a lucrurilor sau a gândului, fără să se sfiască de banalitatea problemei și fără să se sfiască de a propune în final, în locul logicii, logos-ul lui Heraclit. Însă m-am întrebat, văzând unde te poate duce profesoratul, dacă vreunul din marii filozofi a rezistat deopotrivă ca profesor de filozofie. Și a trebuit să recunosc că, în afara lui Hegel, nimeni nu poate fi invocat în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ideologia) este sursa ultimă a crimei sistematizate? Iar falimentul actual al poporului român nu vine din schilodirea fără precedent în istoria limbii române a felului în care cuvântul a fost folosit și rostit în chip sistematic prin deturnare de la esența logosului? Cine dintre noi este dispus să meargă atât de departe și să accepte că răul nostru cel mai adânc și pieirea noastră istorică trebuie puse în corelație cu pierderea de ultimă oră (ceea ce înseamnă de câteva decenii) a ființei noastre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îl putem înțelege și pre-înțelege, pentru că trăim într-un orizont al lui care ne precedă. Sîntem un dar al lui "a fi" și al putinței noastre de a-l rosti. Marele nostru mister nu este "de unde" și "încotro", ci este logosul însuși, vocabula "a fi" pe care stă toată existența umană și care, dacă ar fi sustrasă din edificiul limbii, cu precauții supreme, cu mâna celui mai exersat hoț de buzunare, "pe nesimțite" (așa cum extragi un bețișor la un joc de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu ești mai puțin fericită cînd vii cu Mercedesul tău imens la golf, deeeerling... Ți-am mai spus o dată: poți să-i dai Mercedesul lui Bobby; mie cumpără-mi un Mini-Minor... — Ar Însemna să fac o mini-prostie. Haide... termină odată cu logosul tău... — Mai Întîi termină tu cu băutura, darling... Iertați-mă, domnule, termin numaidecît: oamenii ăștia, În pofida opiniei generale, care nu e și a mea, Îți rămîn profund recunoscători, oricît de puțin ai putea să faci pentru ei... Darling, Julius, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unirea polisurilor și triumful Greciei împotriva barbarilor, ca rezultat al acestei uniuni. Marea invenție a grecilor în istorie reprezintă punctul esențial de plecare pentru cultura europeană, adică legarea strânsă a acesteia de politic. Astfel, superioritatea culturii europene este dată de logos, care radiază de la greci. Din această perspectivă se ridică întrebarea: Care este specificul Europei și al culturii sale? Unitatea geografică pe care o numim Europa este indisolubil legată de noțiunile de cultură și civilizație (Banciu, 2003, 30-34). Când spunem Europa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
europene, constituie trăsătura caracteristică a evoluției acestei culturi (Bagdasar, 1931, 12). În primul rând, cercetarea fenomenelor naturii n-a fost întreprinsă și dezvoltată, într-o asemenea manieră, de nici o altă cultură în afară de cea europeană. De aceea, în spiritul european precumpănesc logosul matematic și cel istoric. În domeniul eticii, întâlnim particularități semnificative ale culturii europene: libertate, responsabilitate, normă, personalitate sunt categoriile de seamă ale moralei europene. Gândirea nici unei culturi nu a reușit să elibereze conștiința morală a omului de puteri oculte sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
din somnul ei istoric. Absența unei logici a devenirii rusești a fost motivul care a determinat viziunea iraționalistă în filozofia istoriei din Rusia secolului trecut. Într-o astfel de viziune, istoria poate să aibă o finalitate și fără imanența unui logos. Mesianismul rusesc a împrumutat de la Hegel doar patosul și monumentalul viziunii istorice, fără să accepte raționalismul dialecticii sale. Este de altfel caracteristică tuturor marilor mesianisme viziunea dinamică și finalistă fără perspectiva raționalistă. Anomaliile Rusiei sânt pe plan incomparabil mai redus
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
divinul este infinit prin natura să, în timp ce creatură este infinită datorită posibilității sale infinite de schimbare 2. Astfel, întinderea sau intervalul (δiάστημα) dintre Dumnezeu și creație pe care această diferență ontologica o creează este infinită numai din perspectiva creaturii; pentru că Logosul divin a traversat deja distanță, 1 Asist. Univ. Dr. Marius Telea, „Dumnezeu și creația Să. Conceptul de „diastima” în gândirea teologica a Sfanțului Grigorie de Nyssa”, în Revistă Teologica, Anul X (82), 2000, Nr. 3-4, p. 166-167. 2 A se
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
X (82), 2000, Nr. 3-4, p. 174-175. Creația este lipsită de extensiune (ἀδιαστάτως) în raport cu timpul, așa cum un punct este neextins în raport cu o linie. În actul nesfârșit al voinței lui Dumnezeu, toate componentele universului erau „vizibile pentru ochiul lui Dumnezeu în logosul puterii lor”, pentru că El „cunoaște toate lucrurile înainte ca acestea să se desfășoare” în timp. „Un lant necesar” a urmat ordinea implicită în momentul creației, aducând realizarea temporală a fiecăreia dintre părțile sale18. În neoplatonism, articularea cauzelor, impulsurilor, puterilor sau
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
