5,534 matches
-
68 ± 3 ani, dispersia QT 46 ± 21 ms) (5). Analiza tendinței evolutive a intervalului QT la subiecții vârstnici fără afecțiuni cardio- vasculare cunoscute și cu ECG normală, demonstrează modificări semnificative ale dispersiei QT și în studii realizate anterior. Un studiu longitudinal la pacienții vârstnici cu vârsta medie de 73 ± 4 ani, evaluați electrocardiografic în momentul înrolării, precum și la 2, respectiv 4 ani, a demonstrat o creștere a valorii dispersiei QT de la 32,9 ± 11,8 ms, la 37,5 ± 12,6
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
pacientul vârstnic există o scădere importantă a umplerii diastolice precoce, din cauza alterării funcției de relaxare ventriculară, ceea ce determină creșterea importanței sistolei atriale. Astfel se explică scăderea toleranței fibrilației atriale și scăderea adaptării la efort la această categorie de vârstă. Bronx Longitudinal Aging Study a fost un studiu de cohortă prospectiv, cu o perioadă de urmărire de 10 ani, inițiat cu scopul de a identifica factorii de risc cardiovascular la vârstnici. Monitorizarea electrocardiografică ambulatorie 24 de ore, efectuată la 423 dintre subiecții
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
peste 9% pentru grupa de vârstă peste 85 de ani (10). Într un studiu realizat de Yamaguchi și colaboratorii săi, blocul de ram stâng a fost observat mai frecvent la femei față de bărbați, pentru populația vârstnică (4). În studiul Bronx Longitudinal Aging, blocul atrioventricular tranzitor a fost considerat ca predictor independent al AVC la subiecți cu vârsta între 75 și 85 de ani (14). La grupa de vârstă extremă, peste 100 de ani, blocul atrioventricular de gradul I a fost observat
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
55 de ani a demonstrat o creștere a dimensiunilor ventriculului stâng în 52% dintre cazuri (19). Un studiu pe subiecți cu vârsta peste 100 de ani, publicat în 2012, evidențiază electrocardiografic HVS la 30,95% dintre cazuri (17). Studiul Bronx Longitudinal Aging aduce date interesante din punctul de vedere al prevalenței și implicațiilor prognostice ale modificărilor electrocardiografice de tip HVS la populația vârstnică. Dintre subiecții investigați, 9,2% au avut HVS, asociată cu o mortalitate de 11,7%, semnificativ mai mare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91928_a_92423]
-
deși cântărirea (aflarea greutății) și măsurarea taliei (a înălțimii) sunt manevre simple și necesar a fi efectuate la fiecare evaluare clinică, ele nu aduc de fiecare dată informații reale și utile cu privire la statusul ponderal al vârstnicului. Dacă, pentru greutate, studiile longitudinale au demonstrat tendința de creștere progresivă pe parcursul vieții până în jurul vârstei de 60 de ani, nu aceeași tendință se înregistrează în cazul taliei, care se diminuează progresiv pentru fiecare decadă de vârstă, mai ales din cauza eventualelor tasări vertebrale, a reducerii
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Laura Mihalache, Lidia Arhire, Mariana Graur () [Corola-publishinghouse/Science/91922_a_92417]
-
numeroase studii au demonstrat o corelație semnificativă între nivelul albuminuriei și morbi-mortalitatea cardiovasculară și cea generală [Mogensen, 1984; Mattock et al., 1998; Valmadrid et al., 2000]. Dineen [i Gerstein [1997] au confirmat această corelație printr-o metaanaliză a 11 studii longitudinale ce au inclus 2.138 de pacienți cu diabet zaharat tip 2 [i microalbuminurie, urmăriți în medie timp de 6,4 ani. Această metaanaliză a relevat că riscul de mortalitate cardiovasculară și globală este de 2 ori și, respectiv, de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91909_a_92404]
-
