5,997 matches
-
intrare. Drummond și Thaw urcară treptele alături, Drummond croindu-și drum cu nasul lui mare ca o lamă de topor. Oficialitățile îmbrăcate exotic strigară: — E Drummond! E Thaw! și îi lăsară veseli să intre. Portarul îl prinse pe Thaw de mînecă și-l trase deoparte, arătînd spre Drummond: — Fii atent cu băiatul ăsta. Cînd e beat, nu-i o companie bună nici pentru om și nici pentru fiară. Triumful sosirii se risipi. Se așeză la marginea sălii de dans, rînjind nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
provocatoare. Avea păr negru tuns scurt și buze ca ale lui June Haig. Era în picioarele goale, cu brățări și pantaloni din voal negru, despicați de la gleznă pînă în talie. Pieptul îi era acoperit cu o bluză de voal fără mîneci, lăsînd gol spațiul dintre sîni, gîtul și stomacul. Imaginația lui sexuală începu să se infiltreze încet și pe furiș, iar el o dezbrăcă jucîndu-se cu ea, dar repede mototoli ziarul și-l aruncă, zicîndu-și: „Femeile nu sînt niciodată așa. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
izolat părea tulburător de apropiată. Lanark se ridică în picioare și-și luă hainele în baie. Rima stătea în fața unei oglinzi, pieptănîndu-și părul peste umeri cu mișcări egale și lente. Era îmbrăcată într-o rochie scurtă, de culoarea chihlimbarului, cu mîneci lungi, și cu sandale din piele galbenă, iar Lanark rămase pe jumătate hipnotizat de silueta ei elegantă, de un auriu rece. — Ei? murmură ea. — Nu-i deloc rău, zise el și începu să se spele la una din chiuvete. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ezitare, o urmă bucuros. La coadă staționau mai multe mașini și șoferii stăteau pe drum printre ele, căci te puteai adăposti de sunet în spatele camionelor. Un polițist tînăr cu o lanternă se adresa unui grup, iar Lanark o prinse de mînecă pe Rima și o trase să asculte. — O autocisternă a lovit un transportor de la Algolagnics, zicea el, la intersecția cu Unthank. N-am văzut în viața mea așa ceva - circuite nervoase întinse pe drum ca niște nenorocite de mingi de fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cuvinte, dar acum mi se par potrivite. Da, mîine o să vorbesc cu Wilkins. O să ne tîrguim viclenește, dar fără compromisuri. Fără compromisuri. O să improvizez. O să joc tare, nasol, murdar, depinde cum dă cărțile. O să le țin pe-alea fierbinți în mînecă, și-apoi cîteva, dar fără compromisuri! Dacă vor s-arunce o regiune la crocodili, asta n-o să fie Unthank, în această privință sînt hotărît. Lui Monboddo îi e teamă de mine - e de înțeles. La naiba cu luările de poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-i șoptească ceva despre nesăbuința de a veni la palat, el scoase din servietă o coardă fină. Ea păru pur și simplu uluită când începu s-o lege. Avea ascuns un mic revolver în partea de sus a largii mâneci a kimonoului și încercă să-l apuce. Dar Gosseyn îl smulse și-l băgă în buzunar. După ce o cără, legată și redusă la tăcere, pe patul din cameră, îi zise: ― Îmi pare rău, dar e spre binele tău, dacă vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în picioare, abia încăpeam între perete și sofa. „Aici nu prea e loc“, i-am explicat (mă bâlbâiam), „dar am să scot scaunul afară...“. Am golit scaunul de câte se aflau pe el, l-am șters frumos de praf, cu mâneca, l-am scos pe coridor. Era cald și acolo, becul ardea încă, urât și gălbui, ca o lumină sufocată de lumină. Am pus scaunul lângă W.C. Ea s-a așezat, demnă și amenințătoare. „Unde e Maria ?“, m-a întrebat. Vorbea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
orizontal, fără aproape și departe, cu începutul și sfârșitul în același punct, s-a ivit Jeni Pop. Pe ea o cunoscusem cu doi-trei ani în urmă. Era o fată blondă, purta o rochie cenușie neobișnuit de lungă, cu franjuri la mâneci și pe poale. Vorbind, făcea mișcări ciudate, împingeri înainte ale bustului, zvâcniri din umeri, strângeri ale feselor. Mă acostase pe stradă, voia să ne plimbăm la braț, să trecem împreună prin fața unei anumite case. Mi-a povestit în câteva cuvinte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Se depărta cu spatele la mine păstrându-mă aproape, în punctul fix din care o priveam. Apoi, după o ultimă și grațioasă piruetă, ea mi-a făcut un semn, a ridicat o mână, stânga. Simțeam pe pleoape subțirea fluturare a franjurilor de la mânecă, le auzeam și foșnetul. Am închis ochii... Când i-am deschis, era întuneric. În beznă deslușeam ceva nedefinit și negru. O voce de femeie a șoptit : „Maestre, ai un foc ?...“. Apelativul m-a surprins neplăcut. Mi se părea că cineva