lumea transcendență în care Îl vom urma pe Dumnezeu - dar Îi vom vedea doar „spatele” (De vită Moysis, 119). 25 De Hominis Opificio, P. G. XLIV, col. 189C. 26 Asupra statutului schimbător al formelor platoniene (în mintea lui Dumnezeu, în Logos, separate), conform H. Wolfson, The Philosophy of the Church Fathers, Cambridge, 1956, vol. I, 257f.; în special 270f., asupra lui Origen. Conform TE Pollard, Johannine Christology and the Early Church, Londra-Cambridge, 1970, p. 92. 27 Paul Plass, „Transcendent time and
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
trimite la acțiunea de a sfătui. Acest concept a fost în atenția cercetătorilor încă din Antichitate. Grecii o studiau în școli, o foloseau în justiție și în politică. Aristotel identifica drept agenți ai persuasiunii ethosul credibilitatea sursei, pathosul emoția și logosul argumentele raționale. Preocuparea pentru studierea acestui concept a continuat în epoca modernă și în cea contemporană. În accepțiunea lui Immanuel Kant, aceasta presupune mijloace de ordin subiectiv care acționează pentru obținerea adeziunii. În acest sens, persuasiunea presupune apelul la emoții
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
artaudian despre teatru devin mai limpezi prin raportarea lor la această tentativă de restaurare a forțelor eidolon-ului și ale colossos-ului, adică a materiei ca deschidere spre invizibil. Michel Serres susținea că vinovate de prăbușirea și îngroparea statuilor sunt cuvintele, triumful logos-ului. Ei bine, demersul lui Artaud pare să țintească tocmai dezgroparea statuilor, repunerea pe soclu a idolilor din străvechile culturi magice, în încercarea de a face din teatru acel loc privilegiat unde, opusă unei culturi a logos-ului, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sunt cuvintele, triumful logos-ului. Ei bine, demersul lui Artaud pare să țintească tocmai dezgroparea statuilor, repunerea pe soclu a idolilor din străvechile culturi magice, în încercarea de a face din teatru acel loc privilegiat unde, opusă unei culturi a logos-ului, s-ar afirma o cultură a materiei, preeminența lumii fizice, concrete, a unei materialități pe care să se sprijine manifestarea invizibilului, așa cum se întâmplă în cazul colossos-ului ori în acela al zeului-obiect. Căci, atunci când vorbește despre teatrul balinez, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mitologice, Dacia, 1980 (ediția a II-a, Polirom, 2012) ; Motive și semnificații mito simbolice în cultura tradițională românească, Minerva, 1989 ; Cutia cu bătrâni (roman), Meta, 1995 (ediția a II-a, Cartea Românească, 2005 ; ediția a III-a, Polirom, 2012) ; Mythos & Logos. Studii și eseuri de antropologie culturală, Nemira, 1997 (ediția a II-a, 1998) ; Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european, Humanitas, 2001 (ediția a II-a, 2004 ; ediția a III a, Polirom, 2012) (Premiul Uniunii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu flautul fermecat al vrăjitorului din Hameln, cu buciumul din riturile românești (al cărui sunet ține departe duhurile rele), cu toate instrumentele magice și cuvintele fermecate cu care eroul de basm „vrăjește” stihiile sau „leagă” ființele malefice, cu toate ipostazele logos-ului cosmogonic din credințele mitice și religioase ale lumii. Legenda finlandeză comentată de noi este extrem de explicită. Ea nu mai reclamă din partea cititorului un efort special de decodare a simbolurilor și alegoriilor : „Facerea lumii fiind creația prin excelență - spune Mircea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
noi este extrem de explicită. Ea nu mai reclamă din partea cititorului un efort special de decodare a simbolurilor și alegoriilor : „Facerea lumii fiind creația prin excelență - spune Mircea Eliade -, cosmogonia devine modelul exemplar pentru toate soiurile de creații” (1, p. 21). Logos-ul (sau cântul, sunetul etc.) intonat de zeul sau eroul demiurg este bivalent : poruncă (Să fie !) și model (Astfel să fie !), încorporând simultan voința și gândirea creatorului (63). El nu este deci numai declanșatorul creației (micro-)Cosmosului, dar și modelul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un „labirint” care se poate desfășura. De aici și până la folosirea lui ca „armă” împotriva Labirintului cretan nu este decât un singur pas. Prin desfășurare, firul marchează drumul corect dintr-o infinitate de drumuri posibile. Firul (ghemul desfășurat) devine astfel Logosul și Legea instaurate într-un tărâm ilogic și ilegic. Or, un sistem haotic căruia i se impune Legea devine Kosmos (Univers ordonat). O altă alegorie cu bogate semnificații - cea a țesutului - pare să fie cuprinsă în demersul lui Tezeu. Privit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
396). De regulă, Cosmosul este văzut ca o enormă țesătură sau ca un veșmânt al Cosmocratorului (98). Este simptomatic, de exemplu, testul la care îl supun zeii pe Bel-Marduk pentru a verifica virtuțile cosmogonice ale acestuia. El trebuie, prin rostirea Logos-ului, să facă să dispară și apoi să reapară un veșmânt. Marduk - zeul care va lega în plasă pe dragonul Tiamat (Haosul) pentru a clădi Cosmosul din trupul lui - trebuie să-și demonstreze întâi puterile asupra „țesăturii”. El porunci din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]