o bolț? sau o cupol?. Modenatur?: Efect plastic ob?inut prin alegerea mu-lura?iei cu rol de decoră?ie. Naos: Parte a unei biserici de plan alungit cuprins? �ntre intrare ?i cor ?i destinat? credincio?ilor. Ea se sub-divizeaz? adesea, longitudinal, �n mare: navă central? ?i colaterale. Nivel de temelie:��n elevă?ia unei fă?ade, primul nivel, foarte bine prelucrat pentru a a?eza ansamblul respectivei fă?ade. Ordin: Sistem de compozi?ie caracteristic arhitecturii antice ?i clasice, combin�nd
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
posibilă descrierea a trei axe și trei planuri spațiale principale. De regulă, axele exprimă direcția spațială. Planurile se referă la secțiuni convenționale sau reale ale corpului, care precizează localizarea sau poziția spațială a uneia dintre structurile corpului. Axele. Axul vertical (longitudinal) străbate corpul în lungimea sa și este perpendicular pe sol. Este denumit și axul cranio-caudal, deoarece are un pol superior, cranial și unul inferior, caudal. Axul care pleacă de la vertex (creștetul capului) și cade în centrul poligonului de susținere (reprezentat
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
caudal. Axul care pleacă de la vertex (creștetul capului) și cade în centrul poligonului de susținere (reprezentat de suprafața plantară de susținere și spațiul dintre suprafețele plantare ale picioarelor), reprezintă axul vertical principal - axul înălțimei sau al taliei. în embriologie axul longitudinal este axul craniocaudal care trece prin vertex și coccis. Axul sagital (antero-posterior, ventro-dorsal) corespunde grosimii corpului și prezintă un pol anterior sau ventral și unul posterior sau dorsal. Axul sagital formează cu axul vertical un unghi de 90°. La embrion
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
anatomice pot fi descrise ca fiind situate: superior-inferior, cranial-caudal, anterior posterior, ventral-dorsal sau dreapta-stânga. Planurile se referă la secțiunile corpului și fiecare din ele trece prin câte două din cele trei axe principale. Planul median (simetriei bilaterale) trece prin axul longitudinal și cel sagital străbătând corpul pe linia mediană și împărțindu-l în două jumătăți simetrice: antimere. Simetria celor două antimere se referă numai la părțile somatice ale corpului, nu și la viscere. La suprafața corpului, planul median unește linia mediană
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
la părțile somatice ale corpului, nu și la viscere. La suprafața corpului, planul median unește linia mediană anterioară cu linia mediană posterioară. Planurile paralele cu planul median se numesc planuri paramediane sau parasagitale. Planul frontal (planul coronal) trece prin axul longitudinal și cel transversal și divide corpul într-o parte anterioară, ventrală și alta posterioară, dorsală. Este perpendicular pe planul sagital și paralel cu fruntea și sutura coronală. Planul transversal (orizontal, planul metameriei corpului) se raportează la poziția orizontală și trece
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
3 inferioare unde vine în contact cu pielea, în 1/3 superioară este acoperită de tendonul “în labă de gâscă” al mușchilor: semitendinos, semimebranos, croitor, drept intern; - fața laterală este evidentă numai în porțiunea superioară; unde prezintă un șanț anterior longitudinal în care se inseră mușchiul gambier anterior; în porțiunea inferioară fața laterală își schimbă orientarea devenind anterioară. 1. Fața articulară pentru peroneu 2. Linia mușchiului solear 3. Gaura nutritivă 4. Fața posterioară 5. Corpul tibiei 6. Șanțul maleolar 7. Maleola
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
mișcare prin prezen]a bol]ii plantare. Bolta plantară prezintă trei stâlpi de sus]inere: 1. posterior: tuberozitatea calcaneului, 2. antero-medial: capul metatarsienilor I, II, II, 3. antero-lateral: capul metatarsienilor IV și V. Stâlpii sunt uni]i prin două arcuri longitudinale (3, 11, 13): 1. arcul lateral: calcaneu, cuboid, metatarsienii IV și V, 2. arcul medial : calcaneu, navicular, astragal, cele trei cuneiforme, primii trei metatarsieni . ARTICULAȚIILE Articulațiile sunt constituite din totalitatea elementelor anatomice prin care două sau mai multe oase se
