2,874 matches
-
la cofetăria Corfu, doar o știți. Eram înăuntru și era cald, nu simțeam iarna, avea dreptate bețivul. Deci, înaintam, încet încet. Fetele de la cântar, drăguțe, vesele. Mătușica ținea mâna pe clanță. Tolea se aranjase comod pe taburet. Câinele negru Dingo lungise mult gâtul, capul atingea botul pantofului galben. — Tavi, stai cuminte... Tavi retrase botul negru de pe botul galben, dar rămase atent, la pândă. Tanti Venera avea o voce plăcută, foarte plăcută, nici nu observasem sau uitasem, da, pur și simplu, Tolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de împrejurări. Am obținut postul ăsta nenorocit datorită lui Gafton și datorită doctorului, amicul meu, doctoral Marga. Oameni de formație veche, solidă, poate v-a vorbit Tavi despre ei. Venera tăcea, mângâind cu palma mică spatele lucios al lui Tavi, lungit lângă papucii ei mov, cu pompon de catifea. Câinele nu tresări auzind numele său și al stăpânului absent, urmărea confesiunile palavragiului cu perfect scepticism. — Da, frumos câinele ăsta... Nu știu dacă o cunoașteți pe Veta. Veta Apostolescu, savantul de la clinica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vor, știu asta. A ghida, supraveghea, ocroti viața bieților noștri concetățeni năuci devine deci important. O fac și eu, în modesta funcție și cu modestele mele mijloace. Strălucit, îndrăznesc să afirm. Adică, corect, discret, cu bună-credință. De asta am și lungit conversația cu inginerul, deși nu oferea mare lucru. Cum am spus, Sursa nu era deloc în vervă. Poate mai interesant ar fi fost subiectul clasic: la femme. Mi-ați interzis însă să mă bag în chestia asta. Oricum, ne revedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sub coama părului încărunțit. Nu, nu îl vede și e bine așa, nici el să nu-i vadă ochii arși, mâinile avide, febrilitatea lor ardentă, tăind aerul. Cerneala cerului, petele alburii, mișcătoare, în care recunoaște fiara nocturnă. O amețeală... se lungesc membrele și ghearele și poftele, părul se răsfiră, zburlit, în văzduhul încins, în toxinele unei uriașe ființe străine. Se scutură, închide deschide ochii. Gura se umple de o lavă lipicioasă, abundentă. O gură hămesită, în care limba și dinții cresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care venea curios dinspre bucătărie. Suntem așa de obosite, toată ziua ne-a alergat stăpâna la fântână! E adevărat că drumul până acolo a fost vesel și ușor, dar la întoarcere ne-a umplut cu apă de ni s-au lungit urechile sub greutatea ei, nici nu mai ținem minte câte drumuri am făcut! Ilenuța privi cu ochi curioși prin ușa bucătăriei la gălețile de apă, căci ele erau cele care vorbiseră. Pe mine toată ziua m-a pus să măsor
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
dacă nu dădeam jos regimul atacau și Consiliul Culturii. Și cercetați temeinic viața de excepție a profesorului Tomnea, sosit printre noi. Nu insist.“ Tăcu, chircindu-se mușcat de durere. Încerca să-și dea seama ce ar putea fi. Ficatul? O lungise cam mult aseară la barul de la recpția hotelului. Apoi și la restaurant. Se ținea fătuca aceea de capul lui de parcă ar fi fost Bogard în Casablanca. Bine că n-a mai adus-o și în cameră. S-a mulțumit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ușor cu degetele pe spatele ei și se înfiora de atingere, ca și cum o pisică ar fi pipăit-o cu ghiarele abia scoase din perinițele labelor. - Știu la ce vă gândiți, oftă insul. Nu-l mai suportați pe Emilian Țongu. Prea lungește toată povestea asta cu doamna Adina. Sunt împreună de ani buni, încă de pe vremea Pieții Universității. Era mai bine credeți dacă doamna Adina rămânea cu colonelul Goncea? Era tare p-atunci, da acu e și mai tare. I-ați văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
chiar, dacă mă gândesc la căldurile astea. Dar altă soluție nu există. Trebuie să avem certificatul, trecut prin comisie. După aia, totul e formalism. - Bine, dom’le, am înțeles asta. Înghit totul, că n-am ce face. Dar ce-o lungesc atâta? A treia săptămână de când zac aici, și nu iese hârtiile alea. Că doar n-oi fi de-adevăratelea bolnav. Sau cel puțin s’o știu și eu. Că am variante destule. - Nu, dom’le. Trebuie să iasă, acolo, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