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în sus și-n jos pe trotuare pentru a aprecia munca tinerilor creatori. Exista un contrast violent între jurnaliștii din grup, subțiri și îmbrăcați ușor, în ținute estivale, și femeile maghrebine ce purtau, în ciuda căldurii, văluri și veșminte lungi, cu mîneci și glugă. În vitrine, manechinele prezentau haine la fel de puțin de gurmande ca și ele în privința cantității de material, ceea ce făcea ca prețurile lor să uluiască și mai mult populația locală. Tinerii creatori afirmă că apreciază "mediul plurietnic, foarte favorabil inspirației
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
să-i șoptească ceva despre nesăbuința de a veni la palat, el scoase din servietă o coardă fină. Ea păru pur și simplu uluită când începu s-o lege. Avea ascuns un mic revolver în partea de sus a largii mâneci a kimonoului și încercă să-l apuce. Dar Gosseyn îl smulse și-l băgă în buzunar. După ce o cără, legată și redusă la tăcere, pe patul din cameră, îi zise: ― Îmi pare rău, dar e spre binele tău, dacă vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-l examina și de a-i descoperi intențiile și resorturile intime. Nu, nu putea îngădui un asemenea examen! Văzu că unii dintre bipezi aveau câte două arme, nu una singură, și că le țineau vârâte în niște teci prinse de mânecile costumului spațial. Una dintre armele acestea semăna cu pușca atomică, cu care fusese deja amenințat. Cealaltă avea un mâner strălucitor și transparent - probabil o armă cu radiații. Cei doi bipezi instalați deasupra cuștii aveau și ei câte o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Petersburg, toți tinerii poartă din ăștia, au talpă dublă. Nicu îl luă de mână, cum făcea cu maică-sa când nu prea știa ce se întâmplă cu ea. Îi luă și pălăria rotundă dintr-o găleată, o șterse puțin cu mâneca surtucului, mirându-se de unde a apărut. Așa cum îi povestise lui Jacques, știa sigur că-n ajun bărbatul n-avea nimic pe cap. Reuși să-l urnească, dar străinul parcă nu se trezise de tot. Bucătăreasa familiei Margulis le povestise băieților
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de familie bună și aristocrat, care până la urmă învinsese. Cu titlurile pățea așa: ori îi veneau din capul locului, ori nu le mai găsea nicicum și trebuia să ceară sfatul colegilor. Păvălucă era cel mai abil, parcă le scotea din mânecă, cum fac scamatorii sau cei care trișează la cărți, de-și țin așii în mâneca surtucului. Aflase însă că, de vreo două luni, colegul lui de birou scria un roman, asta explica multe. Nu izbutise să-i smulgă decât o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
veneau din capul locului, ori nu le mai găsea nicicum și trebuia să ceară sfatul colegilor. Păvălucă era cel mai abil, parcă le scotea din mânecă, cum fac scamatorii sau cei care trișează la cărți, de-și țin așii în mâneca surtucului. Aflase însă că, de vreo două luni, colegul lui de birou scria un roman, asta explica multe. Nu izbutise să-i smulgă decât o mărturisire, că acțiunea se petrecea în viitor sau așa ceva. Bănuia că e vreo imitație de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trebuie s-o primească astfel, fiindcă n aștepta pe nimeni, nu se simte tocmai bine - un guturai. Doamna arăta foarte bine, era aranjată, pudrată exact cât trebuie și îmbrăcată cu gust, într-o rochie elegantă, cu broderie pe corsaj și mâneci largi, strânse bine la încheieturi. Îl privea pe Costache cu o îngrijorare bună, așa cum numai unele femei știu să-i privească pe bărbați, cunoscându-le firea și felul, și dorind să-i ajute. Costache avea nevoie de o asemenea privire
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
unul, cu siguranță, am plătit prea mult, se indignă colonelul. Cayle insistă și mai tare: - Adică vreți să spuneți că acum rangurile acestea se pot obține și fără bani? Asta spuneți? Și, în nerăbdarea lui, îl apucă pe interlocutor de mânecă. Ochii ofițerului, care fuseseră pe jumătate închiși de pleoapele grele, se deschiseră brusc și-l priviră cu suspiciune pe Cayle: - Dar cine mai ești și tu? Pleacă de lângă mine! Vocea i se înăsprise, și scurtă vreme păru aproape treaz. - Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