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
și miofibrile. Spre deosebire de alte structuri din corpul uman, nucleii sunt multipli și situați periferic formând o structură numită sincitiu. Prezența în interiorul celulei a unui număr mare de organite celulare este expresia unei activități intense. Forma celulelor musculare, alungită în sens longitudinal, este, adaptată funcției acestor celule, de a permite contracția musculară. După compoziția, culoarea și proprietățile funcționale ale fibrelor care alcătuiesc mușchii se descriu: -fibre musculare roșii: bogate în mioglobină, sarcoplasmă, însă sărace în miofibrile ceea ce face ca acești mușchi să
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
realizeze contracții rapide, dar de scurtă durată. Studierea cu ajutorul microscopului cu putere mare de rezoluție (microscop electronic) relevă faptul că fibrele musculare sunt formate din 4002000 de miofibrile de 1-3 microni și care sunt dispuse paralel (Figura 76) cu axul longitudinal al fibrei musculare. Miofibrilele sunt organite caracteristice fibrelor musculare striate și reprezintă structuri contractile. Miofibrilele rezultă ca urmare a diferențierii sarcoplasmei. Miofibrilele se caracterizează printr-o striație dublă (3, 12, 13, 19, 20): -una longitudinală, determinată de dispoziția miofibrilelor în
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
paralel (Figura 76) cu axul longitudinal al fibrei musculare. Miofibrilele sunt organite caracteristice fibrelor musculare striate și reprezintă structuri contractile. Miofibrilele rezultă ca urmare a diferențierii sarcoplasmei. Miofibrilele se caracterizează printr-o striație dublă (3, 12, 13, 19, 20): -una longitudinală, determinată de dispoziția miofibrilelor în fascicule longitudinale și paralele; -alta transversală, consecutivă alternării regulate de discuri clare și întunecate. Miofibrilele sunt structuri heterogene care sunt formate printr-o alternanță de: -discuri clare, izotrope (I) ce conțin actină și -discuri întunecate
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
fibrei musculare. Miofibrilele sunt organite caracteristice fibrelor musculare striate și reprezintă structuri contractile. Miofibrilele rezultă ca urmare a diferențierii sarcoplasmei. Miofibrilele se caracterizează printr-o striație dublă (3, 12, 13, 19, 20): -una longitudinală, determinată de dispoziția miofibrilelor în fascicule longitudinale și paralele; -alta transversală, consecutivă alternării regulate de discuri clare și întunecate. Miofibrilele sunt structuri heterogene care sunt formate printr-o alternanță de: -discuri clare, izotrope (I) ce conțin actină și -discuri întunecate, anizotrope (A) ce conțin miozină (Figura 77
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
continuă pe cea brahială și este la rândul ei continuată de fascia mâinii. Se inseră pe epicondilii humerali și pe olecran. Are formă cilindrică fiind mult mai groasă în partea ei posterioară. Fascia antebrațului este formată din fibre circulare și longitudinale, printre care se formează orificii de trecere ale pachetelelor vasculo-nervoase ale antebrațului; dintre acestea mai important este cel de la nivelul cotului pentru vena care face anastomoza între sistemele venoase superficiale și cele profunde ale antebrațului. Fascia internă este aderentă de
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Originea este pe: - retinaculul flexorilor - capul superficial, - trapez, pe teaca fibroasă a flexorului radial al carpului, trapezoid, osul capitatum - capul profund. Inserția terminală este la baza falangei proximale a policelui. Acțiunea este de: - rotație a metacarpianului I în jurul axului său longitudinal și de deplasare a acestuia anteromedian; - secundar, este abductor al policelui. Inervația provine din nervul median. MUȘCHIUL OPOZANT AL POLICELUI (m. opponens pollicis) Originea este pe: - retinaculul flexorilor, - tuberculul trapezului. Inserția terminală este pe partea laterală a feței palmare a