le la inimă pe toate. Ce vă gândiți la viața ăluia, când concentrarea tre’ să fie acu pe răbdare și seninătate. Cum semnează Wintris chestia aia și comisia o ștmpilează, cum se luminează valea! V-am spus, maestrul Pârțângău o lungește cât e cazul. - Știu, Vergilică, da eu nu mai apuc momentul. Pigasie mi-a spus că a venit sorocul și gata. Decât că mă gândeam și eu, că am mai citit chestii d’astea cu dusul dincolo. De ce nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
era într-un costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. Încolonați, toți trei se apropiară de barcă, traseră de capătul dinspre cel cu ghionderul și o mai lungiră de câteva palme. Se cățărară, găsindu-și fiecare câte un loc lângă un vâslaș. Polileu arăta cu arcușul spre capătul rămas liber al barcazului. Apăru un fel de baldachin, susținut pe patru stâlpișori sculptați cu șerpișori. Încolăciți, șerpuleții, se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
n-o duci cu nunți virtuale și femei inaccesibile, adu-o pe fata asta la noi, nepoata directorului, da!? Da! Și ți-o prelucreazè nevastè-mea! Pot sè-i spun? Nu, deocamdatè nu, abia am cunoscut-o! Bine, Matei, dar n-o lungi prea mult! Am inteles! lèsând în farfurioara cu notă de platè banii pentru chelner, apoi ne ridicèm și ne cèutèm hainele, e trecut de patru, Șerban se duce spre redacție, Si eu?! Încotro s-o apuc!? În fața restaurantului, îmi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
oare în seaca-vă ființă? Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi miță, O, oameni morți de vii! Să vă admir curajul în vinure vărsate, În sticle sfărâmate, hurii nerușinate Ce chiue-n orgii? {EminescuOpI 24} Vă văd lungiți pe patul juneții ce-ați spurcat-o, Suflând din gura boala vieții ce-ați urmat-o, Și arși pîn-în rărunchi; Sau bestiilor care pe azi îl țin în fiară, Cum lingușiți privirea cea stearpă și amară, Cum cădeți în genunchi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cântând dulce a iubirii primăvară, Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară, Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic. Liră de argint, Sihleanu, - Donici cuib de-nțelepciune, Care, cum rar se întîmplă ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale ne-nturnată. S-a dus Pan, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb. Eliad zidea din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
umbre și raze, C-asupră-mi c-un zâmbet aripele-a-ntins; Dar cum te văzui într-o palidă haină, Copilă cuprinsă de dor și de taină, Fugi acel înger de ochiu-ți învins. Ești demon copilă, că numai c-o zare Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să sboare, El, veghea mea sfântă, amicul fidel? Ori poate!... O-nchide lungi genele tale, Să pot recunoaște trăsurile-ți pale - Căci tu - tu ești el. {EminescuOpI 42} NOAPTEA
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
acel înger de ochiu-ți învins. Ești demon copilă, că numai c-o zare Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să sboare, El, veghea mea sfântă, amicul fidel? Ori poate!... O-nchide lungi genele tale, Să pot recunoaște trăsurile-ți pale - Căci tu - tu ești el. {EminescuOpI 42} NOAPTEA... Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colț pe-o sofa roșă eu în fața lui privesc, Pîn-ce mintea îmi adoarme, pîn-ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
privea cu suflet dus. Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzește melancolic A lor suflet îmbătat. Lun-atunci din codri iese, Noaptea toată stă s-o vadă, Zugrăvește umbre negre Pe câmp alb ca de zăpadă. Și mereu ea le lungește, Și urcând pe cer le mută, Dar ei trec, se pierd în codri Cu vieața lor pierdută. {EminescuOpI 68} La castel în poartă calul Stă a doua zi în spume, Dar frumoasa lui stăpână A rămas pierdută-n lume. {EminescuOpI
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