vale Și-n loc s-urmeze drumu - acolo unde Voia să meargă, s-a întors din cale. 125Sosește iar în țară-i, de-l pătrunde Din nou un dor, o amărâre, -o jale. Atunci din nou el o luă pe mâneci Să ceară sfat acum sântei Dumineci. Ai stat în valea desperărei iară, 130Îi zise sfânta - ci din nou pornește! Îți dau o pasere cu tine - sboară Cu calul tău, unde norocu-ți crește. Când ai vede frumoasa ta fecioară Că plânge
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
te perzi, Gangure gangure? Dar de fugi, tu mă răpui, Pui, pui, pui, pui. Vin la pieptu-mi să te pui. 335 Jocul ciofului Iese cioful dintr-o bortă C-un papuc și c-o ciubotă; Ese cioful din Galați Cu mâneca din trei lați; Ese cioful în cărare Și-ntîlnește o fată mare. - Fată mare pricepută Pentru dragoste făcută, Eu ți-am spus, fată, ți-am spus, 259 {EminescuOpVI 260} 10 Când vor fi oameni mai mulți, La mine să nu te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acolo, în restaurantul întunecos și umed din Victoria Station: "Niște plicuri, atât trebuie să duci la Madrid"."Coco?" "Nu. O chestie mai rentabilă: L. S. D. 25." Își plimbase ochii peste tăbliile cafenii care căptușeau localul. La tejghea, barmanul roșcovan cu mânecile suflecate servea doi români. Vorbeau tare, siguri că nu-i înțelege nimeni. Femeia strâmba din nas: "O bere infectă!" Se întoarse spre Claude: "Nu-mi place povestea asta". Francezul ridicase din umeri: "C'est à prendre ou à laisser". "Ați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
le poate pretinde un bărbat cu bun-simț." "Norocul meu că n-am avut bun-simț", rânji inginerul. După trei săptămâni o cunoscuse pe Doina. Doina cu părul decolorat ca o flacără de argint, cu ochii vineții, cu rochii negre strâmte și mâneci largi, cu poșetele ei din mărgele și antilopă unde încăpeau pudriera, batonul de ruj Burnt Sugar, o sticlă plată de whisky și fiolele de morfină. Doina... ― Ați spus ceva? Șerbănică Miga se ridică greoi. Obrazul de obicei roșu bătea acum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fii cuminte băiatule, fă conversație cu dumnealor sau dă-te cu capul de pereți și peste două ore ești liber. Din bucătărie se auzi un zgomot precipitat de pași și după câteva clipe apăru Dascălu. Îl prinse pe Scarlat de mânecă și țipă enervat: ― M-ați luat de tîmpit!? Stau acolo singur de o jumătate de oră. A! Înțeleg! Acum înțeleg! Părea iritat la culme și gesticula dezordonat ca o pațachină. ― Mâinile sus! Toată lumea! Căruntul îl privi fix. Maxilarele îi jucau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sânt proști! Nu știu nici un cântec. ― Ba da! Ba da! Trebuie să știe! Vreau să-i aud. Să înceapă ăla urîtu'! Ioniță Dragu abia se ținea pe picioare. ― Ce... să cînt? ― Orice, dar mai repede. Trase încă o dată. Glonțul perforă mâneca profesorului și se înfipse într-un tablou cu micșunele. Șerbănică Miga căscă gura să spună ceva, dar se răzgândi. ― Hai, Ioniță, șopti Melania, vezi că altfel nu se poate. O să te ajutăm și noi. Dragu începu să cânte cu privirea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Bineînțeles. Avem de scotocit toată biblioteca. Inginerul încruntă sprâncenele. ― De ce? ― Păi nu ți-am spus? Tipa zice că ar fi o încăpere secretă. Apăsăm pe buton și... Reproduse fluierând zgomotul unei uși glisante care se deschide. Ionescu îl apucă de mânecă. ― V-a telefonat? ― Țțț! Prin corespondență. Eu am găsit biletul băgat sub ușă. ― Ascultă! Ești sigur că nu visezi? Cine i-a spus că tablourile au dispărut? ― De unde vrei să știu?! Scarlat presupunea că treaba asta ar fi aflat-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ceva, cheamă-l aici! Ambianța e mai convingătoare. Inginerul scoase un carnețel. Citi tare, rar, uitîndu-se pe furiș la bătrâni. ― "Alexandru Miga ― 22. 60. 6..." Florence tresări. Exclamă sufocată, cu mâna la gît: ― Sandi! Șerbănică clipea nedumerit. Îl trase de mânecă pe profesor. ― Ce? Ce spune? Ce se întîmplă? Nu înțeleg nimic! Fără s-o vadă nimeni, Melania Lupu băgă o fondantă în gură. " O meriți, draga mea." * Telefonul zbârnâi lung, strident, sfredelind întunericul somnului. Tânărul întinse buimac mâna și aprinse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]