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
OPOZANT AL POLICELUI (m. opponens pollicis) Originea este pe: - retinaculul flexorilor, - tuberculul trapezului. Inserția terminală este pe partea laterală a feței palmare a metacarpianul I. Acțiunea este de adducția metacarpianul I medial și anterior concomitent cu rotația acestuia în jurul axului longitudinal precum și de a participa la mișcarea de opozabilitate a policelui. Inervația: este din nervul median. MUȘCHIUL ADDUCTOR AL POLICELUI (m. adductor pollicis) Origine: - fața palmară a oaselor din rândul I carpiancapul oblic, - baza și marginea palmară a bazei metacarpianului III
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
interosoșilor dorsali precum și fețele dorsale ale metacarpienelor. Aponevroza palmară este în formă de evantai, cu vârful în jos și cu partea lată spre articulațiile metacarpo-falangiene. De pe fața profundă a acestei aponevroze pornesc septuri care separă tecile musculaturii flexorilor degetelor. Fibrele longitudinale se grupează în fascicule pretendinoase localizate anterior față de tecile mușchilor flexori ai degetelor. Fibrele transversale sunt slab reprezentate în porțiunea proximală, fiind mai evidente distal unde delimitează șapte arcade: patru pe sub care trec tendoanele mușchilor flexori ai degetelor și trei
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
care se continuă fiecare cu câte un tendon. Inserția terminală este la nivelul falangei a doua de la degetele de la 2 la 4. Acțiunea este de flexie a falangei a doua pe prima. Intervine și în menținerea bolții plantare în sens longitudinal. Este inervat de nervul plantar medial. MUȘCHIUL PĂTRATUL PLANTEI (m. quadratus plantae) Inserția de origine este la nivelul calcaneului (prin două fascicule: unul pe fața medială și altul pe fața inferioară). Cele două fascicule formează corpul muscular, care se inseră
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
p.244] Tipul somatic „Nu are o importantă deosebită în tenisul de masă. Jucătorii de mare performanță, pe care ni-i amintește istoria, acestui sport, fac parte, atât din categoria normosomilor înalți, cât și a celor scunzi. Una dintre dimensiunile longitudinale ale corpului și anume anvergura, este, totuși, favorizantă, atunci când depășește mărimea obișnuită. La vârsta de 6 ani aceasta reprezintă, în mod normal,101% din talie, la 16 ani 103%, iar la maturitate 1.06% din talie, procente care la jucătorii
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
cu o mișcare zvâcnită scurtă, după lovirea propriu-zisă paleta parcurgând o distanță mică, nepermițând extensia brațului. Serviciul cu efect lateral din forehand Poziția inițială cea mai simplă este cea cu paleta retrasă în dreapta, cu planul perpendicular pe sol, axul ei longitudinal fiind orientat cu vârful lateral sau oblic în sus. Poziția corpului este caracteristică loviturilor de forehand: piciorul stâng lateral și în fața celuilalt, genunchii flexați, trunchiul răsucit ușor spre dreapta cu umărul drept înapoi. a) In faza pregătitoare odată cu lansarea mingii
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
față de minge și creând un elan suficient pentru degajarea unei viteze corespunzătoare. b) Lovirea propriu-zisă se realizează printr-o mișcare rapidă a brațului de joc într-un arc de cerc de sus în jos și de la dreapta spre stânga, axul longitudinal al paletei al paletei fiind în momentul contactului cu mingea aproape vertical, cu vârful orientat în jos. In faza de lovire propriu-zisă centrul de greutate coboară din nou datorită flexiei genunchilor și aplecării ușoare a trunchiului, mișcări care însoțesc traiectoria
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]