făcut pace cu lumea! Este foarte relaxant să zaci pe o bancă sub cerul înstelat, în aerul înmiresmat al nopții, privind o hoardă de oameni încleștați într-o luptă frenetică, în timp ce tu nu ai nimic de făcut decât să te lungești, să-ți sprijini capul, să duci paharul la gură și să te pierzi în reverii fără sfârșit legate de reîntâlnirea pasională cu iubitul tău, de care te mai despart doar douăzeci și patru de ore. Ce credeți că faceți? țipă cineva chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de fotbal mecanic. Ce este? îl întreb curioasă. L-a sunat cineva, mormăie Finn, și de atunci levitează așa. —Ce? Fac eforturi să nu-l iau de urechi și să trag de ele până spune tot ce știe. Evident, el lungește vorba și mă ține în suspans: Păi... era de la o femeie, începe el misterios. Cineva pe care a pus el ochii de ceva vreme... —Și? — L-a invitat în oraș. —Oho! Și tu de unde știi? Finn mă privește compătimitor. — Oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și viciile defectează carcasa, dar nu și spiritul; da, îl voi urca în Drezină și ne vom întoarce în Brăila, îl voi răpi de lângă cercurile lui de prieteni, de lângă soție, îl voi adormi într-un cabaret cu drogul iubirii mele lungi pentru că va trebui să-l duc înapoi: în Țară îl așteaptă o grămadă de avocați pentru a-l pune în posesia unei moșteniri fabuloase după opt ani de la Revoluție, însuși Primarul a descoperit în praful arhivei documentul care îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de atâta râs. Și nici cu râsete din spatele sălii, zise enervat Paul. Ideea ta e bună. Are cineva una mai grozavă? Tăcere. Era aceeași liniște care domnea și înaintea venirii șefilor de clasă. Soarele se pregătea să apună. Umbrele se lungeau pe zidurile gri, de ciment, ale blocurilor din împrejurimi și timpul se scurgea repede. Bun. Atunci vom face cum a spus Paul. Fiecare va spune clasei sale că orice elev care dorește să vină, să fie alături de noi, să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cei care au rămas după ce i-am dat afară pe suporterii lui Govar? Nu. Nici ei. Erau prea ocupați să-și facă griji și să-și lase mințile pradă imaginației. Ce vor păți în viitorul apropiat? Secundele păreau să se lungească pe măsură ce timpul trecea și pașii tot ocoleau ușa albă a cancelariei. Capitolul 5 Acesta este un alt contrast al țării, deoarece, deși nimeni nu-și mai permite luxul de a plăti abonamentul, fiecare cetățean are telefon și poate vorbi unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să se lase așteptat. Un sfert de oră trecu, apoi jumătate de oră. Ciudat. Plictiseala începu să se instaleze, căci aveam la noi doar cărțile de studiu. Parcă pentru a ne face în ciudă, timpul începea și el să se lungească, iar acele ceasului atârnat pe perete se mișcau îngrozitor de încet. Cu greu au trecut și aceste șaizeci de minute, iar noi am început să ne întrebăm dacă celelalte ore se vor ține, nu că ne era dor de profesorii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să-și piardă tronul. Domeniile soarelui deveneau din ce în ce mai extinse cu fiecare moment care trecea și umbrele nopții, ca niște degete leneșe, se agățau cu o disperare calmă de fiecare relief, de fiecare stâlp, de fiecare casă și de fiecare copac, lungindu-se din ce în ce mai mult, până când își dădeau drumul și dispăreau. Timpul părea să accelereze cu fiecare secundă care trecea și curând, foarte curând, soarele răsărea, iar discul său părea un intrus în lumea întunericului. Un moment a părut o pată galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
împletească cu al ei și să devenim unul. Iar pe măsură ce ne contopeam, ea se mula după cum mă simțea pe mine și se transforma sub privirile noastre, a Cronicarului și a mea. Lama devenise albă în doar câteva secunde. Se și lungise puțin și își mai pierduse din lățime. Părea făcută din fildeș. Ce se întâmplase cu luciul metalic ce îl avea în mâna lui Vladimir? Mânerul se schimbă în pumnul meu. Părea să se adapteze formei pielii mele și căpătă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ceea ce se petrecea deasupra cu colegiul. La vreo treizeci de metri distanță de intrare se ghicea un gol în pardoseală. M-am apropiat de margine și lumina lămpilor improvizate începuse să scânteieze în luciul a trei căi ferate ce se lungeau de la un capăt la altul și mai încolo, în întunericul de nepătruns. Dinspre șine se auzea un sunet metalic... Deodată, caverna fu inundată de un zgomot incredibil! Pereții vibrară ușor și apoi se liniștiră. Elevii încă soseau, iar cei deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]